Appeal against contestation-of-execution ruling inadmissible as it sought clarification of appellate decision; lower ruling left in force.

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 57 din data de 28.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală a respins contestaţia împotriva executării deciziei penale nr. 865/2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2024, formulată de petentul A.

Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel a reţinut că, la data de 17.01.2025, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, sub nr. x/2025, contestaţia la executare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 865/2024 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2024.

În motivarea contestaţiei la executare petentul a arătat, în esenţă, că persoanele cu diferite calităţi procesuale în cauză au întâmpinat probleme la oficiile de cadastru şi bănci şi, din acest motiv, trebuie lămurit dacă intimaţii mai au vreo obligaţie de plată faţă de petent şi dacă aceeaşi intimaţi mai trebuie să apară în ordonanţa procurorului de luare a măsurilor asigurătorii.

Analizând contestaţia la executare formulată de petent prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat că aceasta este nefondată.

În primul rând, şi cel mai important, Curtea a arătat că, pentru a promova orice acţiune judiciară trebuie îndeplinite mai multe condiţii, printre acestea fiind şi aceea a justificării unui interes, interes care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Or, făcând referire la anumite probleme pe care alte persoane, cu diferite calităţi procesuale în dosarul nr. x/2024, le-ar fi întâmpinat la oficiile de cadastru sau bănci, petentul nu doar că nu justifică un interes, ci transferă, practic, această condiţie în "patrimoniul" respectivelor persoane, singurele interesate să rezolve acele probleme, dacă acestea sunt reale.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii instituite de procuror, în considerentele deciziei instanţa de apel a arătat că soluţia de ridicare a acestora cu privire la intimaţii B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi societatea K. S.R.L. este corectă, fiind menţinută prin dispozitivul deciziei ("menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate"). Singura intervenţie a instanţei de control judiciar a fost în legătură cu măsurile asigurătorii luate asupra conturilor bancare, bunurilor mobile şi imobile ale intimatelor L. şi M. (ridicate şi acestea) şi, respectiv, asupra conturilor bancare, bunurilor mobile şi imobile ale petentului. Dar nu se poate afirma că cele dispuse de instanţa de apel lasă loc de interpretări.

În fine, Curtea a arătat că, pe calea contestaţia la executare nu pot fi rezolvate, sub nicio formă, diverse dificultăţi întâmpinate în raport cu alte instituţii ale statului sau cu entităţi private, cei în cauză având deschisă calea de acces la justiţie, dacă alte metode alternative de soluţionare a diferendelor nu au avut succesul scontat.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestaţie, calea de atac fiind nemotivată.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea căii de atac formulate de contestatorul A., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În motivarea contestaţiei la executare petentul a arătat, în esenţă, că persoanele cu diferite calităţi procesuale în cauză au întâmpinat probleme la oficiile de cadastru şi bănci şi, din acest motiv, trebuie lămurit dacă intimaţii mai au vreo obligaţie de plată faţă de petent şi dacă aceeaşi intimaţi mai trebuie să apară în ordonanţa procurorului de luare a măsurilor asigurătorii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva executării hotărârii penale se poate face contestaţie, printre altele, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestaţiei la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiaşi text de lege, instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, instanţa care a pronunţat hotărârea care se execută, în înţelesul art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., poate fi prima instanţă de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentinţă, sau, după caz, instanţa de apel ori de recurs în casaţie, când aspectul ce se urmăreşte a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii.

Pe de altă parte, reglementând procedura la instanţa de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabileşte, în alin. (1) şi (6), că, în materia executării pedepsei, competenţa aparţine fie instanţei de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanţă de judecată), fie instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de executare, pentru ca, la alin. (7), să se menţioneze că doar hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentinţe date în primă instanţă, dar este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziţii dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casaţie.

Raportând aceste considerente la contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 865/2024, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2024, nu a fost pronunţată de prima instanţă, ci de instanţa de apel, vizând o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel; prin urmare, şi hotărârea pronunţată, conform art. 597 alin. (7) din C. proc. pen., de instanţa de apel asupra contestaţiei la executare formulate de contestator are acelaşi regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunţării.

Se reţine că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, iar aceasta indiferent de menţiunea făcută de curtea de apel în dispozitivul hotărârii atacate, respectiv "cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare". Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Faţă de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 57 din data de 28.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2025.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 57 din data de 28.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.