Suspended bribery convictions upheld as cassation appeals over negligible food gifts fail.

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2025

Deliberând asupra recursurilor în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 93/S/22.04.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023, Tribunalul Braşov, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită", prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023 şi s-a aflat sub incidenţa măsurii preventive a controlului judiciar în perioada 28.03.2023 - 09.08.2023.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata B., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de "luare de mită", prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii C. şi D., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de "dare de mită", prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

A constatat că inculpaţii C. şi D. au fost reţinuţi pentru 24 de ore în data de 26.03.2023 şi s-au aflat sub incidenţa măsurii preventive a controlului judiciar în perioada 28.03.2023 - 26.05.2023.

A respins cererea de anulare a permisului de conducere seria x emis la data de 07.11.2022 aparţinând numitei E. pentru categoriile: x.

A dispus restituirea permisului de conducere seria x emis la data de 07.11.2022 aparţinând numitei E..

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

Prin decizia penală nr. 700/AP din 17 octombrie 2024, Curtea de Apel Braşov, secţia penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 93/S/22.04.2024 pronunţată de Tribunalul Braşov, în dosarul penal nr. x/2023, a desfiinţat hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, în temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.. În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În baza art. 289 alin. (3) din C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 100 de RON, reprezentând contravaloarea bunurilor primite.

În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata B. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.. În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 289 alin. (3) din C. pen., a confiscat de la inculpată suma de 100 de RON, reprezentând contravaloarea bunurilor primite.

În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

A constatat că inculpatul a fost reţinut pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpata C. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatei pe un termen de încercare de 2 ani, stabilit conform art. 92 din C. pen., pe durata căruia a obligat pe inculpată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) şi alin. (3) din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

A constatat că inculpata a fost reţinută pentru 24 de ore în data de 26.03.2023.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a desfiinţat permisul de conducere seria x emis la data 07.11.2022 aparţinând numitei E. pentru categoriile AM 05-11-2022, B 05-11-2022/B1 05-11-2022.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia şi, în baza art. 274 alin. (1) din acelaşi cod, a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 4.000 de RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat la urmărire penală şi judecata în primă instanţă.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, în drept, fapta inculpatei B., care, în calitate de agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, a pretins şi a primit, la data de 25.10.2022, produse alimentare de la inculpaţii C. şi D., pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute în Fişa Postului nr. x din data de 18.11.2019 constând în reprogramarea cu celeritate şi într-o anumită zi de sâmbătă pe martora E., şi fapta inculpatului A. care, în calitate de agent şef de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, a primit produse alimentare de la inculpaţii C. şi D. în legătură cu atribuţia de serviciu de examinator la proba practică de obţinere a permisului de conducere, anterior inculpatul declarând-o "admis" la data de 05.11.2022 pe martora E., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

S-a mai reţinut că, în drept, fapta inculpaţilor C. şi D. care, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, le-au dat diverse produse alimentare inculpaţilor B. şi A. pentru ca aceştia, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, să efectueze reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susţinerii probei practice a examenului auto şi pentru o anumită dată, respectiv după ce a declarat-o "admis" cu ocazia susţinerii probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoria "B" pe numita E., activitate efectuată la data de 05.11.2022 de către inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen.

La data de 15 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenţii inculpaţi B. şi A. au declarat, printr-o cerere comună, recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 700/AP din 17 octombrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin apărător ales, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, solicitând ca, în temeiul disp. art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să se dispună achitarea lor pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, apărarea a criticat că faptele pentru care s-a dispus condamnarea recurenţilor în apel nu întrunesc elementele de tipicitate cerute de art. 289 alin. (1) din C. pen., respectiv:

- lipseşte caracterul necuvenit al bunurilor remise de către inculpaţii C. şi D., ca urmare a solicitării acestora de către inculpata B.;

- lipseşte legătura între remiterea bunurilor şi exercitarea atribuţiilor de serviciu ale recurenţilor;

- lipseşte caracterul remunerator al presupusei mite.

După prezentarea unor consideraţii teoretice privind infracţiunea de referinţă, apărarea a susţinut că, în ceea ce priveşte conduita adoptată de către mituit, care trebuie să se materializeze în îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intră în atribuţiile sale sau cel puţin în promisiunea făcută mituitorului de a îndeplini sau a nu îndeplini actul solicitat de acesta, se remarcă faptul că, mai ales în ipoteza în care obiectul mitei nu îl reprezintă o sumă de bani, ci produse care au şi fost remise, aşa cum este şi situaţia din prezentul dosar, se impune a se elucida, prin administrarea unor probe determinante, dacă primirea de produse are un caracter licit sau dacă reprezintă un folos necuvenit, precum şi dacă remiterea acestora reprezintă "plata" pentru alterarea conduitei funcţionarului public, în sensul ca acesta să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu în scopul urmărit de mituitor.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte forma de vinovăţie, respectiv elementul de tipicitate subiectivă al infracţiunii de luare de mită, aceasta este întotdeauna intenţia care se materializează în favorizarea sau promisiunea de a favoriza mituitorul în schimbul mitei pretinse, primite sau acceptate de la acesta sau promisă de acesta.

Din perspectiva analizei tipicităţii infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi recurenţi, apărarea a susţinut că lipseşte atât caracterul necuvenit al bunurilor remise de coinculpaţii D., cât şi legătura dintre bunurile date şi actele de serviciu efectuate de recurenţi.

În concret, apărarea a criticat faptul că, relativ la solicitările şi livrările de produse din datele de 25.10.2022 şi 09.12.2022, în baza aceluiaşi probatoriu, instanţele de fond şi de apel au ajuns la concluzii fundamental diferite, prima instanţă apreciind că se circumscriu unor relaţii comerciale licite, preexistente între părţi, fiind vorba de livrări de produse contra cost, respectiv cumpărarea de către soţii B. de la soţii D. a unor produse alimentare pe care aceştia din urmă le comercializează către terţi, la preţul uzual practicat de către aceştia faţă de orice client (15 RON borcanul de zacuscă), iar instanţa de apel apreciind că reprezintă folos necuvenit ca urmare a înlăturării tuturor probelor administrate în apărare în faţa Tribunalului Braşov şi a aplicării în mod eronat a normelor legale ce guvernează probaţiunea în procesul penal.

Astfel, în ceea ce priveşte stabilirea caracterului cuvenit/necuvenit al bunurilor primite de inculpaţii B. de la inculpaţii D., apărarea a apreciat că modalitatea în care instanţa de apel a reinterpretat probatoriul de la dosarul cauzei reprezintă o încălcare vădită a dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., ale art. 99 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., ale art. 4 din C. proc. pen., precum şi a jurisprudenţei CEDO în materie.

Totodată, a criticat că raţionamentul expus de către instanţa de apel este contrar dispoziţiilor legale imperative care guvernează procesul penal, nefiind demonstrat titlul cu care bunurile au fost date şi respectiv primite şi apreciind în mod nelegal că dovedirea acestei împrejurări (caracterul licit al tranzacţiei) este în sarcina inculpaţilor.

În opinia apărării, împrejurarea reţinută de instanţa de apel cu încălcarea normelor legale aplicabile vizează un element de tipicitate obiectivă al infracţiunilor deduse judecăţii, iar prin înlăturarea greşitei aplicări a legii de către Curtea de Apel Braşov devine evidentă concluzia că inculpaţii au condamnaţi pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală.

În ceea ce priveşte reprogramarea candidatei E. din data de 01.11.2022, apărarea a susţinut că lipseşte legătura dintre conduita inculpatei B., livrarea de produse din data de 25.10.2022 şi reprogramarea menţionată, apreciind că, sub acest aspect, prezintă o relevanţă deosebită cronologia evenimentelor, pe care a prezentat-o în cuprinsul cererii de recurs în casaţie.

Astfel, în concret, apărarea a apreciat că rezultatul pe care martora E. urma să-l obţină în data de 26.10.2022 a fost unul incert, în condiţiile în care nu s-a susţinut de către acuzare în niciun moment că discuţiile între familiile D. şi B. ar fi vizat promovarea probei teoretice.

Ca atare, apărarea a apreciat că, având în vedere modalitatea de formulare a acuzaţiei, respectiv că bunurile remise la data de 25.10.2022 s-ar fi dat în legătură cu reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susţinerii probei practice şi, respectiv, promovarea frauduloasă a probei practice, ar trebui să rezulte faptul că la data de 25.10.2022 părţile ar fi trebuit deja să aibă reprezentarea conduitei lor viitoare şi minime garanţii că funcţionarii publici vor fi în măsură să adopte conduita dorită de mituitori.

Cu alte cuvinte, în opinia apărării, singura ipoteză în care evenimentele din ziua de 25.10.2022 ar fi putut avea legătură cu conduita ulterioară şi eventuală a inculpaţilor B. ar fi fost cea în care la data respectivă ar fi avut loc o înţelegere între inculpaţii B. şi inculpaţii D., în sensul ca cei dintâi să o favorizeze pe candidata E. în viitor, atunci când acest lucru ar fi posibil, respectiv după promovarea probei teoretice. O astfel de ipoteză nu se verifică însă, dovadă fiind faptul că în chiar data promovării probei teoretice - 26.10.2022 - candidata E. s-a programat la ghişeu, ca orice alt candidat, programarea fiind efectuată de către F. pentru data de 16.12.2022.

S-a apreciat că această conduită a candidatei E., fiica inculpaţilor D., despre care nu se poate susţine că nu ar fi avut cunoştinţă de o eventuală înţelegere între părinţii săi şi inculpaţii B. în cazul în care o astfel de înţelegere ar fi existat, apare ca fiind inexplicabilă, întrucât, în ipoteza avansată de acuzare şi reţinută de Curtea de Apel Braşov că ar fi cunoscut promisiunea de favorizare de către inculpaţii B., aceasta ar fi trebuit să apeleze direct la aceştia în vederea programării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Pe de altă parte, conduita tipică a inculpaţilor B., existenţa unei înţelegeri de a o favoriza pe candidata E. în vederea programării la o anumită dată ar fi presupus efectuarea unor demersuri în vederea blocării sau rezervării datei respective pentru această candidată, împrejurare care nu se regăseşte în starea de fapt reţinută de către acuzare şi nici de instanţa de fond şi de apel.

Apărarea a mai arătat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata B., din starea de fapt reţinută de cele două instanţe se constată următoarele:

- lipsa oricăror discuţii pe tema reprogramării între inculpată şi membrii familiei D.;

- imposibilitatea ca inculpata să cunoască la ce ghişeu urmează să lucreze într-o anumită zi (chiar din viitorul apropiat) şi ce atribuţii va avea în acea zi - acestea fiind stabilite prin dispoziţia de zi a şefului serviciului. Această concluzie se desprinde chiar din cele reţinute de instanţa de apel, respectiv "din decizia zilnică pe unitate, aflată la dosarul de urmărire penală, rezultă că în data de 31.10.2022 inculpata B. nu executa operaţiuni de reprogramare a probei practice, astfel de atribuţii primindu-le doar pentru a doua zi, respectiv pentru data de 01.11.2022".

Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa favorizare a candidatei, potrivit celor reţinute de instanţă, aceasta a constat în furnizarea informaţiei potrivit căreia se vor susţine probe practice pe data de 05.11.2022 şi îndemnul către candidata E. să se prezinte în data de 01.11.2022 la ghişeu pentru a verifica dacă există disponibilitate şi a se programa.

În opinia apărării, devin evidente următoarele aspecte:

- niciunul dintre recurenţi nu cunoştea la data de 31.10.2022 persoana care urma să fie desemnată în data de 01.11.2022 să efectueze reprogramări la ghişeul SPCRPCIV Braşov, desemnarea inculpatei B. fiind rezultatul hazardului;

- nu s-a efectuat niciun demers de către inculpata B. sau de către orice altă persoană în sensul "rezervării" unei programări în favoarea candidatei E.;

- la momentul prezentării candidatei E. în data de 01.11.2022 în scopul reprogramării probei practice pentru data de 05.11.2022, nu a prezentat nicio relevanţă împrejurarea că inculpata B. era funcţionarul însărcinat cu efectuarea reprogramărilor, deoarece, indiferent ce persoană s-ar fi prezentat la ghişeu cu solicitarea de reprogramare pentru data de 05.11.2022, inculpata avea obligaţia de a verifica disponibilitatea şi de a efectua reprogramarea dacă sunt locuri libere, neavând dreptul de a refuza o astfel de solicitare.

În aceste condiţii, împrejurarea că inculpata B. nu avea la data de 01.11.2022 dreptul de a refuza cererea candidatei E. de reprogramare a probei practice pentru data de 05.11.2022 conduce la concluzia că actul de serviciu îndeplinit de aceasta nu era nici măcar de natură a putea fi influenţat de discuţii prealabile, remiteri de bunuri sau altele asemenea. Adoptarea unicei conduite permise inculpatei face, în opinia apărării, imposibil de stabilit legătura între primirea de bunuri din data de 25.10.2022 şi actul efectuat de funcţionar, lipsind astfel unul din elementele de tipicitate obiectivă necesar pentru reţinerea în sarcina inculpatei a infracţiunii de luare de mită.

În ceea ce priveşte remitere de bunuri din data de 09.12.2022 efectuată de inculpatul D. inculpatului A., nu s-a reţinut măcar în starea de fapt că această remitere ar fi reprezentat contraprestaţie pentru actul efectuat la data de 01.11.2022 de către inculpata B., motiv pentru care apărarea a apreciat că nu se impune aprofundarea acestei tranzacţii în ceea ce priveşte actul de serviciu imputat inculpatei B..

Referitor la conduita inculpatului A. din data de 05.11.2022 cu ocazia examinării candidatei E., apărarea a susţinut că lipseşte legătura între livrările de produse din datele de 25.10.2022 şi 09.12.2022 şi actele inculpatului B. din data de 05.11.2022, cu argumentarea că procedura de lucru a SPCRPCIV Braşov, care presupune ca examinatorii să nu cunoască identitatea candidaţilor până în chiar dimineaţa zilei în care se desfăşoară examenul, repartizarea candidaţilor fiind făcută aleator de către computer, listele de candidaţi arondaţi fiecărui examinator fiind transmise în plic închis, sigilat de către serviciu, deschiderea plicurilor fiind făcută în prezenţa tuturor candidaţilor din ziua respectivă, exclude posibilitatea ca inculpatul A., chiar dacă cunoştea faptul că una din candidatele ce urmau să susţină proba practică era E., să cunoască faptul că el însuşi va fi examinatorul acesteia.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, apărarea a apreciat că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au valorificat această problematică a modului în care candidata E. a ajuns să fie examinată de inculpatul B. prin încălcarea normelor art. 4 din C. proc. pen., respectiv valorificând un dubiu în defavoarea persoanei acuzate, întrucât s-a acreditat ideea că prin schimbarea datei iniţiale a programării (16.12.2022) s-ar fi modificat şansele candidatei de a fi examinată de inculpat, ceea ce reprezintă o speculaţie nefondată.

În ceea ce priveşte modalitatea în care curtea de apel a apreciat conduita inculpatului A. cu ocazia examinării candidatei D., conchizând că ar fi existat încălcarea unor atribuţii de serviciu în sensul omisiunii acestui inculpat de a depuncta anumite erori comise de candidată în cursul probei practice, apărarea a apreciat că aceasta reprezintă o nouă încălcare a aceloraşi dispoziţii ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., art. 99 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., art. 4 din C. proc. pen., precum şi a jurisprudenţei CEDO în materie, ca şi în cazul stabilirii caracterului necuvenit al primirii produselor.

Apărarea a criticat că instanţa de apel nu a administrat şi nici nu a readministrat vreo probă cu privire la lipsa înregistrării oficiale a probei a cărei lipsă de la dosar este imputabilă parchetului, pentru a se putea face o apreciere temeinică asupra conduitei examinatorului, fundamentându-şi concluzia existenţei unei încălcări a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului B. prin valorificarea unor elemente de dubiu în defavoarea acestuia.

Astfel, deşi dispoziţiile legale aplicabile în materia examinării la proba practică impun examinatorului să aprecieze în mod global prestaţia candidatului, scopul examinării fiind acela de a verifica abilităţile acestuia în condiţii reale de trafic, iar nu de a "vâna" greşelile acestuia, prin modalitatea în care instanţa de apel a apreciat, în baza unor probe indirecte, asupra unei stări de fapt (prestaţia candidatei E. la examenul din data de 05.11.2022) apare ca fiind o speculaţie care nu îşi are sprijin pe probatoriul administrat, subzistând în continuare un puternic dubiu cu privire la existenţa unei încălcări intenţionate a atribuţiilor de serviciu ale inculpatului A. în ziua respectivă, în legătură cu această candidată.

Apărarea a mai solicitat să se observe faptul că, din analiza stării de fapt deduse judecăţii, nu se poate conchide că vreuna din livrările de produse din datele de 25.10.2022 şi 09.12.2022 reprezintă contraprestaţie pentru conduita adoptată de inculpatul A. la data de 05.11.2022, pentru următoarele motive: modalitatea prin care instanţa de apel a stabilit că preţul produselor nu ar fi fost plătit de inculpaţii B. este una vădit nelegală, existând probe concludente în sprijinul caracterului licit al tranzacţiilor; valoarea bunurilor obiect al presupusei mite, de maxim 100 de RON per tranzacţie, este una absolut necaracteristică mitei (prin definiţie aceasta trebuie să reprezinte o plată pentru adoptarea unei conduite alterate a funcţionarului public) şi naşte o prezumţie deosebit de puternică a lipsei de legătură între produsele remise şi exercitarea atribuţiilor de către funcţionar, cu atât mai mult cu cât cea de-a doua tranzacţie se face la o durată de timp mare (peste o lună) faţă de data la care funcţionarul şi-a exercitat atribuţiile în legătură cu pretinsul beneficiar al presupusei fapte de corupţie; în ceea ce priveşte livrarea de bunuri din data de 25.10.2022, faţă de cronologia evenimentelor şi multitudinea de elemente ce ţineau de hazard (promovarea probei teoretice de către candidată, programarea acesteia într-o zi în care inculpatul B. să aibă atribuţii de examinator, repartizarea candidatei de către computer la examinatorul A.), valoarea acestei livrări şi contextul în care s-a făcut (existenţa raporturilor comerciale anterioare între părţi) face imposibil de stabilit dincolo de orice dubiu rezonabil o legătură în sensul ca livrarea să reprezinte o plată anticipată în schimbul promisiunii unei anumite conduite viitoare a funcţionarului public.

În ceea ce priveşte livrarea de bunuri din data de 09.12.2022, faţă de modalitatea absolut publică în care s-a făcut, respectiv la sediul SPCRPCÎV, la o oră la care în mod uzual sunt prezenţi atât colegii inculpatului B., cât şi public, apare extrem de puţin plauzibil ca aceasta să nu constituie o remitere cu titlu de mită, remitere care întotdeauna are un caracter conspirat, atât mituitul, cât şi mituitorul având interesul păstrării secretului cu privire la remiterea mitei.

În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

La data de 21 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenţii inculpaţi C. şi D., prin apărător ales, au declarat recurs în casaţie împotriva aceleiaşi hotărâri, susţinând că faptele concrete pentru care au fost condamnaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă şi subiectivă din norma de incriminare, criticând, deopotrivă, şi dispoziţia de obligare a lor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac declarate, apărarea a arătat că instanţa de control judiciar a dispus în mod nelegal condamnarea recurenţilor direct în apel, întrucât în fapt nu a existat nicio probă care să schimbe raţionamentul primei instanţe, care a pronunţat o soluţie de achitare, fiind, astfel, încălcate dispoziţiile prevăzute de art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală din C. proc. pen., care prevăd obligativitatea readministrării probelor testimoniale pe baza cărora instanţa de fond a dispus achitarea.

Sub acest aspect, apărarea a mai criticat faptul că instanţa de apel, cu ocazia deliberării, a înlăturat nelegal absolut toate depoziţiile care au fundamentat soluţia de achitare din prima instanţă şi a solicitat, în concret, reinterpretarea probatoriului.

Din perspectiva tipicităţii infracţiunii de dare de mită, apărarea a susţinut că faptele care formează obiectul acuzaţiei penale nu se circumscriu modelului de comportament interzis, că întâlnirea recurenţilor cu inculpaţii B. s-a realizat în data de 25.10.2022, iar scopul întâlnirii a fost predarea unor borcane de zacuscă pentru care s-a achitat preţul acestora, moment la care niciunul dintre inculpaţii din dosar nu aveau cunoştinţă de rezultatul probei teoretice pe care numita E. a susţinut-o, de altfel, în data de 26.10.2022.

În plus, recurenţii nu aveau în niciun fel reprezentarea sau certitudinea faptului că numita E. va promova examenul teoretic, în condiţiile în care aceasta a picat anterior de 3 ori proba teoretică (24.08.2022,13.09.2022 şi 03.10.2022), context în care este mai mult decât evident, în opinia apărării, că aceste borcane de zacuscă nu au avut nicio legătură cu o eventuală îndeplinire sau neîndeplinire a unui act aflat în atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor B..

Apărarea a mai arătat că deşi s-au administrat multiple probe, interceptări telefonice, filaj cu privire la tot personalul instituţiei, în cauza nu rezultă din nicio probă vreo acţiune a inculpaţilor B. imediat după data de 25.10.2022 şi care să denote o posibilă înţelegere privind favorizarea ulterioară a candidatei E..

Cu privire la actul constând în remiterea de bunuri (borcane de zacuscă) din data de 09.12.2022 efectuată de inculpatul D. către inculpatul A., apărarea a solicitat să se constate faptul că nu există nicio legătură între modul în care candidata E. a fost examinată în data de 05.11.2022 şi remiterea de bunuri (borcane de zacuscă), în sensul unei condiţionări sau influenţări a conduitei examinatorului A. de remiterea ulterioară a acestor borcane de zacuscă, coroborat cu procedura de lucru în cadrul instituţiei.

A criticat modalitatea în care curtea de apel a analizat conduita examinatorului A. şi a susţinut că din numeroase probe aflate la dosar rezultă că recurenţii se ocupau cu vânzarea produselor.

Apărarea a mai arătat că valoarea pretinsei "mite" - borcane de zacuscă în cuantum de 100 de RON este una vădit disproporţionată, nefiind aptă să determine o corupere a unui funcţionar sau să conducă la influenţarea conduitei acestuia, iar distanta între acte, coroborată cu valoarea menţionată anterior conduc la ideea că predarea acestor bunuri nu a avut nicio legătură cu preschimbarea datei programării sau cu modalitatea de examinare.

În drept, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

La aceeaşi dată, respectiv 21 noiembrie 2024, dar şi la data de 22 noiembrie 2024, prin e-mail, recurenţii inculpaţi C. şi D., prin apărător ales, au trimis la dosar completare a motivelor de recurs în casaţie, susţinând că, în cauză, este incident şi cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., cu referire la soluţia pronunţată de curtea de apel vizând desfiinţarea permisului de conducere seria x emis la data 07.11.2022 aparţinând numitei E. pentru categoriile AM 05-11-2022, B 05-11-2022/Bl. 05-11-2022 şi au solicitat suspendarea în parte a executării hotărârii penale cu privire la această soluţie de desfiinţare a permisului de conducere.

Apărarea a criticat, în esenţă, faptul că hotărârea recurată nu este motivată în drept, că martora E. nu a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă, precum şi împrejurarea că anularea permisului de conducere este o măsură care nu intră în competenţa instanţei de judecată, ci poate fi realizată exclusiv la sediul poliţiei rutiere în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Prin încheierea nr. 79/RC din data de 13 februarie 2025, Înalta Curte a admis, în principiu, cererile de recurs în casaţie, numai în limitele criticilor care se circumscriu, formal, cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi care, în esenţă, vizează nelegala condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. (în cazul inculpaţilor B. şi A.), respectiv, de art. 290 alin. (1) din C. pen. (în cazul inculpaţilor C. şi D.), recurenţii susţinând că faptele concrete reţinute în sarcina lor nu îndeplinesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de luare şi, respectiv, dare de mită întrucât:

- lipseşte caracterul necuvenit al bunurilor remise de către inculpaţii C. şi D., ca urmare a solicitării acestora de către inculpata B.;

- lipseşte legătura între remiterea bunurilor şi exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor B. şi A.;

- lipseşte caracterul remunerator al presupusei mite.

Celelalte critici formulate în recurs în casaţie au fost cenzurate în procedura de filtru, pentru argumentele detaliat expuse în încheierea nr. 79/RC din data de 13 februarie 2025.

Analizând recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., A., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 700/AP din data de 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în limitele admiterii în principiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În fine, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi B., A., C. şi D. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că, în principiu, sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, priveşte situaţiile în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea, fie se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa lor a operat dezincriminarea, indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv. În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Înalta Curte subliniază de asemenea că, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs este îndrituită să examineze cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie.

În contextul acestor argumente de principiu, examinând calea extraordinară de atac cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, prioritar, că starea de fapt valorificată cu titlu definitiv prin decizia recurată raportat la infracţiunile analizate este, în esenţă, următoarea:

La data de 24.08.2022, după ce fiica sa, E., a picat (prima dată) proba teoretică a examenului de obţinere a permisului de conducere, mama acesteia, inculpata C. a reluat, după 6 luni de pauză, discuţiile pe facebook messenger cu inculpata B., care, împreună cu soţul său, inculpatul A., deţineau funcţia de agenţi de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, iar, potrivit Fişei Postului nr. 43.474/18.11.2019, respectiv nr. x/18.11.2019, activau zilnic în cadrul Compartimentului Examinare Auto unde efectuau, în conformitate cu dispoziţiile legale, operaţiuni de înregistrare a dosarelor de examen şi examinau candidaţii la proba teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere.

Cele două familii nu se aflau în relaţii de prietenie, ci doar se cunoşteau, prin prisma calităţii anterioare a inculpatului B. de poliţist în localitatea de domiciliu a familiei D. şi a faptului că aceasta din urmă, care se ocupa în mod curent cu prepararea şi comercializarea de produse alimentare (zacuscă, dulceaţă, ouă, pui) pe care le producea în gospodăria proprie, livrase familiei B. anumite produse alimentare în trecut.

Discuţiile purtate între cele două inculpate (C. şi B.) începând cu data de 24.08.2022 şi, de la data de 04.09.2022 (când inculpata C. a cerut numerele de telefon ale inculpaţilor B.), au continuat între cele două familii în toată perioada în care numita E. a încercat fără succes să treacă proba teoretică a examenului de obţinere a permisului de conducere (la datele de 24.08.2022, 13.09.2022 şi 03.10.2022 fiind, de fiecare dată, declarată "respins"), vizând tocmai situaţia acesteia de candidată pentru obţinerea unui permis de conducere.

În contextul acestor discuţii, la data de 22.10.2022, inculpata B. i-a solicitat inculpatei D. 5 borcane de zacuscă şi un gem de gutui, solicitare urmată de predarea acestor produse, de către soţii D., la domiciliul inculpaţilor B., la data de 25.10.2022, fără ca aceştia să facă vreo plată pentru ele.

La data de 26.10.2022, martora E. a trecut proba teoretică a examenului de obţinere a permisului de conducere, în aceeaşi zi fiind programată, de către agentul principal de poliţie F. din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, în vederea susţinerii probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria B la data de 16.12.2022, în ziua de vineri a săptămânii.

În urma discuţiilor din aceeaşi dată dintre inculpata C. şi inculpatul A., acesta din urmă i-a comunicat primei că E. poate da proba practică mai repede, respectiv la 05.11.2022, într-o zi de sămbătă, când era liber, sens în care i-a solicitat să ia legătura cu instructorul auto şi să stabilească cu acesta să vină la data sus-menţionată pentru susţinerea de către martoră a probei practice.

După această discuţie, la insistenţele familiei D., la data de 30.10.2022, a avut loc o întâlnire între soţii D. şi inculpatul A., în urma căreia, în ziua următoare, respectiv la data de 31.10.2022, martora E. s-a prezentat la sediul serviciului de înmatriculări pentru a se reprograma în sensul indicat de inculpatul A., însă nu a reuşit acest lucru, întrucât serviciul a avut program scurt în respectiva zi.

Ca urmare, în ziua următoare, respectiv în data de 01.11.2022, martora E. s-a prezentat, conform indicaţiilor date telefonic de inculpatul A. cu o zi înainte, la ghişeul unde efectua reprogramări soţia acestuia, inculpata B., şi a obţinut o reprogramare la proba practică pentru data de 05.11.2022, când acesta figura ca examinator.

În acest context, la data de 05.11.2022, în intervalul 13:00:00 - 13.28:00, numita E. a susţinut proba practică a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere, la volanul autoturismului marca G., cu numărul de înmatriculare x, examinator fiind inculpatul A..

S-a reţinut cu titlu definitiv că acesta a favorizat-o pe martora E. prin neconsemnarea unei nesincronizări a comenzilor ce ar fi condus la neacordarea permisului de conducere, declarând-o admisă.

După obţinerea permisului de conducere de către martora E., la indicaţiile inculpatului A., inculpaţii nu au mai discutat timp de o lună, respectiv până la data de 05.12.2022, când inculpata D. l-a contactat pe acesta pentru a-l anunţa că îi va trimite zacuscă prin soţul său.

În acest context, după mai multe convorbiri şi mesaje telefonice privind data întâlnirii, la data de 09.12.2022, inculpaţii A. şi D. s-au întâlnit în parcarea din lateralul clădirii sediului S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, ocazie cu care cel din urmă i-a dat examinatorului auto o sacoşă în care se aflau produse alimentare (borcane cu zacuscă), fără a primi din partea acestuia vreo sumă de bani, cei doi despărţindu-se cu o strângere de mână.

Produsele remise nu au fost comandate în prealabil, ci trimise direct de către inculpata C. în baza nevoilor constante ale inculpatei B. cu privire la aceste produse.

În contextul factual prezentat, s-a conchis că solicitarea făcută de inculpata B. la data de 22.10.2022, de a achiziţiona de la familia D. 5 borcane de zacuscă şi un gem de gutui, urmată de predarea acestor produse, de către soţii D., la domiciliul inculpaţilor B., la data de 25.10.2022, fără a primi vreo sumă de bani, respectiv, remiterea/primirea de produse din data de 09.12.2022, în condiţiile anterior prezentate, nu numai că au fost realizate în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpaţilor B., constând în reprogramarea martorei E. astfel încât timpul de susţinere al probei practice nu numai să se diminueze cu foarte multe zile (iniţial fusese planificată pentru 16.12.2022), dar şi ca ziua examinării să coincidă cu sâmbăta în care chiar inculpatul A. era de serviciu, planificat ca şi examinator, sporind astfel cu mult şansele de reuşită ale numitei E. de a obţine permisul de conducere, după mai multe luni de încercări nereuşite, respectiv în examinarea acesteia de o asemenea manieră încât să fie declarată admisă la proba practică de obţinere a permisului de conducere, dar au şi fost percepute în această modalitate de către inculpaţii D., predarea/primirea fiind făcute în contextul discuţiilor dintre cele două familii pe baza subiectului privind necesitatea obţinerii permisului de conducere de către martora E..

Deopotrivă, s-a constatat că activitatea inculpaţilor D. nu poate fi disociată în acte materiale de contribuţie distinctă, întrucât aceştia au acţionat împreună, cunoscând fiecare despre activitatea proprie, dar şi despre activitatea celuilalt soţ, aceeaşi constatare făcându-se şi în raport de inculpaţii B., care aveau cunoştinţă despre dialogul purtat de fiecare în parte cu inculpaţii D. în legătură cu livrarea de produse alimentare, cu reprogramarea la proba practică, dar şi în legătură cu proba practică susţinută de E. în vederea obţinerii permisului de conducere.

În acest context, instanţa de apel a conchis că fapta inculpatei B., care, în calitate de agent de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, a pretins şi primit, la data de 25.10.2022, produse alimentare (6 borcane de zacuscă) de la inculpaţii C. şi D., pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu prevăzute în Fişa Postului nr. x din data de 18.11.2019, respectiv pentru a efectua reprogramarea cu celeritate a fiicei acestora, E., în vederea susţinerii probei practice a examenului auto (în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoria "B") într-o zi de sâmbătă în care examinator urma să fie soţul său, inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

În acest sens, s-a reţinut că împrejurarea că, la data solicitării şi a remiterii bunurilor, martora E. nu trecuse de proba teoretică nu are nicio relevanţă asupra existenţei infracţiunii, întrucât produsele alimentare au fost date în considerarea a ceea ce urmau să facă inculpaţii B. în perioada imediat următoare promovării examenului teoretic şi au şi făcut: reprogramarea martorei astfel încât timpul de susţinere al probei practice nu numai să se diminueze cu foarte multe zile (iniţial fusese planificată pentru 16.12.2022), dar şi ca ziua examinării să coincidă cu sâmbăta în care chiar inculpatul A. era de serviciu, planificat ca şi examinator, sporind deci astfel cu mult şansele de reuşită ale numitei E. de a obţine permisul de conducere, după mai multe luni de încercări nereuşite.

Deopotrivă, instanţa de apel a constatat că fapta inculpatului A., care, în calitate de agent şef de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, a primit produse alimentare de la inculpaţii C. şi D. în legătură cu atribuţia sa de serviciu de examinator la proba practică de obţinere a permisului de conducere, context în care, la data de 05.11.2022, a declarat-o "admis" pe fiica acestora, martora E., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen.

Corelativ, a conchis că, faptele inculpaţilor C. şi D., care, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, le-au dat diverse produse alimentare inculpaţilor B. şi A. pentru ca aceştia, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, să efectueze reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susţinerii probei practice a examenului auto la o anumită dată şi să procedeze la examinarea ei, context în care, la data de 05.11.2022, martora a fost declarată "admis" de către inculpatul A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

Instanţa de apel a cenzurat cu titlu definitiv statuările primei instanţe în sensul că remiterea/primirea bunurilor alimentare s-a făcut în virtutea unei colaborări de aprovizionare pe care familiile D. şi B. ar fi avut-o, iar nu în vederea reprogramării martorei E. la proba practică a examenului pentru obţinerea permisului auto şi a declarării ca admisă a acesteia, şi în raport de care a conchis că nu există legătură între remiterea bunurilor şi exercitarea atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor B..

În acest sens, pe baza probatoriului administrat în cauză, curtea de apel a reţinut cu autoritate de lucru judecat că, deşi, anterior, inculpaţii B. se mai aprovizionaseră cu alimente de la soţii D., în perioada martie 2022 - august 2022, între cele două familii nu au avut loc comunicări, telefonice sau prin reţeaua facebook, nefiind, prin urmare, dovedită o aprovizionare constantă cu produse alimentare a soţilor B. de către familia D. în perioada de referinţă.

În acest context, curtea de apel a conchis cu titlu definitiv că remiterea, în contextul particular prezentat, în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, către inculpaţii B., de către inculpaţii D., a unor produse alimentare, nu s-a făcut pe fondul unei aşa-zise aprovizionări constante între cele două familii, ci exclusiv pe fondul discuţiilor purtate, începând cu data de 24.08.2022, privind necesitatea obţinerii permisului de conducere de către fiica celor din urmă, E..

Deopotrivă, instanţa de apel a înlăturat şi statuările instanţei de fond asupra caracterului licit al bunurilor alimentare remise de inculpaţii D. inculpaţilor B., reţinând cu titlu definitiv că, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada plăţii acestora de către beneficiari, constituie foloase necuvenite.

În actualul cadru procesual, în incidenţa cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenţii inculpaţi B., A., C. şi D. susţin, în esenţă, că faptele concrete pentru care au fost condamnaţi definitiv nu corespund tiparului obiectiv al infracţiunii de luare şi, respectiv, dare de mită, nefiind îndeplinite condiţiile privind caracterul necuvenit al foloaselor primite, respectiv remise, legătura dintre remiterea bunurilor de către inculpaţii C. şi D. şi îndeplinirea actelor de serviciu de către inculpaţii B. şi A., respectiv caracterul remunerator al presupusei mite.

Criticile sunt nefondate.

Referitor la infracţiunea de luare de mită comisă de inculpaţii B. şi A.

Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului public care "direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri".

Din interpretarea literală a textului incriminator se desprind cerinţele esenţiale ataşate elementului material şi anume, aceea ca fapta de pretindere, primire sau acceptarea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase care nu sunt cuvenite în mod legal subiectului activ şi să fie în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În ce priveşte caracterul necuvenit al bunurilor primite de către inculpaţii B. şi A., instanţa de apel a statuat definitiv în sensul că produsele alimentare au fost remise cu titlu gratuit fără nicio justificare.

Astfel, s-a stabilit cu titlu definitiv că între inculpaţii B. şi A. şi inculpaţii C. şi D. nu a existat nicio relaţie care să justifice această remitere gratuită în contextul în care conduita acestora nu este justificată de relaţii apropiate de rudenie sau de prietenie şi nici nu a fost realizată în cadrul unor relaţii parteneriale de natură comercială, respectiv a unei colaborări de aprovizionare constantă cu produse alimentare, dimpotrivă solicitarea produselor şi remiterea lor s-a făcut în contextul procedurii obţinerii permisului de conducere de către E..

De altfel, criticile prezentate de recurenţi în susţinerea lipsei acestui element constitutiv se referă la modalitatea în care instanţa de apel a reinterpretat probatoriul administrat, statuând contrar primei instanţe în această privinţă, chestiune ce excedează însă limitelor în care instanţa de recurs în casaţie este competentă a se pronunţa.

În ce priveşte critica referitoare la valoarea modică a foloaselor necuvenite în sensul că aceasta ar fi "una absolut necaracteristică mitei", aceasta nu este pertinentă, în contextul în care norma incriminatoare nu prevede o astfel de condiţionare, legea penală incriminând obţinerea oricărui avantaj necuvenit.

Referitor la lipsa de legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public, s-a susţinut că reprogramarea susţinerii probei practice de candidata E. de către inculpata B. nu ar avea legătură cu produsele primite.

Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susţinerea acestei critici antamează chestiuni de fapt sau aspecte subiective ce ţin de evaluarea probatoriului asupra cărora instanţa de apel a statuat definitiv, respectiv că bunurile ar fi fost remise anterior promovării probei scrise astfel că nu poate fi în legătură cu reprogramarea cu celeritate a candidatei E., dar şi conduita acesteia din urmă care a procedat la programarea examenului la ghişeu la alt agent de poliţie, lipsa discuţiilor între cei implicaţi pe tema reprogramării şi imposibilitatea ca inculpata B. să cunoască la ce ghişeu va lucra în ziua solicitării reprogramării etc. Dincolo de faptul că aceste elemente de fapt sunt irelevante sub aspectul realizării laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, fiind înlăturate ca atare de instanţa de apel, reiterăm faptul că instanţa de recurs în casaţie este abilitată a decide exclusiv asupra legalităţii, iar nu şi asupra temeiniciei deciziei pronunţate în apel, respectiv asupra raţionamentului juridic care a stat la baza statuării asupra situaţiei de fapt sau a elementelor subiective relevante.

Din conţinutul normei de incriminare reiese că pentru existenţa infracţiunii este nu doar necesar, ci şi suficient ca elementul material, în cazul speţei -primirea unor produse alimentare, să fie realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În legătură cu îndeplinirea acestor cerinţe esenţiale ale elementului material, instanţa de recurs în casaţie trebuie să se raporteze în mod necesar la statuările în fapt ale instanţei de apel, respectiv la faptul că remiterea produselor alimentare de către inculpaţii C. şi D. la data de 25.10.2022 la domiciliul inculpaţilor B. a avut loc pentru ca inculpata B., agent de poliţie să urgenteze programarea fiicei acestora -E.- la susţinerea probei practice a examenului auto, reprogramare care să fie stabilită într-o zi în care examinator să fie chiar soţul său, inculpatul A., pentru ca acesta din urmă să îi asigure promovarea probei.

Instanţa de apel a reţinut că, urmare a remiterii bunurilor, proba practică programată a fi susţinută de către E. la data de 16.12.2022, a fost reprogramată pentru data de 5.11.2022, o zi de sâmbătă, în cursul căreia examinator a fost soţul inculpatei B., respectiv coinculpatul A..

În susţinerea tezei potrivit căreia primirea bunurilor nu ar fi fost în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale inculpatei B., s-a susţinut că aceasta nu a acordat candidatei E. un tratament preferenţial, nu avea posibilitatea de a adopta o altă conduită, având obligaţia de a verifica disponibilitatea şi de a efectua reprogramarea dacă erau locuri libere, astfel că actul de serviciu nu putea fi influenţat în niciun fel.

Fiind o infracţiune de pericol, infracţiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, respectiv la momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă promisiunea unor astfel de foloase, fiind suficient ca realizarea elementului material să fie în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de către autorul infracţiunii.

Din conţinutul normei de incriminare reiese că pentru existenţa infracţiunii este nu doar necesar, ci şi suficient ca elementul material, în cazul speţei -primirea unor produse alimentare, să fie realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, fără a fi necesar, aşadar, ca respectivul act de serviciu să fi fost contrar atribuţiilor de serviciu sau să favorizeze o persoană.

Ca atare, este nefondată critica avansată în recurs de către recurenta inculpată B. vizând lipsa unei conduite contrare atribuţiilor de serviciu, aceasta având la bază premisa eronată conform căreia infracţiunea de luare de mită este o infracţiune complexă ce presupune în mod necesar realizarea unei acţiuni sau inacţiuni specifice infracţiunii de abuz în serviciu, realizarea elementului material nefiind subsumată unei astfel de condiţii, din moment ce norma de incriminare nu prevede cerinţa ca scopul urmărit să fie realizat. De altfel, în ipoteza în care făptuitorul efectuează un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fapta va constitui o infracţiune distinctă săvârşită în concurs cu luarea de mită, cu alte cuvinte, dacă actul respectiv ar fi în sine unul ilicit am fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni.

Or, ca o consecinţă a principiului legalităţii, norma de drept penal este de strictă interpretare şi aplicare, iar argumentul invocat nu poate fi primit, deoarece norma nu prevede în conţinutul său concret o astfel de condiţie, tipicitatea fiind dată de conţinutul concret al normei de incriminare. Calificarea unei fapte ca infracţiune nu se poate face decât în conformitate cu legea, ca urmare a corespondenţei dintre fapta concretă şi conţinutul infracţiunii, fiind exclus ca, pe cale de interpretare, să poată fi adăugată o condiţie care nu este prevăzută de lege, la fel cum nu ar putea fi eliminată o condiţie de tipicitate expres prevăzută de lege.

Referitor la infracţiunea de luare de mită pentru care a fost condamnat inculpatul A., Înalta Curte constată că s-a susţinut în recurs în casaţie că nu există o legătură de cauzalitate între remiterea produselor alimentare şi exercitarea atribuţiilor de serviciu de acesta la data de 05.11.2022 în calitate de examinator.

Astfel, s-a arătat că inculpatul nu putea să cunoască numele candidaţilor pe care urma să îi examineze anterior examinării şi că raţionamentul instanţei de apel în sens contrar este unul speculativ şi că nu a fost administrată nicio probă directă privind încălcarea atribuţiilor de serviciu pentru a favoriza pe E.. Aceste susţineri vizează raţionamentul juridic pe baza căreia instanţa de apel a stabilit situaţia factuală şi nu pot face obiectul recursului în casaţie pentru motivele prezentate în cele ce preced cu privire la critici similare.

Cât priveşte critica privind cronologia evenimentelor, Înalta Curte reţine că interpretarea literară a normei de incriminare conduce la concluzia că elementul material al faptei poate fi săvârşit anterior, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii, urgentării sau întârzierii îndeplinirii actului de serviciu, singura cerinţă fiind aceea ca acesta să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau contrar acestor îndatoriri.

Or, situaţia factuală valorificată cu referire la acest inculpat constă în aceea că a primit produse alimentare de la inculpaţii D. în două rânduri, respectiv la data de 25.10.2022, cât şi subsecvent reprogramării probei practice în vederea obţinerii permisului auto de către candidata E. la data de 05.11.2022, dată la care în calitate de examinator, a favorizat-o pe aceasta în sensul că nu a consemnat o nesincronizare a comenzilor şi a declarat-o admisă, pentru ca ulterior la data de 09.12.2022 să se întâlnească cu inculpatul D., tatăl candidatei şi să primească de la acesta o sacoşă cu mai multe produse alimentare. Ca atare, primirea produselor s-a reţinut că s-a consumat anterior, cât şi ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu acestea, critica recurentului în sensul că este imposibil a se stabili legătura dintre remitere şi conduita funcţionarului public excedând controlului judiciar în recurs în casaţie.

Astfel, verificările pe care instanţa de recurs în casaţie este abilitată a le realiza în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se limitează la constatarea faptului că remiterea bunurilor respective a avut loc, în conformitate cu statuările definitive ale instanţei de apel, în perioada 25.10.2022-09.12.2022, anterior şi imediat subsecvent îndeplinirii atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii B. şi A. şi că actele de serviciu urmărite de către inculpaţii C. şi D. se înscriu în sfera atribuţiilor de serviciu ale primilor.

De altfel, argumentele prezentate în susţinerea lipsei unei legături între remiterea bunurilor de inculpaţii C. şi D. şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii B. şi A. nu contestă întrunirea acestor elemente constitutive obiective, ci se fundamentează în concret pe reinterpretarea probatoriului pe care aceştia o reclamă, chestiuni ce excedează competenţei instanţei de recurs în casaţie.

Cu alte cuvinte, criticând raţionamentul instanţei de apel anterior expus (contrar celui al instanţei de fond) care a stat la baza constatării, cu titlu definitiv, a întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor de luare/dare de mită, recurenţii inculpaţi contestă chiar statuările factuale cu titlu definitiv ale instanţei de control judiciar cu privire la chiar contextul şi condiţiile în care s-a produs remiterea/primirea bunurilor, solicitând reevaluarea materialului probator administrat în cauză.

Reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator nu sunt, însă, posibile într-o cale extraordinară de atac menită a remedia exclusiv erori de drept.

Instanţa de casaţie este îndrituită a statua numai asupra aspectelor de legalitate a hotărârii definitive, în strictă concordanţă cu împrejurările factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţa de apel, fără a putea reevalua ea însăşi, în calea extraordinară de atac, temeinicia concluziilor definitive formulate cu privire la configuraţia faptică a acuzaţiilor.

Această înseamnă că, în speţă, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanţei de apel în sensul că cele două remiteri/primiri de produse alimentare din datele de 25.10.2022 şi 09.12.2022, între inculpaţii D. şi B., fără ca cei din urmă să plătească vreo sumă de bani, au fost realizate în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale inculpaţilor B., materializate în reprogramarea cu celeritate şi într-o anumită zi a fiicei inculpaţilor D. (E.) la proba practică de obţinere a permisului de conducere de către inculpata B. şi examinarea acesteia de o manieră care să permită declararea ei ca "admis", curtea de apel reţinând cu titlu definitiv că inculpatul A. a favorizat-o pe martora E. la proba practică cel puţin prin neconsemnarea unei nesincronizări a comenzilor ce ar fi condus la neacordarea permisului de conducere, fiind prea multe puncte de penalizare.

Astfel, ansamblul împrejurărilor factuale asupra cărora s-a statuat în mod definitiv prin decizia recurată atestă că avantajele materiale obţinute de inculpaţii B. constând în produse alimentare au fost pretinse/primite în legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestora, respectiv în legătură cu atribuţiile de examinator la serviciul unde se susţinea atât proba teoretică, cât şi cea practică de obţinere a permisului de conducere, în cazul inculpatului A., precum şi în legătură cu operaţiunile de reprogramare a probei practice de obţinere a permisului de conducere, în cazul inculpatei B., aceasta constituind unica explicaţie rezonabilă a conduitei celor implicaţi.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele reţinute în sarcina recurenţilor inculpaţi B. şi A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, pretinderea/primirea de foloase necuvenite (produse alimentare) fiind realizată în legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestora, respectiv în legătură cu atribuţia de serviciu a inculpatului A. de examinator la proba practică de obţinere a permisului de conducere de către numita E. şi în legătură cu atribuţia de serviciu a inculpatei B. constând în reprogramarea cu celeritate a fiicei inculpaţilor D. (E.), în vederea susţinerii probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria B, într-o zi de sâmbătă în care examinator urma să fie soţul acesteia, inculpatul A..

Referitor la infracţiunea de dare de mită comisă de inculpaţii C. şi D.

Cu privire la inculpaţii C. şi D., s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că în perioada 25.10.2022 - 09.12.2022, le-au dat diverse produse alimentare inculpaţilor B. şi A. pentru ca aceştia, în calitate de agenţi de poliţie în cadrul Serviciului Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Braşov - Compartimentul Examinare Auto, să efectueze reprogramarea cu celeritate a candidatei E. în vederea susţinerii probei practice a examenului auto şi pentru o anumită dată (inculpata B.), respectiv să o declare "admis" cu ocazia susţinerii probei practice a examenului auto în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoria "B" pe numita E., activitate efectuată la data de 05.11.2022 de către inculpatul A..

Criticile recurenţilor C. şi D. relativ la lipsa cerinţei esenţiale a laturii obiective a infracţiunii, respectiv ca remiterea să fi fost în legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor B. şi A. nu este fondată pentru motivele expuse în cadrul analizei activităţii infracţionale a acestora din urmă, ca de altfel şi critica privind valoarea nesemnificativă a bunurilor remise, reiterarea argumentelor fiind superfluă.

În ceea ce priveşte criticile recurenţilor inculpaţi care vizează elemente esenţial circumscrise atitudinii subiective pe care ar fi avut-o la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, pornindu-se de la alegaţia lipsei intenţiei în săvârşirea faptelor şi continuându-se cu evidenta contestare a modului de apreciere a probatoriului administrat sub acest aspect, Înalta Curte constată că finalitatea demersului recurenţilor este, în mod neechivoc, aceea a reevaluării suportului probator al concluziei instanţei de apel privind atitudinea lor psihică faţă de faptă, finalitate care nu este, însă, proprie examinării tipicităţii obiective a infracţiunilor comise şi excedează vădit limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

De altfel, având în vedere limitele prevăzute de dispoziţiile art. 447 din C. proc. pen. raportate la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de inculpaţi şi pentru care a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie, Înalta Curte constată că celelalte critici subsumate acestui caz de casare nu se circumscriu nici măcar formal aspectelor de nelegalitate ce pot face obiectul recursului în casaţie, respectiv elementelor constitutive ale laturii obiective a infracţiunii de referinţă.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţi şi, văzând dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., A., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 700/AP din data de 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă pe recurenţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 aprilie 2025.