Request to transfer criminal trial denied due to lack of objective impartiality bias despite prior preventive arrest rulings

Şedinţa publică din data de 29 mai 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 71 şi următoarele C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DITCOT - Serviciul Teritorial Piteşti şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 62 din data de 11 februarie 2025, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul penal nr. x/2024

În motivarea cererii de strămutare, petentul A. a susţinut, în esenţă, că există motive de bănuială legitimă şi suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii petentului, din perspectiva notorietăţii conferite de mass media locală.

Astfel, a arătat că toţi magistraţii secţiei penale a Curţii de Apel Piteşti au exercitat activitatea de judecător de drepturi şi libertăţi ori de cameră preliminară, dispunând menţinerea măsurii arestului preventiv începând din luna aprilie 2024 şi până în prezent.

A mai arătat că în presa locală a fost amplu şi negativ mediatizată persoana petentului datorită legăturilor sale personale cu anumite "vedete" din fotbal, numeroasele articole de presă putând constitui o presiune asupra magistraţilor din Piteşti.

Pe parcursul judecării contestaţiilor formulate împotriva măsurii arestului preventiv, raportat la încheierile emise, a apreciat că nu a avut parte de o judecată dreaptă, motivările menţinerii stării de arest date de către toţi cei zece judecători ai secţiei penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti pentru o perioadă atât de mare fiind stereotipe, argumentate doar pe gravitatea faptei şi a pericolului social generic.

A susţinut că magistraţii învestiţi cu judecarea apelului declarat de inculpat, pe parcursul judecării cauzei în fond, au examinat şi s-au pronunţat pe mai multe verificări de măsuri preventive, iar în cadrul unei astfel de verificări s-a invocat de către apărare lipsa dosarului cauzei, în sensul lipsei cd-urilor care conţineau înregistrările ambientale efectuate în cauză, context în care s-a solicitat acordarea unui termen şi ataşarea cd-urilor respective, legat de faptul că motivele contestaţiei împotriva menţinerii măsurii arestului preventiv vizau aspecte care nu puteau fi verificate decât în urma audierii acestor cd-uri, însă, în mod nefiresc, solicitarea apărării a fost respinsă. Pentru acest motiv, considerând că i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare şi la un proces echitabil, inculpatul a formulat plângere împotriva celor două doamne judecător la Avocatul Poporului, situaţie care, în opinia sa, duce la o stare de tensiune între membrii completului şi inculpat.

Un alt argument pentru care apelantul-inculpat a apreciat că la nivelul Curţii de Apel Piteşti nu poate avea parte de o judecată dreaptă îl constituie şi faptul că există la DNA - ST Piteşti o plângere penală pentru abuz în serviciu împotriva ofiţerilor BCCO care au instrumentat cauza şi, de asemenea, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DI1COT - Structura Centrală o plângere penală pentru inducerea în eroare a organelor judiciare şi trafic de droguri împotriva colaboratorului cu identitate atribuită în dosarul nr. x/2024, în fiind începută urmărirea penală in personam.

Totodată, petentul a făcut referire la încheierea de şedinţă din data de 31.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul x/2024, în cuprinsul căreia instanţa de judecată şi-a exprimat fără echivoc opinia, în sensul că se face vinovat de comiterea infracţiunii de care este acuzat, apreciind, fără temei, faptul că nu s-au administrat probe care să anuleze acuzaţia parchetului.

Petentul a apreciat că aspectele invocate i-au creat convingerea că nu are parte de o judecată imparţială a cauzei sale, că instanţa ar fi lipsită de obiectivitate, chiar dacă nu există fapte concrete ale judecătorilor instanţei de natură a crea dubii cu privire la profesionalismul şi imparţialitatea acestora.

Potrivit art. 73 din C. proc. pen., au fost solicitate informaţii de la Curtea de Apel Piteşti, informaţii care au fost transmise înaintea termenului de judecată din data de 29.05.2025.

În referatul cu informaţii transmis, au fost prezentate date despre cauza a cărei strămutare se solicită, obiectul acesteia, stadiul procesual, precizându-se, totodată, că la Curtea de Apel Piteşti judecata poatea avea loc în condiţii optime.

Analizând cererea de strămutare formulată de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmaţiile petenţilor nu sunt susţinute de elemente obiective, care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii instanţei. Împrejurările învederate nu generează, în mod automat şi prin ele însele, o suspiciune de lipsă de imparţialitate a judecătorilor Curţii de Apel Cluj, toate acestea fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii acestora.

Or, în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să se coroboreze cu afirmaţiile petenţilor, simpla susţinere a acestora, inerent subiectivă, de altfel, că instanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

În ceea ce priveşte motivele invocate de petentul A., respectiv acelea că aproape toţi judecătorii din cadrul Curţii de Apel Piteşti au fost implicaţi în analizarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive, pe care le-au şi menţinut timp de peste 12 luni, iar în considerentele încheierii din 31.03.2025, instanţa de judecată şi-a exprimat opinia, în sensul că inculpatul A. s-ar face vinovat de comiterea infracţiunii de care este acuzat, apreciind că nu s-au administrat probe care să anuleze acuzaţia parchetului, Înalta Curte constată că aceste motive nu sunt de natură a conduce la concluzia afectării imparţialităţii tutor judecătorilor instanţei.

Înalta Curte reţine că judecătorii care s-au pronunţat cu privire la măsurile preventive în timpul urmăririi penale, în calitate de judecători de drepturi şi libertăţi, sunt incompatibili de a participa la judecarea cauzei în apel, iar în ceea ce priveşte judecătorii care s-au pronunţat cu privire la măsurile preventive în timpul procedurii de cameră preliminară sau a judecăţii fondului cauzei, legiuitorul nu a instituit o stare de incompatibilitate obiectivă în care s-ar afla aceştia.

În ceea ce priveşte cele reţinute de instanţă în considerentele încheierii din data de 31.03.2025, se constată că, la momentul verificării legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, se analizează doar existenţa unor probe, în accepţiunea dată de prevederile art. 97 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acuzatul a comis o infracţiune, iar nu probele de vinovăţie care ar putea fundamenta o soluţie de condamnare sau elementele constitutive ale infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii. Ca atare, o asemenea procedură nu este incompatibilă cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, întrucât instanţa nu se pronunţă asupra vinovăţiei inculpatului.

În ceea ce priveşte celelalte motive invocate de petent, precum existenţa unor motivări pe care acesta le consideră stereotipe, modalitatea de desfăşurare a cercetării judecătoreşti în faza apelului, formularea unor sesizări împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în apel, sesizări care au fost formulate ulterior înregistrării dosarului în apel, sau existenţa unor plângeri penale care au fost formulate împotriva ofiţerilor BCCO şi a colaboratorului autorizat în cauză, Înalta Curte constată că nici acestea nu reprezintă aspecte apte să pună la îndoială imparţialitatea magistraţilor Curţii de Apel Piteşti, în lipsa oricăror alte elemente de natură obiectivă care să conducă la o astfel de concluzie.

Aşadar, susţinerile petentului nu sunt apte de plano să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Piteşti, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi de împrejurările cauzei.

Înalta Curte reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina).

Aşadar, contrar susţinerilor petentului, împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Piteşti.

În ceea ce priveşte mediatizarea persoanei petentului şi a cauzei, se constată că articolele invocate de acesta nu pun în evidenţă o mediatizare excesivă, respectiv o acţiune mediatică concertată, de natură a crea presiune asupra magistraţilor învestiţi cu judecarea cauzei.

De altfel, acestea nu aduc în discuţie, în mod real, aspecte în raport de care să se poată aprecia că ar fi de natură să afecteze obiectivitatea magistraţilor Curţii de Apel Piteşti, astfel că publicarea acestor articole nu este aptă a susţine eo ipso temerea că judecătorii învestiţi în prezent cu judecarea apelului nu pot da dovadă de imparţialitate, atât din punct de vedere subiectiv, cât şi obiectiv, în soluţionarea acesteia.

Înalta Curte reţine că mass media are rolul şi dreptul de a strânge şi transmite informaţii către public şi de a comenta asupra modului de administrare a justiţiei, inclusiv asupra cauzelor penale, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie, însă judecătorii, în virtutea specificului funcţiei deţinute, trebuie să îşi îndeplinească atribuţiile profesionale cu obiectivitate, fără a se lăsa influenţaţi de opinia exprimată în mass-media.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să fundamenteze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., aflându-se în culpă procesuală, petenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2025.