Extraordinary annulment appeal against procedural dismissal ruling held inadmissible; appellant ordered to pay costs.

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 385 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1274 din data de 22 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei penale nr. 385 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024. condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare.

La termenul fixat în cauză, 04 noiembrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta a fost exercitată împotriva unei decizii penale prin care s-a soluţionat o altă contestaţie în anulare, nu împotriva unei decizii pronunţate în apel.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii extraordinare de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă, pentru a provoca un autocontrol judecătoresc. Instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii, ca urmare a admiterii contestaţiei, anulează hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor ori a celor referitoare la instanţa de judecată.

Potrivit art. 426 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse reformării, prin intermediul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, hotărârile judecătoreşti definitive, în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Se observă, aşadar, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 alin. (1) C. proc. pen., prin noţiunea de "hotărâre penală definitivă" din cuprinsul acestui text de lege se înţelege o hotărâre prin care a fost dezlegat raportul juridic de drept substanţial, prin pronunţarea unei soluţii de achitare, condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetare a procesului penal, interpretare ce rezultă din modalitatea în care au fost reglementate de legiuitor cazurile de contestaţie în anulare, folosindu-se termeni precum "judecata în apel", "inculpatul", "faptă", "dezbaterea pe fond a procesului".

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 501 din 30 iunie 2016, nr. 804 din 05 decembrie 2017), care a statuat în mod constant că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei".

Deopotrivă, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, iar, când constată neîndeplinirea acestor condiţii, dispune respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.

Verificând actele dosarului, se constată că prin hotărârea a cărei anulare se solicită, respectiv decizia penală nr. 385 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1274 din data de 22 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. x/2020.

În speţă, decizia penală împotriva căreia condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin urmare, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită de către condamnatul A. cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecinţă, cererea de contestaţie în anulare de faţă nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.

Se reţine în acest sens că, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, a admite că o atare cale de atac este admisibilă, ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Aşadar, având în vedere că, în cauză, condamnatul A. a formulat contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractată prin promovarea unei astfel de căi de atac, în baza art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 385 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În atare condiţii, faţă de culpa sa procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul-persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport cu alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 385 din data de 09 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană condamnată în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.