Extraordinary cassation appeal for expiration of statute of limitations in continued fraud

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor de la dosar, constată:

Prin sentinţa penală nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de apel Bucureşti, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. a condamnat inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

(…)

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

(…)

În temeiul art. 38 şi 39 alin. (1) din C. pen., a constatat că infracţiunile sunt concurente şi a contopit pedepsele aplicate, stabilind pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat 1/3 din restul celorlalte pedepse (10 luni), în final, pedeapsa principală rezultantă fiind de 1 an şi 10 luni închisoare.

(…)

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condiţiile art. 92 din C. pen. care curge de la data rămânerii definitive a sentinţei.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele stabilite de această instituţie;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

(…)

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1357 şi urm. C. civ., a admis, în totalitate, acţiunile civile formulate de părţile civile B. şi a obligat inculpata la plata sumei de 2.700 RON (1.500 RON - onorariu avocat şi 1.200 RON - taxe de timbru) către această parte civilă, C. şi a obligat inculpata la plata sumei de 350 de euro în echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii efective către această parte civilă şi D. şi a obligat inculpata la plata sumei de 3.545 RON (3.500 RON - onorariu de avocat şi 45 RON - taxele poştale) şi a sumei de 3.000 RON - daune morale către această parte civilă şi a admis, în parte, acţiunile civile exercitate de părţile civile C. şi a obligat inculpata la plata sumei de 3.200 RON (1.000 RON - onorariu avocat, 200 RON - dobânzi legale şi 2.000 de RON daune morale) şi E. şi a obligat inculpata la plata sumei de 4.000 RON (2.000 de RON onorariu avocat şi 2.000 de RON daune morale).

A admis cererea părţii civile E. privind obligarea inculpatei la plata sumei de 1000 de RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător conform chitanţei nr. x/22.06.2022.

(…)

Prin decizia penală 158/A din 28 mai 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 46/F/28.03.2024, pronunţată de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a declarat contestaţie în anulare, susţinând că, la data când a avut loc judecata în apel, nu a fost legal citată.

Un al doilea motiv al contestaţiei în anulare pe care l-a invocat a făcut referire la faptul că instanţa de apel nu a verificat şi analizat din oficiu o cauză de încetare a procesului penal, respectiv incidenţa prescripţiei penale.

Prin încheierea din 5 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2024, s-a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, doar cu privire la cazul reglementat de art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Analizând, în conformitate cu prevederile art. 432 din C. proc. pen., contestaţia în anulare formulată de condamnata A., prin prisma motivului invocat, respectiv prevederile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac cu o natură juridică mixtă, atât de anulare, având în vedere scopul urmărit, cât şi de retractare, ce poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 din C. proc. pen.. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat dobândită de o hotărâre definitivă, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora şi dovezile în susţinerea lor. În consecinţă, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei (vitium in judicando), ci numai erori de procedură (error in procedendo).

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că în vederea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive, "intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi în condiţiile reglementate expres în art. 426 - 432 din C. proc. pen.." (decizia Curţii Constituţionale nr. 453/2020, publicată în M. Of. nr. 1.190 din 7 decembrie 2020).

În speţă, inculpata A. a fost condamnată pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de înşelăciune în formă simplă, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. (comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., C., E. şi F.) şi a unei infracţiuni de înşelăciune în formă continuată prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în dauna numitei G.), toate infracţiuni comise în concurs real conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea inculpată A. a invocat dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susţinând că a fost condamnată, deşi existau probe cu privire la încetarea procesului penal, în sensul că ar fi fost împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, în raport de decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

Conform art. 244 alin. (1) C. pen., infracţiunea de înşelăciune se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. şi conform deciziilor Curţii Constituţionale cu privire la prescripţia răspunderii penale, se ia în calcul termenul general de prescripţie, care începe să curgă de la data săvârşirii faptei.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

Inculpata fiind condamnată pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de înşelăciune în formă simplă, rezultă că termenul general de prescripţie a răspunderii penale, respectiv 5 ani, trebuie calculat de la data săvârşirii fiecăreia din cele cinci fapte comise în dauna persoanelor vătămate B., D., C., C., E. şi F..

În ceea ce priveşte fapta de înşelăciune în dauna persoanei vătămate G. reţinută în sarcina inculpatei ca fiind săvârşită în formă continuată, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de asemenea de 5 ani, trebuie calculat de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Verificând dacă inculpata A. a fost condamnată în mod definitiv la data de 28 mai 2024 (prin decizia nr. 158/A/2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023), deşi ar fi fost împlinit termenul general al prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte constată că susţinerile inculpatei, în sensul că se impunea încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunilor săvârşite, nu sunt întemeiate, soluţiile de condamnare pronunţate în fond, şi menţinute în apel, fiind legale, întrucât, la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel nu erau incidente dispoziţiile art. 396 alin. (6) C. proc. pen.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că infracţiunea de înşelăciune în dauna persoanei vătămate D. a fost săvârşită la data de 09.12.2019, când aceasta a încheiat cu inculpata A., contractul de asistenţă juridică nr. x din 09.12.2019, pentru ca avocata să îi formuleze o cerere de apel, în dosarul civil nr. x/2019 al Judecătoriei Slobozia, obiectul cauzei fiind încuviinţarea executării silite a unui titlu executoriu, precum şi să o reprezinte sau să o asiste pe persoana vătămată, în calea de atac promovată, însă aceasta nu şi-ar fi onorat obligaţiile rezultate din contractul de asistenţă juridică încheiat.

Infracţiunea de înşelăciune săvârşită în dauna persoanei vătămate B. a fost săvârşită la data de 29.05.2020, când aceasta i-a plătit inculpatei A., suma de 1.500 de RON, reprezentând onorariu de avocat, ulterior, la data de 27.07.2020 plătind şi suma de 1.200 de RON, reprezentând taxe judiciare de timbru, pentru ca inculpata, în calitate de avocat, să introducă o cerere de chemare în judecată a dezvoltatorului imobiliar, căruia persoana vătămată îi achitase un avans de 19.000 de euro, în vederea achiziţionării unei garsoniere în cartierul rezidenţial Militari Residence, garsonieră care nu mai fusese finalizată din cauza pandemiei de Covid 19.

În privinţa infracţiunilor de înşelăciune săvârşite în dauna persoanelor vătămate C., C., E. şi F., s-a reţinut în mod definitiv în cauză că au fost săvârşite, în ordine, la datele de 21.01.2020, 14.04.2021 şi 15.03.2021.

Calculând termenul de 5 ani de prescripţie a răspunderii penale, se constată că acesta nu era împlinit la data de 28.05.2024 pentru niciuna din cele cinci infracţiuni de înşelăciune în formă simplă reţinute în sarcina inculpatei, în condiţiile în care pentru cea mai veche faptă, săvârşită la data de 09.12.2019, termenul de prescripţie se împlinea la data de 09.12.2024.

De asemenea, nici în cazul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, constând în accea că G. a încheiat 6 (şase) contracte de asistenţă juridică, în cursul anului 2019, în perioada 02.05.2019 - 25.09.2019, cu inculpata A., plătind diferite sume de bani drept onorariu de avocat, însă inculpata nu şi-a îndeplinit, în mod fraudulos, obligaţiile asumate, în niciunul dintre contractele de asistenţă juridică, termenul de 5 ani de prescripţie a răspunderii penale, care a început să curgă la data încheierii ultimului contrat, respectiv 25.09.2019, nu era împlinit la data pronunţării deciziei instanţei de apel (28.05.2024).

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnata A. împotriva deciziei nr. 158/A din 28 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2025.