Recognition of Italian Sexual Offense Conviction Upheld; Transfer to Romanian Prison Ordered

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare italiene.

S-a dispus recunoaşterea sentinţei nr. 318 din 07.12.2022 pronunţate de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentinţa nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curţii de Apel din Ancona, în baza căreia s-a emis certificatul stare de executare SIEP 197/2023 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, prin care cetăţeanul român A., deţinut într-un penitenciar din Italia, a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de violenţă sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 şi art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii de 6 ani închisoare într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada de 26 zile închisoare, executată în Franţa (în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, precum şi perioada executată în Italia începând din data de 23.07.2022 până la zi (data pronunţării sentinţei).

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Craiova a reţinut că, prin adresa nr. x/2024 din 14.01.2025 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a înaintat Curţii de Apel cererea formulată de autorităţile judiciare italiene privind recunoaşterea sentinţei penale nr. 318 din data de 17.12.2022 pronunţată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, şi transferarea cetăţeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare care i-a fost aplicată prin această hotărâre, împreună cu documentaţia aferentă şi referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de parchet s-a reţinut că prin adresa nr. x din data de 09.12.2024 Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară - Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, privind transferarea persoanei condamnate A., deţinut într-o unitate penitenciară din Italia, cu ultimul domiciliu din România, în jud. Gorj, în vederea continuării executării unei pedepse privative de libertate de 6 ani închisoare.

Din documentele înaintate a rezultat că prin sentinţa nr. 318 din data de 17.12.2022 pronunţată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de violenţă sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 şi art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. constând în faptul că în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violenţe şi ameninţări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

Din certificatul emis în data de 18.09.2024 de autorităţile italiene a rezultat că executarea pedepsei de 2159 zile închisoare a început la data de 27 iunie 2022 - în urma punerii în executare de către Franţa a mandatului european de arestare emis de Italia, iar pedeapsa este considerată ca executată, conform dreptului intern al statului emitent, la data de 28.12.2027.

Curtea a reţinut că persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România însă împotriva acestuia s-a emis ordin de expulzare din Italia.

Curtea, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaştere şi executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004, prin care au fost transpuse în legislaţia internă dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reţinut că cetăţeanul român A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 318 din 07.12.2022 pronunţată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentinţa nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curţii de Apel din Ancona, în baza căreia s-a emis certificatul stare de executare SIEP 197/2023 de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Pesaro, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de violenţă sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 şi art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian, care au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen.

S-a reţinut de autorităţile judiciare din Italia că în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violenţe şi ameninţări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

Din actele dosarului a rezultat că persoana condamnată a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea de condamnare şi a executat 26 zile închisoare, perioadă executată în Franţa (în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, şi în Italia începând din data de 23.07.2022, pedeapsa urmând să fie considerată executată integral la data de 28.12.2027, conform legii statului emitent.

S-a mai reţinut că persoana condamnată nu şi-a exprimat consimţământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, însă prin sentinţa a cărei recunoaştere se solicită s-a dispus îndepărtarea inculpatului de pe teritoriul statului italian odată executată pedeapsa.

S-a constatat de către instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep.

Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti străine prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Concluzionând, s-a reţinut că, până la iniţierea procedurii de transferare condamnatul a executat o parte din pedeapsă, ce urmează a fi dedusă din pedeapsa de 6 ani închisoare, respectiv perioada de 26 zile închisoare, executată în Franţa (în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene) de la 27.06.2022 până la 22.07.2022 inclusiv, precum şi perioada executată în Italia începând din data de 23.07.2022 până la zi (data pronunţării prezentei sentinţe).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16.10.2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 23.10.2023, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A. a menţionat că apelantul nu este de acord cu executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Analizând apelul declarat în cauză de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

În raport de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală nr. 318 din 07.12.2022 pronunţată de judecătorul de cercetări preliminare (GIP) de pe lângă Tribunalul Pesaro, definitivă la data de 17.10.2023, confirmată de sentinţa nr. 1311/2023 din 18.05.2023 a Curţii de Apel din Ancona privind pe persoana condamnată A., Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie la data de 17.10.2023 prin certificatul de executare N.SIEP 197/2023, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită în prezenta cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă de 2159 zile închisoare (6 ani închisoare) în regim de detenţie pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de violenţă sexuală prevăzute de art. 609 bis alin. (1), (61) nr. 5 şi art. 585 rap. la art. 576 nr. 5 din C. pen. italian.

În fapt, prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare italiene, s-a reţinut că, în noaptea de 23/24.02.2022, în Fano (Pesaro Urbino), fiind în stare de ebrietate, prin violenţe şi ameninţări a obligat-o pe numita B. la diverse acte sexuale, urmare a acestui abuz sexual victima suferind leziuni corporale care au necesitat spre vindecare 5 zile.

În raport cu situaţia de fapt reţinută în cuprinsul hotărârii autorităţii judiciare italiene, se constată că şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. având corespondent în legislaţia română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. român (sancţionată cu închisoarea de la 5 la 10 ani).

Sub aspectul sancţiunii aplicate, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, se observă că, pentru săvârşirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 2159 zile închisoare (6 ani închisoare), pedeapsă privativă de libertate, iar natura şi cuantumul corespund cu cele prevăzute de legislaţia română, având în vedere că pedeapsa maximă prevăzută de art. 218 alin. (1), (2) din C. pen. este de 10 ani, iar pedeapsa aplicată în concret apelantului nu depăşeşte acest maxim.

Înalta Curte constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român, în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, apelantul nu este de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare italiene, însă consimţământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în comuna Câlnic, sat Câlnicul de sus, jud. Gorj, iar prin sentinţa nr. 318 din data de 17.12.2022, s-a dispus faţă de aceasta îndepărtarea de pe teritoriul statului odată executată pedeapsa .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Cât priveşte motivul de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, constată că nici acesta nu este incident în cauză.

Astfel, potrivit textului de lege menţionat, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislaţia sa:

(...)

(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi a fost încunoştinţată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, şi că, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată, persoana condamnată fie a renunţat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că apelantul A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunţată sentinţa, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului autorităţile judiciare italiene .

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare italiene şi dispunând executarea pedepsei de 6 ani închisoare, într-un penitenciar din România, apărările apelantului persoană condamnată, fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul persoană condamnată A. împotriva sentinţei nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei nr. 8/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată A., în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 octombrie 2025.