Recognition of foreign criminal sentence withdrawn by issuing state leading to dismissal as unsustained under Article 141(5) of Law No. 302/2004

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 142 coroborat cu art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea română nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, recunoaşte sentinţa penală cu nr. de referinţă T20237028, pronunţată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care intimatul persoană condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) şi g) C. pen.

S-a dispus executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa din Marea Britanie şi transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 8 ani şi 8 luni închisoare.

Pedeapsă de executat în România pentru condamnatul A.: 8 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de executat de persoana condamnată perioada deja executată prin detenţie provizorie de 376 de zile (16.03.2023-25.03.2024) şi perioadă executată în detenţie de 417 zile (26.03.2024-16.05.2025), precum şi perioada calculată începând cu data de 16.05.2025 şi până la zi.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bacău a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004 pentru a se dispune recunoaşterea hotărârii străine şi transferarea persoanei condamnate în România pentru continuarea executării pedepsei.

Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, a rezultat că persoana condamnată A. este cetăţean român.

Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare rezultă că prin sentinţa penală cu nr. de referinţă T20237028, pronunţată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, intimatul A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru comiterea unui jaf, conspiraţie pentru furt şi mers echipat pentru furt, prev. de secţiunile 1(1) din Legea privind Dreptul Penal din 1977, respectiv secţiunea 25 din Legea Furtului din 1968.

Faptul că hotărârea de condamnare este definitivă rezultă din declaraţia reprezentantului oficial al Serviciului Majestăţii Sale pentru Penitenciare şi Probaţiune din Marea Britanie prin care atestă că decizia este finală şi nu există căi de atac în curs.

Curtea a reţinut că este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiuni. Astfel, a apreciat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia din 1983 europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg şi art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004. faptele reţinute în sarcina condamnatului A., având corespondent şi în legislaţia penală română în infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) şi g) C. pen.

Din verificările efectuate la cazierul judiciar de către procuror, a rezultat că persoana condamnată A. nu a fost cercetat/judecat pentru infracţiunile vizate de prezenta cerere formulată de autorităţile judiciare britanice de către autorităţile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătoreşti în România ar fi contrară principiului ne bis in idem.

Persoana transferabilă a declarat că nu este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România pentru executarea restului din pedeapsă aplicată de autorităţile judiciare din Marea Britanie, însă Curtea reţine că prin Ordinul de deportare 110745756, autorităţile britanice au dispus obligarea cetăţeanului român A. să părăsească teritoriul britanic, perioada de interdicţie de reintrare şi şederea pe teritoriul britanic subzistând pe toată perioada de validitate a ordinului sus menţionat, context în care, potrivit art. 3 alin. (1) din Protocolul din 1997 adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptat Ia Strasbourg, nu mai este necesar consimţământul persoanei condamnate.

De asemenea, Curtea a constatat că nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la situaţia executării pedepsei, se constată că persoana condamnată A., la data formulării cererii ce formează obiectul prezentei cauze, persoana condamnată se află în executarea pedepsei totale de 3 167 zile, în statul emitent, pedeapsa urmând a fi complet executată în statul emitent pe la data de 15.11.2031. Conform informaţiilor ataşate, rezultă că a executat deja prin detenţie provizorie 376 de zile (16.03.2023-25.03.2024) şi perioadă executată în detenţie de 417 zile (26.03.2024-16.05.2025).

În consecinţă, Curtea constată îndeplinirea condiţiilor pentru recunoaştere şi transfer prevăzute în art. 142 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, având în vedere că România şi-a asumat printr-un tratat internaţional la care este parte obligaţia recunoaşterii hotărârii penale pronunţare în străinătate (Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau militară, hotărârea pronunţată în străinătate respectă ordinea publică a statului român şi produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva sentinţei penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 4.11.2025.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale cu nr. de referinţă T20237028, pronunţată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) şi g) C. pen.

Înalta Curte constată faptul că, prin adresa din 01 octombrie 2025, aflată la filele x din cadrul dosarului curţii de apel, Serviciul Majestăţii Sale pentru Penitenciare şi Probaţiune al Regatului Unit al Marii Britanii a învederat că îşi retrage cererea de transfer a persoanei condamnate A., motivat de faptul că acesta va fi în curând pasibil de îndepărtate anticipată de pe teritoriul acestei ţări şi prin urmare nu mai este eligibil pentru repatriere.

Potrivit prevederilor art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală "Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine", din Secţiunea 1 "Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în state terţe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România", Capitolul II "Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine", Titlul VI " Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe":

"Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage cererea, instanţa de judecată o respinge ca nesusţinută".

Astfel, dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 302/2004 reglementează durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine în vederea transferării persoanelor condamnate, deţinute în state terţe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, iar la alin. (5) al acestui articol se prevede că dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută.

Norma evocată reglementează, aşadar, în mod expres, atât momentul până la care manifestarea de voinţă a statului de condamnare urmează a fi valorificată juridic, în mod necondiţionat, de către statul de condamnare (acesta fiind momentul rămânerii definitive a hotărârii), cât şi efectele juridice ale acestei poziţii (respectiv respingerea cererii).

Prin urmare, faţă de opţiunea autorităţilor judiciare britanice de a-şi retrage cererea de transfer, Înalta Curte nu mai are abilitarea legală de a cenzura aspecte de legalitate ori de temeinicie a sentinţei primei instanţe, urmând să constate că nesusţinerea cererii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine impune respingerea ca atare a acesteia şi implicit, modificarea hotărârii apelate sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în dosarul nr. x/2025.

Va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală atacată şi în rejudecare, va dispune:

În temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, va respinge ca nesusţinută, cererea de recunoaştere şi punere în executare a sentinţei penale cu nr. de referinţă T20237028, pronunţată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) şi g) din C. pen.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana transferabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 69 din data de 13 august 2025 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie pronunţată în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală atacată şi în rejudecare, dispune:

În temeiul art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, respinge ca nesusţinută, cererea de recunoaştere şi punere în executare a sentinţei penale cu nr. de referinţă T20237028, pronunţată la data de 26.03.2024 de Curtea Coroanei Kingston Upon Thames, Marea Britanie, definitivă, prin care persoana condamnată A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor echivalente în legislaţia naţională română de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. a), c) şi g) din C. pen.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.