Inadmissible appeal against appellate criminal judgment: prohibition of ordinary appeals against second-instance decisions under Art. 408(1) and 370(2) CCP

Şedinţa publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului declarat de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 36 din data de 04 februarie 2025, pronunţată de Judecătoria Olteniţa, în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată, cu privire la o eroare materială, prin încheierea din data de 17 februarie 2025, pronunţată în acelaşi dosar.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând, a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 5 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală apelată, şi durata reţinerii din data de 03 mai 2017 (conform sentinţei penale nr. 895/2017 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti), pe lângă reţinerea din data de 21/22 noiembrie 2022 (dispusă în prezenta cauză) şi perioada executată, începând cu data de 05 martie 2024 până la zi (potrivit sentinţei penale nr. 1019/2023 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti).

A constatat că inculpatul se afla în stare de detenţie în altă cauză.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului, precum şi onorariul parţial cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat A. au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 lit. b) şi c) din C. proc. pen., invocată de inculpatul A..

Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în drept, că fapta inculpatului A., care, la data de 14 noiembrie 2022, în jurul orei 06:00, pe timp de noapte, utilizând autoturismul a condus-o pe persoana vătămată B. pe un drum de pământ situat în apropierea satului Piţigaia din comuna Frumuşani, judeţul Călăraşi, unde, împreună cu inculpatul C., a lovit-o pe aceasta, cu pumnii şi cu picioarele, în diferite părţi ale corpului, producându-i leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată la 8-9 zile de îngrijiri medicale, după care, profitând de faptul că victima era pusă în imposibilitatea de a se apăra, fără a se fi înţeles în prealabil cu celălalt inculpat şi fără ca acesta să-i acorde vreun ajutor material sau moral, i-a sustras persoanei vătămate telefonul mobil pe care îl avea asupra sa şi un pachet de ţigări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a declarat apel inculpatul A., fără a motiva în scris calea de atac declarată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 08.07.2025, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 30 octombrie 2025, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac formulate de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de inculpatul A. împotriva unei decizii pronunţate în apel, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

În referire la hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor care, potrivit art. 370 alin. (1) din C. proc. pen., sunt hotărârile judecătoreşti prin care cauzele sunt soluţionate de prima instanţă de judecată sau prin care aceasta se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza, şi, în cazurile expres prevăzute de lege, precum şi împotriva încheierilor pronunţate în primă instanţă.

Per a contrario, calea ordinară de atac a apelului nu poate fi exercitată şi împotriva deciziilor, definite prin art. 370 alin. (2) din C. proc. pen. ca hotărâri judecătoreşti prin care se soluţionează apelul, recursul în casaţie şi recursul în interesul legii, acestea fiind susceptibile de contestare doar prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 955/A din data de 16 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2025.