Transfer of convicted foreign national to Romania: Non-requirement of consent for Romanian citizens domiciled domestically in mutual recognition of penal sentences

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare austriece.

S-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 11 Hv 24/25w, pronunţată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, prin care cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi grav prin efracţie în cadrul unei organizaţii criminale, parţial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul şi al doilea caz şi alin. (2) primul şi al doilea caz, parţial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac, faptă care are corespondent, în legislaţia română, infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. (a) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 3 ani şi 6 luni închisoare, într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare perioada arestării preventive şi cea executată de la 21.10.2024 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Craiova a reţinut că, prin adresa nr. x/2025, din data de 16.09.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a înaintat Curţii de Apel cererea formulată de autorităţile judiciare austriece privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 11 Hv 24/25w, pronunţată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, împotriva cetăţeanului român A. şi transferul persoanei condamnate în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin această hotărâre, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de unitatea de parchet s-a reţinut că la data de 27.08.2025, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova adresa nr. x/2025, având ca obiect cererea formulată de autorităţile judiciare austriece, privind transferarea persoanei condamnate A., deţinut într-o unitate penitenciară din Austria, cu ultimul domiciliu din România în com. Fărcaşele, sat Ghimpaţi, str. x, jud. Olt, în vederea executării în România a restului de pedeapsă rămas de executat, din pedeapsa de 1.277 zile închisoare (3 ani şi 6 luni).

Din documentele înaintate a rezultat că prin sentinţa penală nr. 11 HV 24/25w, pronunţată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 1.277 zile închisoare (3 ani şi 6 luni), pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi grav prin efracţie în cadrul unei organizaţii criminale, constând în aceea că:

I. La datele menţionate şi în locurile menţionate mai jos, în calitate de membri ai unei organizaţii criminale, cu participarea unui alt membru al acestei oragnizaţii, care era specializată în furturi din sediile companiilor, prin efracţie, în special în sustragerea stocurilor de cupru şi a uneltelor depozitate acolo, operând într-un mod de diviziune a muncii convenit în prealabil, au sustras sau încercat să sustragă bunuri mobile având o valoare care depăşeşte 5.000 de euro, însă nu depăşeşte 300.000 de euro (A. şi B., fiecare cu privire la o valoare de 124,765,8 euro şi C. cu privire la o valoare de cel puţin 174.731,35 euro), având intenţia să se îmbogăţească pe nedrept ei înşişi sau o terţă persoană, executând faptele cu intenţia ca prin comiterea în mod repetat a furturilor grave similare să-şi asigure pentru o perioadă mai îndelungată un venit continuu, care nu era unul considerabil, astfel: A., B. lovită şi C., în fiecare caz prin colaborare conştientă şi voită cu ceilalţi:

1. - în noaptea de 30.09.2024 spre 01.10.2024, în localitatea D., Austria, prin spargerea unei ferestre au pătruns în hala de lucru a aparţinând lui E., fapta rămânând în forma tentativei, întrucât nu au luat cu ei bunuri care meritau să fie furate;

2. - în noaptea de 01.10.2024 spre 02.10.2024,

a. în Frohnleiten, Austria, prin tăierea unui gard din sârmă şi spargerea unui geam au intrat în incinta societăţii F. S.R.L., unde au spart un container aflat în incintă sustrăgând din acesta fire şi bare de cupru, în valoare de 11.205 euro, respectiv diverse unelte şi echipamente, în valoare de 21.709,01 euro;

b. în Viena, Austria, de la Ing. G., prin spargerea uşii de acces au pătruns în turnătoria de metale H., fapta rămânând în stadiul tentativei, întrucât au fost descoperiţi de un angajat în timpul comiterii infracţiunii şi au fugit;

3. în noaptea de 10.10.2024 spre 11.10.2024, în Innsbruck, Austria, prin spargerea mai multor geamuri au pătruns în incinta turnătoriei de clopote I. pentru a sustrage cupru şi unelte, dar fapta a rămas în forma tentativei din cauza lipsei de bunuri care să fie durate;

4. la un moment necunoscut, între 10.10.2024 şi 12.10.2024, în Kaprun, Austria, prin spargerea lacătului de la uşa halei de depozitare, au sustras mărfuri din piaţa de vechituri, o anvelopă de rezervă, o masă de bere, echipamente de grădinărit, unelte şi alte obiecte nespecificate, aparţinând lui J., K., L. und M., în valoare totală de 2.652,80 euro;

5. în noaptea de 1 1.10.2024 spre 12.10.2024, în Uttendorf, Austria, prin îndoirea tablei trapezoidale a acoperişului halei au pătruns în incinta societăţii N. S.R.L., de unde au sustras o cantitate necunoscută de stocuri de cupru, în valoare totală de aproximativ 25.000 euro;

6. în noaptea de 20.10.2024 spre 21.10.2024, în Hornstein, Austria, prin deteriorarea motorului porţii de intrare, astfel încât aceasta să poată fi deschisă manual, respectiv prin spargerea unui geam, au pătruns în incinta companiei O. de au sustras o cantitate de aproximativ 5,5 tone de cupru, în valoare de 54.1 15,99 euro.

S-a menţionat în certificat faptul că persoana condamnată a fost prezentă la procesul penale finalizat prin condamnarea sa.

S-a reţinut că infracţiunea de furt calificat şi grav prin efracţie în cadrul unei organizaţii criminale, parţial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul şi al doilea caz şi alin. (2) primul şi al doilea caz, din C. pen. german, are corespondent, în legislaţia română, în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.

Curtea a constatat că persoana condamnată se află în prezent încarcerată în Austria şi nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, arătând că în Austria condiţiile de detenţie sunt mai bune.

Din informaţiile prezentate în certificat a rezultat că persoana condamnată se află în executarea pedepsei în statul emitent, executând 218 zile până la data de 27.05.2025, aceasta urmând să fie considerată ca executată integral, în temeiul legii statului emitent, la data de 20.04.2028.

Din înscrisurile aflate la dosar, se constată că prin sentinţa penală nr. 11 Hv 24/25w, pronunţată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025, definitivă la data de 15.04.2025, cetăţeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi grav prin efracţie în cadrul unei organizaţii criminale, parţial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul şi al doilea caz şi alin. (2) primul şi al doilea caz, parţial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

Curtea a reţinut sub un prim aspect că potrivit certificatului pentru executarea de hotărâri rezultă că sentinţa penală nr. 11 Hv 24/25/w pronunţată la data de 10.04.2025, de Tribunalul Leoben, ce face obiectul cererii de recunoaştere, a rămas definitivă la data de 15.04.2025, înscriindu-se din această perspectivă în tiparul prevăzut de dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară în materie penală.

În raport cu situaţia de fapt expusă pe larg în cuprinsul hotărârii pronunţate de autorităţile judiciare asutriece, Curtea a apreciat ca fiind îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. în sensul că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A., ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. a) C. pen.

Din actele dosarului şi din verificările efectuate de Curtea de Apel Craiova a rezultat că persoana condamnată A., este cetăţean român, cu ultimul domiciliu pe teritoriul României în comuna Cărcaşele, sat Ghimpaţi, str. x, jud. Olt.

S-a mai arătat că, anterior plecării în străinătate persoana condamnată A., a locuit la domiciliul concubinei sale P., în comuna Fărcaşele, sat Hotărani, str. x B, jud. Olt, împreună cu aceasta şi cei şapte copii, a păstrat legătura cu familia din momentul plecării şi până în prezent, acesta fiind vizitat de numita P. la penitenciarul din Austria unde execută pedeapsa.

Curtea a constatat că persoana condamnată se află în prezent încarcerată în Austria, nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului.

De asemenea, nu a fost de acord să fie transferată în România, pentru continuarea executării pedepsei, motivând că în Austria există condiţii mai bune de detenţie şi doreşte să solicite o eliberare în baza art. 133a din Legea privind executarea pedepselor.

Din această perspectivă, Curtea a reţinut dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea 302/2004 rep., potrivit cărora consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României.

Faţă de aceste aspecte, Curtea a apreciat că situaţia cetăţeanului român A., se circumscrie acestor dispoziţii, consimţământul acestuia pentru transferul către autorităţile judiciare române în vederea continuării executării restului de pedeapsă nefiind necesar.

Faţă de considerentele prezentate anterior, Curtea a apreciat că în cauză sunt întrunite toate condiţiile pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare austriece respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări, statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din legea specială.

Cu privire la durata privării de libertate în statul emitent s-au avut în vedere menţiunile din sentinţa nr. 11 Hv 24/25w şi în certificat, potrivit cărora persoana condamnată a fost privată de libertate în timpul procesului penal din data de 21.10.2024 până la data de 10.04.2025 martie 2025 inclusiv, iar din durata totală a pedepsei de 3 ani şi 6 luni (1277 zile), a executat un număr de 218 zile la data de 27.05.2025, pedeapsa urmând a fi executată complet până la data de 20.04.2028.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16.10.2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 23.10.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A. a menţionat că apelantul nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România, în Austria existând condiţii mai bune de detenţie.

Analizând apelul declarat în cauză de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală nr. 11 Hv 24/25w, pronunţată de Tribunalul Leoben la data de 10.04.2025 privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie la data de 15.04.2025 prin neapelare, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat şi grav prin efracţie în cadrul unei organizaţii criminale, parţial rămas la tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1) cifra 5, 129 alin. (1) cifra 1, 130 alin. (1) primul şi al doilea caz şi alin. (2) primul şi al doilea caz, parţial prin aplicare de art. 15 alin. (1) din C. pen. austriac.

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare austriece, s-a reţinut că, în calitate de membri ai unei organizaţii criminale, cu participarea unui alt membru al acestei oragnizaţii, care era specializată în furturi din sediile companiilor, prin efracţie, în special în sustragerea stocurilor de cupru şi a uneltelor depozitate acolo, operând într-un mod de diviziune a muncii convenit în prealabil, au sustras sau încercat să sustragă bunuri mobile având o valoare care depăşeşte 5.000 de euro, însă nu depăşeşte 300.000 de euro (A. şi B., fiecare cu privire la o valoare de 124,765,8 euro şi C. cu privire la o valoare de cel puţin 174.731,35 euro), având intenţia să se îmbogăţească pe nedrept ei înşişi sau o terţă persoană, executând faptele cu intenţia ca prin comiterea în mod repetat a furturilor grave similare să-şi asigure pentru o perioadă mai îndelungată un venit continuu, care nu era unul considerabil, astfel: A., B. lovită şi C., în fiecare caz prin colaborare conştientă şi voită cu ceilalţi:

1. - în noaptea de 30.09.2024 spre 01.10.2024, în localitatea D., Austria, prin spargerea unei ferestre au pătruns în hala de lucru a aparţinând lui E., fapta rămânând în forma tentativei, întrucât nu au luat cu ei bunuri care meritau să fie furate;

2. - în noaptea de 01.10.2024 spre 02.10.2024,

a. în Frohnleiten, Austria, prin tăierea unui gard din sârmă şi spargerea unui geam au intrat în incinta societăţii F. S.R.L., unde au spart un container aflat în incintă sustrăgând din acesta fire şi bare de cupru, în valoare de 11.205 euro, respectiv diverse unelte şi echipamente, în valoare de 21.709,01 euro;

b. în Viena, Austria, de la Ing. G., prin spargerea uşii de acces au pătruns în turnătoria de metale H., fapta rămânând în stadiul tentativei, întrucât au fost descoperiţi de un angajat în timpul comiterii infracţiunii şi au fugit;

3. în noaptea de 10.10.2024 spre 11.10.2024, în Innsbruck, Austria, prin spargerea mai multor geamuri au pătruns în incinta turnătoriei de clopote I. pentru a sustrage cupru şi unelte, dar fapta a rămas în forma tentativei din cauza lipsei de bunuri care să fie durate;

4. la un moment necunoscut, între 10.10.2024 şi 12.10.2024, în Kaprun, Austria, prin spargerea lacătului de la uşa halei de depozitare, au sustras mărfuri din piaţa de vechituri, o anvelopă de rezervă, o masă de bere, echipamente de grădinărit, unelte şi alte obiecte nespecificate, aparţinând lui J., K., L. und M., în valoare totală de 2.652,80 euro;

5. în noaptea de 1 1.10.2024 spre 12.10.2024, în Uttendorf, Austria, prin îndoirea tablei trapezoidale a acoperişului halei au pătruns în incinta societăţii N. S.R.L., de unde au sustras o cantitate necunoscută de stocuri de cupru, în valoare totală de aproximativ 25.000 euro;

6. în noaptea de 20.10.2024 spre 21.10.2024, în Hornstein, Austria, prin deteriorarea motorului porţii de intrare, astfel încât aceasta să poată fi deschisă manual, respectiv prin spargerea unui geam, au pătruns în incinta companiei O. de au sustras o cantitate de aproximativ 5,5 tone de cupru, în valoare de 54.1 15,99 euro.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare italiene, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi art. 77 lit. (a) din C. pen.. (sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani).

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1277 zile închisoare (3 ani şi 6 luni închisoare), pedeapsă privativă de libertate, iar natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) lit. b) din C. pen. este de 7 ani, iar pedeapsa aplicată, în concret, apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare austriece, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Fărcăşele, sat Ghimpaţi, str. x jud. Olt.

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Cât priveşte motivul de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menţionat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că apelantul A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunţată sentinţa, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autorităţilor judiciare austriece .

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare austriece şi dispunând executarea pedepsei de 3 ani 6 lun închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 162/2025 din 24 septembrie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A., în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2025.