Criminal revision petition rejected for lack of statutory evidence; defendant's appeal against the rejection held inadmissible

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 146 din 2.07.2024 a Tribunalului Bacău pronunţate în dosarul nr. x/2024.

Pentru a se pronunţa în acest sens, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146 din 2.07.2024 a Tribunalului Bacău, pronunţată în dosarul x/2024, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă (în principiu) cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 171 din data de 29.06.2022 pronunţate de Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 16.02.2023 a Curţii de Apel Târgu Bacău.

Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal revizuentul A..

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond, constatând neîndeplinirea condiţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

Examinând dosarul cauzei, Curtea a constatat că în cauză nu este incident cazul revizuire prev. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., nefiind ataşat niciun înscris cererii sale, respectiv nu a depus la dosar o sentinţă de condamnare a martorei B. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă (a cărei declaraţie a stat la baza condamnării revizuentului, în viziunea sa) sau o ordonanţă a procurorului care să ateste existenţa unui impediment în exercitarea acţiunii penale, respectiv o ordonanţă de clasare care să confirme susţinerile inculpatului privind intervenirea prescripţiei răspunderii penale sau existenţa unui alt impediment statuat prin lege cu privire la fapta de mărturie mincinoasă imputată martorei menţionate.

S-a arătat că, în atare condiţii, atât timp cât revizuentul condamnat nu a sesizat organul de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martora B., sesizare care ar fi putut conduce la dispunerea uneia soluţii prev. de art. 327 lit. b) C. proc. pen. (clasarea cauzei ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale), solicitarea apelantului revizuient, de cercetare pe cale incidentală a mărturiei mincinoase de către instanţa învestită cu o cerere de revizuire, apare ca inadmisibilă.

Mai mult, Curtea în acord cu opinia instanţei de fond, a constatat că cererea de revizuire formulată este inadmisibilă şi din perspectiva neîntrunirii temeiurilor legale ale cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. invocat de revizuent în cauză, în considerarea faptului că, din partea expozitivă a sentinţei de condamnare a cărei revizuire o solicită condamnatul, rezultă că soluţia de condamnare nu s-a întemeiat doar pe declaraţia martorei B., ci şi pe alte probe în acuzare, fiind reţinute şi înscrisurile întocmite şi depuse de inculpat la Agenţia de Finanţare a Investiţiilor Rurale, declaraţia martorilor C., D., declaraţia celorlalţi coinculpaţi şi interceptările administrate în faza de urmărire penală.

Împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024, a declarat contestaţie revizuentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, iar la termenul de judecată din data de15 aprilie 2025 procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. prin prisma excepţiei invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestaţie formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, condiţie care nu este îndeplinită, însă, în cauza de faţă.

Astfel, se constată că revizuentul A. a promovat calea de atac a contestaţiei împotriva unei decizii pronunţate în soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de acesta, hotărâre care este definitivă, învestind, astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei întemeiate pe dispoziţiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. împotriva unei decizii pronunţate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, contestatorul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1044 din data de 26 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 aprilie 2025.