Criminal complaint against judges: mere dissatisfaction with civil judgment insufficient to sustain fraud allegation; prescription bars forgery and usurpation claims

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra acţiunii penale de faţă, în baza actelor dosarului, constată:

La data de 05.04.2019, la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost înregistrată, sub nr. x/2019, plângerea penală formulată de petentul A. împotriva reprezentantului S.C. B. S.A., C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. şi "uzurpare a funcţiei", constând în aceea că acesta ar fi semnat decizia de concediere nr. 26/20.04.2017 deşi, la data emiterii acesteia, se afla suspendat din funcţie, precum şi împotriva judecătorilor care au soluţionat apelul în dosarul civil nr. x/2017, pentru săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune".

În fapt, petentul a arătat că, prin decizia civilă nr. 866/18.12.2018 a Curţii de Apel Iaşi, a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 457/09.03.2018 a Tribunalului Iaşi. Prin sentinţa pronunţată în primă instanţă, judecătorii admiseseră contestaţia formulată de petent împotriva deciziei de concediere nr. 26/20.04.2017, emisă de angajatorul său, S.C. B. S.A. Iaşi. În apel însă, judecătorii au desfiinţat hotărârea primei instanţe şi au dat câştig de cauză societăţii S.C. B. S.A..

Totodată, petentul a susţinut că cererea de apel formulată în dosarul civil nr. x/2017 nu ar fi fost semnată de către C., contrar celor susţinute în cauză.

Petentul a mai susţinut că, prin admiterea apelului formulat de S.C. B. S.A. - apel pe care îl apreciază ca fiind neprevăzut de lege - şi prin refuzul de a examina falsurile reclamate, judecătorii s-ar fi aflat în înţelegere cu reprezentanţii societăţii S.C. B. S.A., săvârşind astfel, în opinia sa, infracţiunea de "înşelăciune".

După desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dosarul a fost trimis spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.

Întrucât printre persoanele reclamate se află şi judecători de la Curtea de Apel Iaşi, prin ordonanţa nr. 1144/321/P/2019 (nr. vechi 569/P/2022) din 20.11.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind plângerea penală formulată de petentul A. în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin ordonanţa de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "înşelăciune" prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., în referire la faptele imputate magistraţilor, întrucât faptele nu există.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei privind plângerea formulată de petentul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. şi "uzurpare de calităţi oficiale" prevăzută de art. 258 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Soluţionând cauza, în esenţă, procurorul a reţinut că susţinerile petentului privind săvârşirea unor infracţiuni de către magistraţii care au soluţionat dosarul civil nr. x/2017 nu sunt susţinute de indicii concrete privind încălcarea normelor de drept penal.

În ceea ce priveşte infracţiunile de "uzurpare de calităţi oficiale", "fals în înscrisuri sub semnătură privată" şi "uz de fals", a contatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale, de 5 ani, este împlinit raportat la data pretinsei consumări a faptelor, cel mai târziu la data pronunţării deciziei civile nr. 866/18.12.2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin ordonanţa nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025, procurorul - şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., respingerea plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, ca neîntemeiată, soluţia de clasare fiind temeinică şi legală.

În baza art. 340 C. proc. pen., petentul A. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva ordonanţei de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, solicitând trimiterea cauzei în vederea completării urmării penale, la procuror.

Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 5.05.2025, sub nr. x/2025.

Analizând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Aşadar, procedura reglementată de textul de lege menţionat are ca obiect numai verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanţa conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condiţiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă sub acest aspect.

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal şi/sau fondat al ordonanţei procurorului care soluţionează şi respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen. deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul şef de secţie sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deşi petitul plângerii formulate de petentul A. se referă la ordonanţa nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., poate viza, în realitate, numai soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, iar nu şi ordonanţa emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Pe fondul plângerii, raportat la faptele care atrag competenţa de soluţionare a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de judecătorii care au soluţionat apelul în dosarul civil nr. x/2017, pe care îi acuză de săvârşirea infracţiunii de "înşelăciune", constând, în opinia sa, în admiterea apelului formulat de S.C. B. S.A., apel pe care îl apreciază ca fiind neprevăzut de lege, precum şi în refuzul de a dispune examinarea presupuselor falsuri şi a celorlalte cereri formulate de acesta.

Totodată, plângerea petentului este îndreptată împotriva reprezentantului S.C. B. S.A., C., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută de art. 322 C. pen., "uz de fals", prevăzută de art. 323 C. pen. şi "uzurpare a funcţiei", constând în aceea că acesta ar fi semnat decizia de concediere nr. 26/20.04.2017 deşi, la data emiterii acesteia, se afla suspendat din funcţie.

Referitor la aceste din urmă acuzaţii, îndreptate împotriva lui C., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi constată că, în mod legal, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei, reţinând că a intervenit prescripţia răspunderii penale, raportat la data presupusei săvârşiri a faptelor.

În privinţa judecătorilor care, în opinia petentului, au săvârşit infracţiunea de "înşelăciune", judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi învederează că declanşarea cercetărilor faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reţinerea infracţiunii imputate.

În sprijinul acuzaţiei formulate, nu este indicată nicio probă care să releve că soluţia pronunţată de magistraţii judecători, pe care petentul o critică, este rezultatul unor fapte concrete şi tendenţioase pe care intimaţii să le fi săvârşit cu rea-credinţă împotriva petentului A., acuzaţiile bazându-se exclusiv pe supoziţiile acestuia, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse de organele judiciare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, măsuri care îl nemulţumesc şi a căror reformare o urmăreşte, prin folosirea plângerii ca o cale extraordinară de atac.

Însă, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire, subiectivă, a unei părţi ori subiect procesual faţă de o soluţie nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o. De asemenea, luarea unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situaţie, o infracţiune.

Astfel, nemulţumit de actele sau de soluţiile organelor judiciare, petentul nu poate obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva judecătorilor care au soluţionat cauza. Împrejurarea că soluţia dispusă este nefavorabilă petentului nu poate conduce, de plano, la prezumţia existenţei unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile privindu-l pe acesta au fost analizate în cadrul delimitat de dispoziţiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea judecătorilor poate fi cenzurată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de judecători, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate nici în cadrul unei cercetări penale şi nici în calea de atac a plângerii împotriva soluţiei de clasare.

În concluzie, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, nefiind indicate faptele ilicite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către intimaţi, acţiunile imputate nu se circumscriu conţinutului infracţiunii reclamate, aşa încât nu se impune reluarea şi continuarea urmăririi penale.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului - şef al aceleiaşi secţii.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 1144/321/P/2019 din 27 ianuarie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 56/II-2/2025 din 31 martie 2025 a procurorului - şef al aceleiaşi secţii.

Obligă petentul la plata sumei de 10 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 12 iunie 2025.