Recognition of foreign criminal judgment and transfer of conviction for execution: consent exception for Romanian nationals domiciled in or subject to expulsion to Romania

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A..

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanţă Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025 faţă de persoana condamnată A., prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârşirea a 11 infracţiuni de furt, furt calificat prin forţă şi ameninţare, manipularea datelor computerizate pentru a obţine un beneficiu economic ilegal şi participarea la o un grup infracţional organizat sau într-o asociere constituită cu scopul de comite infracţiuni împotriva persoanelor sau bunurilor, conform C. pen. belgian, corespunzătoare infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen. (tâlhăria calificată), de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen. (furtul), de dispoziţiile art. 249 C. pen. (frauda informatică) şi de art. 367 alin. (1) din C. pen. (iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat).

A dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei totale de 4 ani (1460 zile) închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 73 C. pen. a dedus din pedeapsă, perioada de 393 zile executată din data de 27.05.2024 (data arestării sale) până la data de 24.06.2025 şi în continuare, din data de 24.06.2025 până la data încarcerării într-un penitenciar din România şi a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin hotărârea penală nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanţă Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025, numitul A. fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârşirea a 11 infracţiuni, respectiv:

"furt cu violenţă sau ameninţare, cu circumstanţe agravante" (o infracţiune), "furt simplu, cu circumstanţe agravante" (3 infracţiuni), "manipularea datelor computerizate pentru a obţine un beneficiu economic ilegal"(4 infracţiuni), "parte dintr-un grup infracţional constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni împotriva persoanelor sau a bunurilor, altele decât cele pedepsite cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoare între 10 şi 15 ani sau mai lungă" (o infracţiune), şi "participare într-o asociere constituită cu scopul de a comite delicte asupra persoanelor sau bunurilor" (2 infracţiuni), conform C. pen. belgian.

În sentinţa sus menţionată, s-au reţinut următoarele fapte:

1) La Hove, în data de 27.05.2025, A., împreună cu B., C. şi D. au sustras (cu violenţă sau ameninţări de la persoană aflată în situaţie vulnerabilă) în detrimentul lui E. şi F. un portofel, care conţinea un card bancar BNP G. pe numele lui F., un card bancar BNP G. pe numele lui E., o carte de identitate şi un permis de conducere, ambele pe numele lui E., precum şi o sumă de bani nedeclarată (pct. A din hotărârea de condamnare).

Fapta este incriminată în legislaţia penală română de dispoziţiile art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen. (tâlhăria calificată).

2. În Mechelen, jurisdicţia Anvers, la data de 16.04.2024, prin asociere cu C.,_în detrimentul lui H., au sustras un portofel care conţinea o carte de identitate, un permis de conducere, un card bancar şi suma de 140 euro (pct. B7 din hotărârea de condamnare);

3. În Temse, în districtul judiciar Flandra de Est, secţia I., la data de 12.05.2024, prin asociere cu B., în detrimentul lui J., au sustras o carte de identitate, un card bancar şi un card Bpaid (pct. B10 din hotărârea de condamnare);

4. În Oostakker, în districul judiciar al Flandrei de Est, divizia Gent, la data de 17.05.2024, în detrimentul lui K. şi L., au sustras o brăţară M. de culoare roşie, o carte de identitate şi un permis de conducere, ambele pe numele L., 4 card-uri bancare, documente nespecificate şi suma de 150 euro în numerar (pct. Bl. 1 din hotărârea de condamnare);

Faptele sunt incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 228 alin. (1) din C. pen. (furtul).

5. În Mechelen, jurisdicţia Anvers, secţia Mechelen, în data de 16.04.2024, prin asociere cu C., în detrimentul H., de mai multe ori, au efectuat tranzacţii în valoare de 600 euro şi achiziţii de ţigări/redbull în valoare de 2394,41 euro (pct. C8 din hotărârea de condamnare);

6. În Sint-Niklass, în districtul judiciar Flandra de Est, secţia I., la data de 12.05.2025, prin asociere cu B., în detrimentul lui J., suma de 600 euro (pct. C13 din hotărârea de condamnare);

7. În Sint-Amandsberg, în districtul judiciar Flandra de Est, divizia Gent şi/sau în Gent, în districtul judiciar Flandra de Eşt, divizia Gent, şi/sau în I., în districtul judiciar Flandra de Est, divizia I., la data de 17.05.2024, prin asociere cu B., în detrimentul lui K. şi L., tranzacţii în valoare totală de 4943,11 euro. (pct. C14 din hotărârea de condamnare);

8. În Lint, la data de 17.05.2024, A., împreună cu B., C. şi D. au, în detrimentul lui E. şi F., suma totală de 2500 euro. (pct. C16 din hotărârea de condamnare);

Faptele sunt incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. art. 249 din C. pen. (frauda informatică).

9. În Lint şi/sau Edegem, la data de 27.05.2024, A., împreună cu B., C. şi D., au constituit un grup infracţional, în vederea săvârşirii de infracţiuni (pct. E din hotărârea de condamnare).

10. În Mechelen, la data de 16.04.2024, A. s-a asociat cu C., în scopul săvârşirii de infracţiuni (pct. F4 din hotărârea de condamnare);

11. În Tewmse, Oostakker, Sint-Niklas şi Sint-Amandsberg, în perioada 12.05.2024 - 17.05.2024, A. s-a asociat cu B., în scopul săvârşirii de infracţiuni (pct. F5 din hotărârea de condamnare);

Faptele sunt incriminate în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 367 alin. (1) din C. pen. (iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat).

Cu ocazia verificărilor efectuate în baza de date a Direcţiei de Evidenţă a Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat faptul că persoana condamnată este cetăţean român, domiciliat în municipiul Timişoara, jud. Timiş.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167 din Legea 302/2004, necesare pentru recunoaşterea şi executarea sentinţei nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanţă Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025, numitul A..

Astfel, hotărârea a cărei recunoaştere se solicită este definitivă şi executorie (hotărârea a rămas definitivă la data de 28.05.2025), faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiuni şi în România şi autorul ar fi sancţionabil (conform C. pen. român, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen., de furt prevăzut de art. 228 alin. (1) din C. pen., de fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. şi de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.).

De asemenea, instanţa a constatat că, deşi persoana condamnată nu a fost de acord cu executarea restului de pedeapsă în România, consimţământul acesteia nu este necesar întrucât, pe de o parte, este cetăţean român şi are domiciliul în România şi, pe de altă parte, persoana condamnată va fi expulzată în România (conform ordinului nr. x din 31.07.2025 emis de Serviciul Public Federal Afaceri Interne, Oficiul pentru Imigrări fila 11-verso pct. b şi filele x). Din cuprinsul ordinului de părăsire a teritoriului Belgiei rezultă că apărările persoanei condamnate legate de faptul că mama sa locuieşte în Belgia şi îl poate astfel vizita, invocate de apărătorul acesteia pentru a susţine respingerea cererii de transfer în România, au fost analizate şi s-a constatat că nu a solicitat reşedinţă pe o perioadă mai lungă de 3 luni în calitate de cetăţean UE, că nu are vreo relaţie sau copii pe teritoriul Belgiei, iar pentru protecţia oferită de art. 8 din Convenţia europeană, pe lângă existenţa relaţiei de rudenie trebuie să existe şi o formă de dependenţă care nu rezultă în prezenta cauză(fila x).

Totodată, instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea 302/2004-numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleaşi fapte şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleaşi fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei, iar condamnatul a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost luată decizia, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Austria(fila 14-verso).

Instanţa a mai constatat şi faptul că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate pentru concursul de infracţiuni nu depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

A reţinut că din cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei, rezultă că din totalul pedepsei aplicate, persoana condamnată a executat o durată de 393 zile, începând din data de 27.05.2024 (data arestării sale), conform calcului din data de 24.06.2025, aceasta urmând a fi finalizată la data 26.05.2028.

În prezent, persoana condamnată se află în Penitenciarul Turnhout, în executarea pedepsei, iar executarea integrală a pedepsei urmează a avea loc, în statul emitent, pe data de 26.05.2028.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana condamnată A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii penale atacate şi pe cale de consecinţă, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susţinerilor orale ale apărătorului, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reţine că transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de faţă îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţele române recunosc şi pun în executare hotărârile judecătoreşti de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe: hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracţiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancţionabil; persoana condamnată este cetăţean român şi este de acord să execute pedeapsa în România şi nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracţiuni verificările menţionate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracţiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparţinând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeaşi faptă penală.

Aplicând aceste dispoziţii legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Aşadar, reţine Înalta Curte că hotărârea penală nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanţă Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, prin care numitul A. fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârşirea a 11 infracţiuni, respectiv:

"furt cu violenţă sau ameninţare, cu circumstanţe agravante" (o infracţiune), "furt simplu, cu circumstanţe agravante" (3 infracţiuni), "manipularea datelor computerizate pentru a obţine un beneficiu economic ilegal"(4 infracţiuni), "parte dintr-un grup infracţional constituit în scopul săvârşirii de infracţiuni împotriva persoanelor sau a bunurilor, altele decât cele pedepsite cu închisoarea pe viaţă sau cu închisoare între 10 şi 15 ani sau mai lungă" (o infracţiune), şi "participare într-o asociere constituită cu scopul de a comite delicte asupra persoanelor sau bunurilor" (2 infracţiuni), conform C. pen. belgian, rămasă definitivă la data de 28.05.2025.

În ceea ce priveşte condiţia dublei incriminări, instanţa de control judiciar reţine că şi aceasta este îndeplinită, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menţionată au corespondent în legislaţia penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen., de furt prevăzut de art. 228 alin. (1) din C. pen., de fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. şi de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Cu ocazia recunoaşterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat şi s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menţionate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât şi ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, şi în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanţă română, conform principiului personalităţii, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reţine că din relaţiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată nu şi-a dat consimţământul în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă acest aspect nu este de natură să împiedice recunoaşterea hotărârii şi admiterea solicitării autorităţii emitente, având în vedere că pe de o parte, este cetăţean român şi are domiciliul în România şi, pe de altă parte, persoana condamnată va fi expulzată în România (conform ordinului nr. x din 31.07.2025 emis de Serviciul Public Federal Afaceri Interne, Oficiul pentru Imigrări fila 11-verso pct. b şi dosarul Parchetului).

Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În raport de aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, apelantul nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii penale nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanţă Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală atacată s-a dedus din pedeapsa de executat perioada de 393 zile executată din data de 27.05.2024 (data arestării sale) până la data de 24.06.2025 şi în continuare, din data de 24.06.2025 până la data încarcerării într-un penitenciar din România şi a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată a plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curţii de Apel Timişoara, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.