Complicity in arson conviction upheld on cassation; appeals dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2025

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 17.01.2024, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, între alţii:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În baza art. 396, alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

(…)

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349, art. 1357 alin. (1) şi art. 1381 alin. (1) C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi au fost obligaţi inculpaţii la plata, în solidar, către aceasta a sumelor de 48.000 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, respectiv a sumei de 1.549 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

Potrivit art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi au fost obligaţi inculpaţii la plata, în solidar, către aceasta a sumei de 79.788,49 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurator luată prin încheierea penală nr. 270/2023 din data de 18.08.2023, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, în vederea reparării pagubei, până la concurenţa sumei de 361.337,49 RON (valoarea totală a prejudiciului acordat părţilor civile, ca urmare a admiterii în parte a acţiunilor civile).

Prin decizia penală nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca şi de inculpaţii E., F., G., H., I., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 17.01.2024 pronunţată de Judecătoria Cluj Napoca, care a fost desfiinţată în parte, în latură penală şi civilă, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor B. şi A., a omisiunii confiscării speciale dispuse în temeiul diospoziţiilor art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. şi a cuantumului despăgubirilor la care inculpaţii vor fi obligaţi în solidar prin înlăturarea răspunderii civile delictuale a inculpaţilor I., B. şi A. faţă de care părţile civile C. şi D. au renunţat la pretenţii şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite:

S-a redus cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B., astfel: de la 3 ani şi 3 luni închisoare la 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în privinţa inculpatului A.; de la 3 ani şi 3 luni închisoare la 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la distrugere, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., în privinţa inculpatului B..

(…)

Împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023, inculpaţii A. şi B. au formulat cerere de recurs în casaţie, prin avocat J., invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei investită cu judecarea recursului în casaţie.

Ca atare, motivele de casare trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

Limitarea obiectului judecăţii în recursul în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a normelor substanţiale sau de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie modificarea situaţiei de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de apel, sunt prevăzute ca infracţiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Totodată, s-a reţinut că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv." (decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În cauză, inculpaţii A. şi B. au formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că au fost condamnaţi, în mod greşit, pentru complicitate la distrugere, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., întrucât din nicio probă administrată nu rezultă că au ajutat la săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor ce se circumscriu motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte notează că, în cuprinsul hotărârii instanţei de fond, confirmată de instanţa de apel, a fost descrisă fapta care a justificat încadrarea acesteia ca realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 253 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., fiind reţinute în concret acţiunile inculpaţilor A. şi B. şi motivele pentru care s-a considerat că aceştia au săvârşit faptele.

În fapt, instanţele de fond şi apel au reţinut în esenţă că, în noaptea de 06/07.03.2023, la solicitarea lui K., zis L., inculpatul F. s-a deplasat din judeţul Timiş în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj, cu un autoturism marca M., înmatriculat provizoriu cu numărul x, condus de inculpatul G., fiind însoţit de inculpaţii H. şi E.. Deplasarea a avut ca scop, în schimbul sumei de 1.500 euro, "sperierea" persoanei vătămate C., care, potrivit susţinerilor lui K., i-ar fi produs acestuia un prejudiciu printr-o tranzacţie privind un autoturism, respectiv incendierea unui autovehicul aflat în curtea locuinţei persoanei vătămate. În vederea comiterii faptei, inculpaţii F., G., H. şi E. au luat de la domiciliul lui G. o sticlă de apă de 0,5 litri, în care turnaseră anterior benzină, destinată incendierii autoturismului.

Ajunşi în municipiul Cluj-Napoca, inculpaţii s-au întâlnit cu coinculpaţii A., I. şi B., care s-au deplasat la locul întâlnirii cu un alt autoturism, marca x, cu numărul de înmatriculare x şi care efectuaseră anterior activităţi de pregătire a faptei, constând în identificarea imobilului şi a autoturismului aparţinând persoanei vătămate.

În parcarea hypermarketului N., inculpatul H. a coborât din autoturismul M. şi a urcat în autoturismul x, ca garanţie a intenţiei reale a grupului de a comite fapta. Ulterior, fiind sprijiniţi de ocupanţii autoturismului BMW, care le-au indicat traseul de acces şi de retragere şi i-au condus în proximitatea imobilului persoanei vătămate, inculpaţii F., G. şi E. s-au deplasat cu autoturismul M. în apropierea locuinţei persoanei vătămate C.. Inculpatul G. a rămas în autoturism, asigurând paza locului faptei, în timp ce inculpaţii F. şi E. s-au deplasat către locuinţa persoanelor vătămate C. şi D..

În jurul orei 04:14, inculpatul E. a pătruns fără drept, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului situat la nr. 11, pe strada x, aparţinând persoanei vătămate D., unde, prin stropirea cu substanţă inflamabilă, a incendiat autoturismul marca O., cu numărul de înmatriculare x, proprietatea persoanei vătămate C.. Prin această faptă, persoanei vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu estimat la 60.000 euro. În acelaşi timp, inculpatul F. a rămas în apropierea gardului imobilului, asigurând paza şi filmând incendiul, fapta fiind de natură să pună în pericol alte persoane şi bunuri, întrucât în imobil se aflau, la acel moment, persoana vătămată, soţia acestuia şi fiica lor minoră. Incendiul s-a extins şi la alte bunuri aflate în curtea locuinţei, provocând distrugerea acestora şi aducerea lor în stare de neîntrebuinţare.

În drept, instanţa de apel a reţinut că faptele inculpaţilor A. şi B. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, făcând referire la situaţia de fapt reţinută şi probele administrate, inculpaţii A. şi B. au susţinut, în esenţă, că nicio probă administrată nu dovedeşte că au ajutat la săvârşirea infracţiunii de distrugere.

Pentru a verifica dacă inculpaţii A. şi B. au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv. În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea obiectivă a infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 253 alin. (4) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun, săvârşită prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Conform pevederilor art. 48 alin. (1) C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.

Pornind de la considerentele de ordin teoretic, în analiza motivelor de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpaţilor A. şi B. constă în aceea că, în noaptea de 06/07.03.2023, l-au ajutat şi l-au încurajat pe E. să săvârşească fapta de distrugere prin incendiere, ajutând la identificarea traseului de acces şi de părăsire a locului faptei, după care, aflându-se în autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, i-au condus în proximitatea locuinţei persoanei vătămate, pe ocupanţii vehiculului marca M. înregistrat cu numărul provizoriu x, încurajându-l pe E. să săvârşească fapta, acesta, prin escaladarea gardului, pătrunzând, fără drept, în curtea imobilului, unde prin stropire cu o substanţă inflamabilă, a incendiat autoturismul marca O., cu nr. de înmatriculare x, proprietatea persoanei vătămate C., cauzându-i acestuia un prejudiciu estimat la suma de 60.000 euro, pentru a-l determina pe acesta să săvârşească fapta de distrugere, solicitându-i lui H. să se mute în autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, ca o garanţie că fapta va fi săvârşită şi participând ulterior la plata lui E., F., H. şi G. pentru fapta săvârşită.

Relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la distrugere, prin decizia recurată s-a reţinut că, inculpaţii B. şi A. au furnizat sprijin material (prin punerea la dispoziţie a autoturismului proprietatea inculpatului A. şi transportul în vederea realizării întâlnirii cu inculpaţii veniţi din Timişoara în vederea comiterii faptei) şi sprijin moral, prin aprobarea şi susţinerea rezoluţiei infracţionale, acceptând să îl însoţească pe acesta pe toată durata desfăşurării acţiunilor infracţionale, cunoscând finalitatea acestora, respectiv urmărirea obţinerii rezultatului distrugerii prin incendiere a autoturismului persoanei vătămate C., acesta fiind scopul deplasării inculpaţilor A. şi B., alături de inculpatul I., în Cluj-Napoca, ei aflându-se în mod voluntar şi asumat în autotursimul BMW cu nr. de înmatriculare x proprietatea inculpatului A., pentru interesele (infracţionale) ale inculpatului I.. Toate aceste acte ale inculpaţilor B. şi A. au semnificaţia unor acte de complicitate (indirectă) la săvârşirea infracţiunii de distrugere prin incendiere, săvârşite cu intenţie (indirectă) în raport de rezultatul infracţiunii comise de autorul E..

Prin urmare, raportat la aspectele evidenţiate, Înalta Curte constată că motivele de recurs în casaţie invocate vizează, în concret, temeinicia deciziei penale recurate şi nu chestiuni de legalitate.

În plus, Înalta Curte observă că aceleaşi susţineri ale inculpaţilor se regăsesc şi în cadrul motivelor de apel, fiind analizate în hotărârea atacată, instanţa de apel constatând că probele nu confirmă susţinerile inculpaţilor.

Aşadar, criticând decizia instanţei de apel, susţinerile recurenţilor inculpaţi tind, în realitate, la reanalizarea probelor şi înlăturarea raţionamentului care a condus la soluţia de condamnare, practic, la o rejudecare a cauzei în parametrii unei căi ordinare de atac, nefiind reliefate aspecte de nelegalitate din perspectiva neprevederii faptei în legea penală. Însă, reevaluarea situaţiei de fapt reţinută în cauză, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel şi concordanţa cu probele administrate, precum şi interpretarea dată acesteia prin hotărârea definitivă, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în actuala procedură a recursului în casaţie.

Concluzionând, raportat la cele expuse, Înalta Curte constată că faptele imputate inculpaţilor A. şi B., astfel cum au fost reţinute în mod definitiv de instanţa de apel, întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunii de "complicitate la distrugere", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în cuantum de câte 720 de RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva deciziei penale nr. 1375/A/2024 din 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în cuantum de câte 720 de RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2025.