Withdrawal of transfer request by issuing state renders cross-border enforcement of EU prison sentence unsubstantiated under mutual recognition framework

Şedinţa publică din data de 29 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 166 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. actualmente încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România,.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. x a Curţii Coroanei din Kingston upon Thames, pronunţată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoare, pentru săvârşirea unei tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de secţiunea 1 (1) a legii tentativelor penale din 1981 şi a infracţiunilor de: tâlhărie, prevăzută de secţiunea 8(1) a legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secţiunea 1 din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secţiunea 1 din Legea fraudei din 2006, având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de tentativă de viol, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 218 C. pen., în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. (1) lit g) C. pen., infracţiunea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 250 C. pen. şi infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate şi dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

De asemenea a constatat că persoana condamnată A. a fost arestat preventiv 738 zile din 20.09.2021 până la 28.09.2023, când a început executarea pedepsei.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dedus din pedeapsa de 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate, perioada de 738 zile arest preventiv din 20.09.2021 până la 28.09.2023, 260 de zile din durata pedepsei, din 29.09.2023 până la 14.06.2024 zile perioadă deja executată, precum şi perioada executată din 15.06.2024 la zi.

În fine, în temeiul prevederilor art. 555 din C. proc. pen. a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa 4383 de zile de închisoare în regim privativ de libertate pe numele persoanei condamnate A. astfel cum a fost recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, la data de 03.06.2025 s-a înregistrat referatul nr. x/2025 din 30.05.2025, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a sesizat această instanţă în vederea recunoaşterii sentinţei penale sentinţa penală cu nr. de caz x a Curţii Coroanei din Kingston upon Thames, pronunţată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoarea de zile de închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de secţiunea I (l) a Legii tentativelor penale din 1981 şi a infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de secţiunea 8 (l) a Legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006, precum şi transferarea acestuia, deţinut în Marea Britanie, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

Examinând sesizarea, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4-8 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate in scopul executării lor in Uniunea Europeană, transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 302/2004.

În acest sens s-a reţinut că din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, rezultă că prin sentinţa penală cu nr. de caz x a Curţii Coroanei din Kingston upon Thames, pronunţată la data de 28.09.2023, rămasă definitivă la data de 28.09.2023, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4383 de zile de închisoarea de zile de închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de secţiunea I (l) a Legii tentativelor penale din 1981 şi a infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de secţiunea 8 (l) a Legii furtului din 1968, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006, fraudă, prevăzută de secţiunea I din Legea fraudei din 2006.

În continuare, prima instanţă a apreciat că este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragraf lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi Decizia - cadru 2008-2009/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală şi art. 155 lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a reţinut că este îndeplinită şi condiţia prevăzută în art. 3 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil.

S-a mai reţinut că persoana transferabilă A. nu şi-a dat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă faţă de aceasta s-a dispus expulzarea din Marea Britanie, cu interdicţia de a reveni pe teritoriului regatului, devine incident la speţă cazul în care nu este necesar consimţământul persoanei condamnate pentru executarea pedepsei în România, potrivit art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, curtea de apel a constatat că din conţinutul certificatului reiese că cetăţeanul român A. a fost prezent personal la procesul în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, a cărei recunoaştere se solicită, fiindu-i respectate drepturile procesuale precum şi faptul că acesta nu a fost cercetat/judecat pentru infracţiunile vizate de prezenta cerere formulată de autorităţile judiciare britanice, de către autorităţile judiciare din România, prin urmare nu se constată că executarea hotărârii judecătoreşti în România ar fi contrară principiului "ne bis in idem".

Curtea de apel a mai constatat că nu este incident nici unul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Sub aspectul situaţiei executării pedepsei, s-a reţinut că la data de 14.06.2024, persoana condamnată A. executase 998 de zile închisoare, din care 738 de zile arestat preventiv (în perioada 20.09.2021 - 28.09.2023) şi 260 de zile din durata pedepsei (în perioada 29.09.2023 - 14.06.2024).

În acest context instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaştere şi transfer prevăzute în art. 162 şi 167 din Legea nr. 302/2004, astfel încât a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în prezenta cauză.

Împotriva sentinţei penală nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel persoana condamnată A., prin apărător desemnat din oficiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21.10.2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 29.10.2025.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Anglia, prin transferarea persoanei condamnate, deţinută într-un penitenciar din această ţară, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Înalta Curte constată faptul că, prin adresa din 01 octombrie 2025, aflată la filele x din cadrul dosarului curţii de apel, Serviciul Majestăţii Sale pentru Penitenciare şi Probaţiune al Regatului Unit al Marii Britanii a învederat că îşi retrage cererea de transfer a persoanei condamnate A., motivat de faptul că acesta va fi în curând pasibil de îndepărtate anticipată de pe teritoriul acestei ţări şi prin urmare nu mai este eligibil pentru repatriere.

Potrivit prevederilor art. 166 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu denumirea marginală "Durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti", din secţiunea a 2-a "Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România", Capitolul II "Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene", Titlul VI "Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană", "Dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută.".

Astfel, dispoziţiile art. 166 din Legea nr. 302/2004 reglementează durata şi obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine în vederea transferării persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, iar la alin. (5) al acestui articol se prevede că dacă, înainte de soluţionarea definitivă a cauzei, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa respinge cererea ca nesusţinută.

Norma evocată reglementează, aşadar, în mod expres, atât momentul până la care manifestarea de voinţă a statului de condamnare urmează a fi valorificată juridic, în mod necondiţionat, de către statul de condamnare (acesta fiind momentul rămânerii definitive a hotărârii), cât şi efectele juridice ale acestei poziţii (respectiv respingerea cererii).

Prin urmare, faţă de opţiunea autorităţilor judiciare engleze de a-şi retrage cererea de transfer, Înalta Curte nu mai are abilitarea legală de a cenzura aspecte de legalitate ori de temeinicie a sentinţei primei instanţe, urmând să constate că nesusţinerea cererii de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine impune respingerea ca atare a acesteia şi implicit, modificarea hotărârii apelate sub acest aspect.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025., va desfiinţa sentinţa penală atacată şi, rejudecând, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, ca nesusţinută.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 49/2025 din data de 10 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează hotărârea atacată şi rejudecând:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Marea Britanie de transferare a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, ca nesusţinută.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2025.