No right of appeal against a revision decision dismissing a petition as inadmissible where the underlying judgment is final and outside the scope of ordinary appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeals filed by the petitioner and two other individuals against a second-instance decision that had rejected their revision request. The dispute concerned the admissibility of extraordinary appeal (revision) against a final criminal judgment, where the appellate court had previously found the request inadmissible because the underlying judgment did not directly concern the petitioner. The decisive legal basis was the principle that the remedy available against a decision dismissing a revision request mirrors that of the underlying judgment (Art. 459(7) CPP), and since the original final judgment was not subject to appeal, no further appeal could be lodged; consequently, the appellate court’s dismissal was also not susceptible to appeal (Art. 408(1) CPP), and the co-appellants lacked standing as their legitimate interests were not directly violated by the challenged decision (Art. 409(1)(f) CPP), resulting in the final confirmation of the prior dismissal and the imposition of judicial costs on the appellants.
Legislator headnote
AI generatedart. 275 alin. (3) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 459 alin. (7) C. proc. pen, art. 408 alin. (1) C. proc. pen, art. 409 C. proc. pen, art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen; No right of appeal against a revision decision dismissing a petition as inadmissible where the underlying judgment is final and outside the scope of ordinary appeal: The dispute concerned the admissibility of extraordinary appeal (revision) against a final criminal judgment, where the appellate court had previously found the request inadmissible because the underlying judgment did not directly concern the petitioner. The decisive legal basis was the principle that the remedy available against a decision dismissing a revision request mirrors that of the underlying judgment (Art. 459(7) CPP), and since the original final judgment was not subject to appeal, no further appeal could be lodged; consequently, the appellate court’s dismissal was also not susceptible to appeal (Art. 408(1) CPP), and the co-appellants lacked standing as their legitimate interests were not directly violated by the challenged decision (Art. 409(1)(f) CPP), resulting in the final confirmation of the prior dismissal and the imposition of judicial costs on the appellants.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeals as inadmissible.
Provision applied to impose judicial costs on the appellants.
Provision applied to rule that attorney fees for court-appointed counsel are borne by the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 459 alin. (5) şi alin. (7) C. proc. pen.., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1036 din 06.06.2023 pronunţate Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluţionării căii de atac au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi plătit din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
În esenţă, Curtea a constatat că revizuirea a fost formulată în afara cadrului procesual instituit de dispoziţiile art. 455 C. proc. pen.., întrucât decizia atacată nu îl priveşte pe inculpatul A..
Împotriva acestei decizii au formulat apel revizuentul A., precum şi numiţii B. şi C..
Examinând cauza, cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de cenzurare a unei hotărâri judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În speţă, Înalta Curte constată că împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, revizuentului A. nu îi este recunoscută nicio cale de atac, prin decizia apelată fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta cu privire la decizia penală nr. 1036 din 06.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.
Conform dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen.., "încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
Hotărârea la care se referă revizuirea este reprezentată de decizia penală nr. 1036 din 06.06.2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, care este definitivă şi în privinţa căreia legea nu prevede posibilitatea exercitării căii de atac a apelului.
Cât priveşte hotărârile supuse apelului, Înalta Curte reţine că potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen.., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă. Prin urmare, decizia atacată - nr. 701/A din 08 mai 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală - nu este susceptibilă de apel.
Exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea nu prevede această posibilitate, încălcă coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Aşadar, în raport de dispoziţiile legale mai sus evocate, având în vedere că împotriva hotărârii definitive la care se referă revizuirea, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi de atac, Înalta Curte constată că apelul exercitat de revizuentul A. este inadmisibil.
În ceea ce-i priveşte pe apelanţii B. şi C., Înalta Curte constată că aceştia au formulat apel împotriva unei decizii care nu îi vizează, respectiv au atacat o hotărâre pronunţată într-o cauză în care nu au deţinut nicio calitate procesuală.
Dispoziţiile art. 409 C. proc. pen.. stabilesc persoanele care pot face apel, acestea fiind:
a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;
b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;
d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;
e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora;
f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.
Văzând soluţia atacată, de respingere, ca inadmisibilă, a unei cereri de revizuire formulate de revizuentul A., coroborat cu motivele de apel susţinute de apelanţii B. şi C., se constată că aceştia din urmă nu au nici măcar calitatea de persoane ale căror interese legitime sunt vătămate în sensul prevederilor art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte conchide că nu este îndeplinită condiţia imperativă prescrisă de legiuitor, în ceea ce priveşte calitatea, respectiv interesul celor doi de a formula apel în cauză.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de revizuentul A. şi de apelanţii B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligaţi apelanţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, apelurile formulate de revizuentul A. şi de apelanţii B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 701/A din data de 08 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelanţii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.