Inadmissibility of appeal against final appellate decision in computer fraud and illegal access to computer system case

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra căii de atac declarate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 224/28.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, printre altele, Tribunalul Prahova, în temeiul prevederilor art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale a României, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la alterarea integrităţii datelor informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 362 din C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de complicitate la acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 360 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2017) şi complicitate la fraudă informatică, prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (2) şi 10 din C. proc. pen. (faptă din cursul anului 2017).

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A constatat că inculpatul A. s-a aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile, începând cu data de 29.03.2022 şi până la data de 27.05.2022, inclusiv, dispusă prin ordonanţa din data de 29.03.2022.

Pe latură penală, a fost dispusă o soluţie de condamnare şi cu privire la inculpata B..

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 20 din C. proc. pen., cu referire la art. 1381 din C. civ., a admis acţiunea civilă şi a obligat, în solidar, pe inculpaţii A. şi B. la plata sumei de 50.000 de euro către partea civilă S.C. C. S.R.L., reprezentând contravaloarea daunelor materiale.

A obligat pe inculpaţi şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel şi inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, printre altele, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 224/28.10.2024 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat pe apelant la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, onorariul partial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. rămânând în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, din coroborarea probelor legal administrate în etapa urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, că, în drept, faptele inculpatului A. care, în cursul anului 2017, a pus la dispoziţia unor persoane neidentificate până în prezent, contul bancar x, aparţinând S.C. D. S.R.L., societate pe care acesta o administra, pentru a fi folosit la recepţionarea transferurilor efectuate fraudulos ca urmare a accesului neautorizat la căsuţa de mesagerie electronică x@x.com, aparţinând societăţii C. S.R.L., iar la data de 06.04.2017, respectiv 07.04.2017, cunoscând caracterul fraudulos al provenienţei sumei de bani care a fost transferată a beneficiat de produsul infracţional efectuând două ridicări de numerar de la casieria băncii în sumă totală de 20.000 de RON şi a transferat suma de 189.000 de RON în contul x, aparţinând S.C. E. S.R.L., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la accesul ilegal la un sistem informatic, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 360, alin. (1), (2) şi 3 din C. pen., complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la altererea integrităţii datelor informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 362 din C. pen., complicitate la fraudă informatică, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 249 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a mai reţinut, totodată, că, în drept, fapta inculpatului A., care în aceeaşi perioadă, prin ajutorul moral oferit, a încurajat respectivele persoane, necunoscute, să trimită de la această adresă mai multe e-mailuri prin care se solicita ca debitele înregistrate să fie achitate într-un alt cont bancar decât cel uzual, respectiv în contul bancar în litigiu, aparţinând S.C. D. S.R.L., societate pe care acesta o administra, fapt ce a determinat inducerea în eroare a partenerilor comerciali să efectueze plăţi, creându-le falsa reprezentare că banii ar fi fost achitaţi, în realitate, către partenerul comercial C. S.R.L., cu consecinţa producerii unei pagube de 50.000 euro, realizează tipicitatea infracţiunii de complicitate la fraudă informatică, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 249 din C. pen.

În ceea ce priveşte însă angajarea răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 365 alin. (2) din C. pen., complicitate la alterarea integrităţii datelor informatice, prev. şi ped. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 362 din C. pen., curtea a constatat, în esenţă, în acord cu prima instanţă, că în prezenta speţă a intervenit o cauză care are drept consecinţă înlăturarea răspunderii penale, consacrată de prevederile art. 153 din C. pen., şi anume prescripţia răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a exercitat o cale de atac inculpatul A., menţionând în cuprinsul cererii că motivele acesteia vor fi comunicate instanţei de recurs printr-un memoriu separat.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, se remarcă faptul că cererea formulată de inculpat nu cuprinde semnătura persoanei care a exercitat calea de atac de faţă.

Se reţine, totodată, că deşi pentru primul termen de judecată inculpatul a primit în mod legal citaţia, confirmând personal primirea prin semnarea procesului-verbal de predare, acesta nu s-a prezentat în faţa instanţei supreme pentru a semna cererea introductivă şi pentru a susţine calea de atac promovată.

Trecând însă peste această constatare, Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea unei căi de atac exercitate de inculpatul A. împotriva unei decizii pronunţate în apel, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Astfel, se constată, prioritar, că cererea condamnatului nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanţei supreme spre a fi soluţionată ca şi recurs şi a fost înregistrată ca apel.

În ceea ce priveşte exercitarea căii de atac a recursului, se constată că legiuitorul a renunţat la reglementarea acestei căi ordinare de atac în actualul C. proc. pen., care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, cu modificările şi consolidările ulterioare, consacrând astfel sistemul dublului grad de jurisdicţie, iar potrivit art. 13 alin. (1) din C. proc. pen., "legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii".

Aşadar, aplicarea în timp a legii procesual penale este guvernată de principiul activităţii legii penale, corespunzător regulii tempus regit actum, cu excepţiile expres şi limitativ prevăzute în cuprinsul Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că la momentul pronunţării deciziei contestate erau aplicabile dispoziţiile procesual-penale prevăzute de noua codificare, care nu mai prevăd, în cadrul sistemului căilor ordinare de atac, recursul reglementat de vechiul C. proc. pen.

În ceea ce priveşte hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă, decizia atacată nefiind susceptibilă de apel.

În referire la hotărârile supuse contestaţiei, Înalta Curte notează că, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Se constată astfel că ne aflăm în ipoteza în care condamnatul A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.

Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 446 din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2025.