Statutory bar on cassation for failure to discontinue proceedings: unconstitutionality of exclusion from statute of limitations appeal in EU fraud cases

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2026

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 210/S din 11.10.2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, cu aplicarea Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale); folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (6 acte materiale); în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- B. pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale); complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (6 acte materiale), în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

- C. pentru săvârşirea infracţiunii de: folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (5 acte materiale).

- D. pentru săvârşirea infracţiunii de: complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (7 acte materiale).

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349, art. 1357 şi art. 1382 C. civ., au fost obligaţi în solidar, inculpaţii, să plătească părţii civile Ministerul Fondurilor Europene - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Centru, următoarele despăgubiri civile:

- inculpaţii B., A. D., S.C. E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvenţă) şi G. în solidar pentru suma de 605.193,45 RON, inculpatul G. doar până la concurenţa sumei de 267.106,75 RON;

- inculpaţii B., A., C. şi E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvenţă) în solidar pentru suma de 1.564.476,81 RON;

- inculpaţii B., A. şi S.C. E. S.R.L. (prin mandatar F. Cabinet Individual de Insolvenţă) în solidar pentru suma de 1.191.772,42 RON.

S-au menţinut măsurile asiguratorii dispuse în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: S.C. E. S.R.L., A. şi B. câte 8.000 RON fiecare, inculpaţii E. S.R.L., C., G. şi D. câte 4.500 RON fiecare.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii D., G., C., B. şi A..

Prin decizia penală nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale nr. 210/S din 11 octombrie 2022 a Tribunalului Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019, care a fost desfiinţată sub aspectul soluţiilor de încetare a procesului penal şi, rejudecând, printre altele:

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. (1969) şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. (1969) care începe să curgă de la data deciziei.

În baza art. 863 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov la datele fixate de acesta; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen. (1969), conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (6 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. (1969) cu aplicarea art. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărâre şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. vechi şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 861 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen. (1969) care începe să curgă de la data deciziei.

În baza art. 863 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Braşov la datele fixate de acesta; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prev. de art. 864 C. pen. (1969), conform cărora dacă cel condamnat în cursul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune, nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (5 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969), conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) (7 acte materiale), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. (1969), ca pedeapsă accesorie. În baza art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen. (1969), care începe să curgă de la data prezentei decizii.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. (1969), conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B., A., C., D. şi G. împotriva aceleiaşi sentinţe.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de CII F., prin reprezentant, împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva deciziei nr. 470/Ap din 20.06.2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală au formulat cereri de recurs în casaţie, printre alţii, inculpaţii D., A., B. şi C..

Prin cererea de recurs în casaţie, recurenta D. a invocat motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenta a arătat, în esenţă, că a fost condamnată pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 (lipsind situaţia premisă, elementul material al infracţiunii, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi respectiva urmare).

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenta a susţinut că, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea pentru care a fost trimisă în judecată şi ulterior condamnată, prin constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale. Totodată, a considerat că, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, într-o manieră în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanţei de apel referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casaţie să fie îndeplinit, în caz contrar nefiind respectate exigenţele impuse de art. 6 din CEDO.

În susţinerea acestui caz de casare, recurenta a arătat că, având în vedere succesiunea legilor în timp, legea penală mai favorabilă, cel puţin sub aspectul termenului de prescripţie, este noul C. pen., iar dispoziţiile art. 181 din Legea nr. 78/2000 în actuala reglementare ar fi mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepsei, astfel că instanţa de apel a stabilit în mod greşit care este legea penală mai favorabilă. Astfel, a subliniat că art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare în perioada 01.02.2014-prezent, prevede că fapta săvârşită se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar aplicând legea nouă termenul de prescripţie aplicabil este de 8 ani, în cauză fiind incidente Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, în interpretarea data prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67/2022. Având în vedere aceste considerente, precum şi data comiterii faptei, recurenta a apreciat că se impunea a se constata încetarea procesului penal prin împlinirea termenului de prescripţie al răspunderii penale.

De asemenea, a criticat decizia recurată şi sub aspectul cuantumului prejudiciului reţinut ca rezultat al activităţii infracţionale aferente infracţiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susţinând, în esenţă, că acesta nu a fost individualizat şi nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză.

Prin cererea comună de recurs în casaţie, recurenţii inculpaţi A., B. şi C. au invocat, la rândul lor, motivele de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. pen., precizând, cu titlu preliminar, că au formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. şi art. 438 alin. (3) din Legea nr. 135/2010, apreciind că această cerere se impune a fi discutată prealabil admisibilităţii în principiu a cererii de recurs.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurenţii au arătat, în esenţă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, neexistând nici elementul material (folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv obţinerea pe nedrept), nici elementul subiectiv (reaua credinţă, respectiv vinovăţia sub forma intenţiei directe), aceştia neavând reprezentarea că ar săvârşi o neregulă/fraudă, şi precizând, totodată, că există o neconcordanţă între starea de fapt reţinută de instanţa de judecată şi conţinutul constitutiv al normei de incriminare.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., recurenţii au arătat că, în mod greşit, nu s-a dispus încetarea procesului penală în raport de infracţiunea pentru care au fost condamnaţi prin constatarea incidenţei prescripţiei răspunderii penale. În susţinerea acestui caz de casare, au menţionat că pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi pentru a evita o discriminare, legiuitorul trebuia să reglementeze calea de atac a recursului, întemeiată pe motivul de casare de la pct. 8, în sensul în care elementele de nelegalitate cuprinse în hotărârea instanţei de apel referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale să poată fi criticate în ambele sensuri, astfel încât scopul recursului în casaţie să fie îndeplinit, în sens contrar nefiind respectate exigenţele impuse de art. 6 din CEDO.

Au precizat că instanţa de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., însă în privinţa întreruperii termenului de prescripţie a răspunderii penale, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile noului C. pen. şi pe Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, pe Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 67/2022, precum şi pe Hotărârea CJUE din 24.07.2023. Cu privire la forma aplicabilă normei de incriminare prevăzute în legea specială, respectiv a art. 181 din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel a stabilit că legea veche este mai favorabilă. Totuşi, având în vedere conţinutul infracţiunii, limitele de pedeapsă, precum şi prescripţia răspunderii penale, recurenţii au considerat că legea penală mai favorabilă este legea nouă. În atare situaţie, recurenţii inculpaţi au arătat că, faţă de perioada în care s-ar fi desfăşurat pretinsele activităţi infracţionale imputate, coroborat cu faptul că în perioada 01.02.2014-31.05.2022 nu a existat o dispoziţie legală care să reglementeze întreruperea termenului de prescripţie, faptele pentru care au fost trimişi în judecată sunt prescrise.

Recurenţii inculpaţi au criticat decizia recurată şi sub aspectul cuantumului prejudiciului reţinut ca rezultat al activităţii infracţionale aferente infracţiunii prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, susţinând, în esenţă, că acesta nu a fost individualizat şi nu poate fi determinat în mod obiectiv pentru că nu s-a efectuat nicio expertiză în cauză. În plus, au învederat că au fost desfăşurate toate activităţile proiectului, au fost atinse toate obiectivele, iar indicatorii au fost chiar depăşiţi.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2019, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen., numai în ceea ce priveşte criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. şi doar cu referire la îndeplinirea condiţiilor de tipicitate obiectivă a infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, Înalta Curte, secţia penală, a admis în principiu, în limitele stabilite, cererile de recurs în casaţie formulate, printre alţii, de inculpaţii D., A., B. şi C..

În considerentele aceleiaşi încheieri, s-a constatat că, în ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acesta vizează situaţia în care "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", soluţie care nu a fost pronunţată în cauză, instanţa de apel dispunând condamnarea inculpaţilor D., A., B. şi C., astfel că aspectele invocate de recurenţi prin motivele scrise nu pot fi încadrate în niciun caz de recurs în casaţie.

Totodată, prin încheierea 06 noiembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise cererile formulate de recurenţii inculpaţi D., A., B. şi C. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Ca urmare, pe rolul Curţii Constituţionale a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, aflat la acest moment în faza de raport.

Ulterior, prin decizia nr. 812/RC din 18.12.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus respingerea, ca nefondate, a recursurilor în casaţie formulate de inculpaţii D., A., B., C. şi G. împotriva deciziei penale nr. 470/AP din 20.06.2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Împotriva încheierii din data de 06 noiembrie 2024 şi a deciziei penale nr. 812/RC din 18 decembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, au formulat, în termen legal, cerere de revizuire condamnaţii D., A., B. şi C..

În susţinerea căii de atac, în esenţă, revizuenta condamnată D. a arătat că, în cauză, cererea de revizuire a fost formulată în termen legal şi este motivată în fapt şi în drept, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, s-a întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituţională după ce aceasta a devenit definitivă, iar consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Revizuenta a mai menţionat că, în acea cauză, a invocat şi o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. şi, urmare a admiterii acestei solicitări, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale.

În concret, s-a arătat că, ulterior pronunţării încheierii din 06 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, prin care cererea sa de recurs în casaţie nu a fost admisă în principiu şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acest text de lege a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11.04.2025. A apreciat că, în conformitate cu aspectele statuate în paragraful 33 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 126 din 03 martie 2016, "o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, …, şi autorilor aceleiaşi excepţii invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică".

Acelaşi caz de revizuire a fost invocat, printr-o cerere comună, şi de condamnaţii A., B. şi C., care au reiterat aceleaşi argumente privind constatarea, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18 februarie 2025, aşadar după pronunţarea încheierii din 06 noiembrie 2024, a neconstituţionalităţii textului art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., caz de casare ce a fost invocat prin cererea de recurs în casaţie, dar pentru care aceasta nu a fost admisă în principiu. În esenţă, au susţinut că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întrucât au invocat, în cauză, excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege, fiind sesizată Curtea Constituţională, şi au solicitat admiterea acesteia pe fond şi rejudecarea recursului în casaţie şi cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că, având în vedere motivele de revizuire formulate şi în condiţiile în care prin decizia penală nr. 812/RC din 18 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, a fost examinat pe fond doar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., ce nu a fost declarat neconstituţional, analiza cererilor de revizuire va viza doar încheierea din 06 noiembrie 2024 dată în acelaşi dosar în examinarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de cei patru condamnaţi.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererile de revizuire formulate de revizuenţii D., A., B. şi C. sunt admisibile în principiu.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanţei penale să revină asupra propriei hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

La momentul analizării admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen., instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

În cauză, cererile de revizuire au fost formulate în termenul prevăzut de art. 457 alin. (1) teza finală C. proc. pen., revizuenţii au fost părţi în cauza a cărei revizuire se cere, conform art. 455 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar încheierea din data de 06 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, este o hotărâre definitivă.

Totodată, cererile au fost formulate şi motivate în scris, fiind indicat cazul de revizuire pe care acestea se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., conform căruia revizuirea poate fi cerută atunci când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În acest context, se reţine că prin încheierea a cărei revizuire se solicită, pronunţată de Înalta Curte în etapa admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de condamnaţii D., A., B. şi C., referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează niciunui caz de casare dintre cele limitativ şi expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În concret, s-a reţinut că motivele indicate în cererea de recurs în casaţie vizează o ipoteză care nu se circumscrie nici măcar formal cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., din moment ce nu există situaţia premisă prevăzută de legiuitor, vizând existenţa unei dispoziţii de încetare a procesului penal, prin decizia atacată fiind pronunţată o soluţie de condamnare.

Pentru ca cererile de revizuire să fie admisibile se impune ca revizuenţii să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate în cadrul dosarului lor soluţionat definitiv, condiţie îndeplinită în speţă. În acest sens, se observă că prin încheierea din 06 noiembrie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, au fost admise cererile formulate de recurenţii D., A., B. şi C. şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pe rolul acesteia fiind înregistrat dosarul nr. x/2024, aflat în fază de raport.

După rămânerea definitivă a încheierii împotriva căreia a fost formulată prezenta cale extraordinară de atac, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 18.02.2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328/11.04.2025, s-a constatat că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Aşa fiind, constatând îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, va face aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 459 alin. (4) C. proc. pen. şi va dispune admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Pe fondul cererilor de revizuire, evaluând consecinţele încălcării dispoziţiei a cărei neconstituţionalitate s-a constatat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/18.02.2025, Înalta Curte constată că acestea continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea încheierii din 06 noiembrie 2024.

A raţiona altfel, ar însemna împiedicarea, în continuare, a revizuenţilor de a beneficia de calea extraordinară de atac a recursului în casaţie şi a perpetua încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României, deşi aceştia au declanşat, la rândul lor, controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în condiţiile în care stabilitatea hotărârii judecătoreşti nu poate să primeze în raport cu prevederile cu valoare de principiu cuprinse în Constituţie.

Deopotrivă, în considerarea aceloraşi argumente, Înalta Curte reţine că respingerea cererilor de revizuire ar lipsi de fundament însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât autorul unei excepţii de neconstituţionalitate ar fi pus în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii Constituţionale, deci ale controlului de constituţionalitate pe care l-a declanşat, împrejurare care ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicabilă acestuia.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererile de revizuire şi, pe cale de consecinţă, va anula, în parte, încheierea atacată şi va dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii D., A., C. şi B., cu privire la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunţată în etapa examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie care, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (1) C. proc. pen., se face atunci când procedura de comunicare a cererii este legal îndeplinită, de un complet format dintr-un judecător, în cameră de consiliu şi fără citarea părţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii D., A., B. şi C..

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu cererile de revizuire formulate de condamnaţii D., A., C. şi B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019.

Admite cererea de revizuire, anulează, în parte, încheierea atacată şi dispune rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii D., A., C. şi B., cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Trimite la repartizare aleatorie cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii D., A., C. şi B..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2026.