Transfer of Sentenced Person from US to Romania: Application of European Convention on Transfer of Sentenced Persons over Extradition Treaty for Bank Fraud Conviction

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. a)-e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 şi de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi, în baza art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentinţa pronunţată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California.

S-a dispus executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei de 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţa pronunţată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-I, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California.

S-au dedus din pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. 322 zile de detenţie, precum şi perioada deja executată, începând cu data de 29 martie 2024, la zi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş a solicitat recunoaşterea şi executarea în România a sentinţei penale pronunţată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 75 de luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fraudă bancară, cu încălcarea dispoziţiilor 18 S.U.C. 1349, 18 U.S.C. 1341.

În motivarea sesizării, s-a arătat, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 142 din Legea nr. 302/2004, pentru recunoaşterea sentinţei menţionate şi executarea pedepsei aplicate prin aceasta într-un penitenciar din România.

Examinând actele şi lucrările dosarului (comunicarea din 09 mai 2025 şi formularul de solicitare a transferului, transmise de către Ministerul Justiţiei al Statelor Unite ale Americii, Departamentul de Justiţie, Divizia Penală însoţit de documentaţia aferentă, inclusiv consimţământul la transfer al persoanei condamnate, copia certificată a hotărârii judecătoreşti, copia certificată a dispoziţiilor legale aplicabile, informaţiile referitoare la administrarea sentinţei şi referatul cazului, informaţiile furnizate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş de către Ministerul Justiţiei din România, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, copia fişei de evidenţă a lui A., gestionată de D.E.P.A.B.D., extrasul cazierului judiciar al acestuia, procesele-verbale întocmite de Postul de Poliţie Deda la 23 şi 27 iunie 2025, procesul-verbal din 01 iulie 2025 al procurorului de caz), Curtea de Apel Târgu-Mureş a reţinut următoarele:

Referitor la caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii de condamnare, s-a reţinut că prin sentinţa pronunţată la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, A. a fost condamnat la pedeapsa de 75 luni de închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fraudă bancară, cu încălcarea dispoziţiilor 18 S.U.C. 1349, 18 U.S.C. 1341. Aşa cum rezultă din comunicarea din 09 mai 2025 a Ministerului Justiţiei al Statelor Unite ale Americii, sentinţa menţionată este definitivă şi executorie, persoana condamnată executând în prezent pedeapsa în Penitenciarul Federal Lompoc.

În privinţa examenului dublei incriminări, s-a constatat că, în fapt, în sarcina persoanei condamnate A., autorităţile Statelor Unite au reţinut că, începând cu sau înainte de 2023 şi continuând până la arestarea sa din 12 mai 2023, acesta a fost membru al unei scheme de piratare de tipul "skimmer ATM" care a fost orchestrată din România, skimmerele fiind construite în străinătate şi expediate în S.U.A., inclusiv deghizate într-un transport de difuzoare, către persoane precum A., care locuia într-o locuinţă închiriată din Point Hueneme, California, unde au fost găsite articole pentru a duplica dispozitivele de acces la conturile piratate. A. i-a pus pe complicii B. şi Bonus să-l ajute să transporte articole precum pachetele de boxe false la locaţia de depozitare a sa, pe care A. a închiriat-o folosind un pseudonim, unde se aflau şi un kit de fabricare/reparaţie a dispozitivelor ATM şi 26 de camere pentru înregistrarea codurilor PIN. Persoanele recrutate din Europa au instalat skimmerele în bancomate din SUA şi au duplicat informaţiile extrase de pe dispozitivele de acces ale utilizatorilor de bancomate. Complicii au folosit apartamente închiriate pe termen scurt şi diferite vehicule închiriate pentru a evita detectarea. Apoi au copiat aceste informaţii de cont pe carduri contrafăcute şi le-au folosit pentru a face retrageri de la bancomat din conturile victimelor înainte de a trimite încasările înapoi în Europa. A. deţinea, în mod ilegal, un paşaport slovac şi o carte de identitate cu fotografia sa, dar cu numele "C.", care este, de asemenea, unul dintre numele pe care le-a folosit pentru a primi dispozitive de skimming trimise din străinătate.

Cu ocazia punerii în executare a unui mandat de percheziţie din 12 mai 2023 pentru reşedinţa şi vehiculul lui A., acesta a fost găsit în posesia numelor, numerelor de cont şi codurilor PIN despre care ştia că aparţin unor persoane reale, pentru a fi folosite în vederea comiterii de fraude bancare. De asemenea, A. deţinea aproximativ 3.000 de dolari în numerar, care reprezentau venituri din retragerile de la bancomate folosind informaţiile conturilor aparţinând altor persoane.

În urma anchetei efectuate în cauză, s-a descoperit că au fost folosite 302 numere de dispozitive de acces, inclusiv 76 de numere găsite în casa, telefonul şi unitatea de depozitare a lui A., ceea ce a dus la daune reale de 67.530 de dolari, 219 numere găsite în telefoanele complicilor D. şi E. care au provocat daune reale de 248.980 USD şi 7 numere recuperate de la complicii F. şi B., care au provocat daune reale în valoare de 6.800,00 USD, ceea ce duce la o sumă totală de 323.3101 USD reprezentând daunele reale (67.530,00 USD + 248.980,00 USD + 6.800,00 USD). Computerul lui A. conţinea mii de numere de cont, dintre care unele se numărau printre dispozitivele de acces deţinute de F., B. şi D.. Însemnările făcute de A. în computerul său reflectă faptul că pentru 128 de numere de dispozitive de acces, pierderea medie pe dispozitiv de acces este de 1.039 de dolari, pe care guvernul a preluat-o ca referinţă în scopul calculării daunelor intenţionate pentru numărul de dispozitive de acces rămase.

Ancheta guvernamentală a stabilit că au existat 3.972 de numere de dispozitive de acces furate care au fost asociate cu A. prin intermediul reşedinţei sale, al dispozitivelor sale digitale şi al unităţii sale de stocare. Adăugând această sumă la numerele dispozitivelor de acces găsite la complici şi luând în considerare numerele duplicate ale dispozitivelor de acces, există un total de 4.163 de numere de dispozitive de acces legate de schema infracţională în care a participat A. în calitate de complice, ceea ce înseamnă că valoarea minimă a daunelor provocate de schema infracţională pusă în aplicare de complici este de 4.325.357 USD (1.039 USD x 4.163 USD).

În raport cu această stare de fapt, Curtea de Apel Târgu-Mureş a constatat că faptele pentru care s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa totală de 75 luni închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) şi (2) C. pen., comise în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. (2) C. pen. Drept urmare, s-a constatat că este îndeplinită exigenţa dublei incriminări în raport cu activitatea infracţională care a format obiectul condamnării pronunţate faţă de A. în Statele Unite ale Americii.

În ceea ce priveşte cetăţenia română a lui A., legăturile sale cu statul român şi consimţământul la transfer al acestuia, s-a constatat că, potrivit datelor existente la dosar, respectiv fişa de evidenţă a lui A., gestionată de D.E.P.A.B.D., persoana condamnată este cetăţean român, s-a născut şi are domiciliul în România, comuna Deda, nr. 374, judeţul Mureş.

Conform proceselor-verbale întocmite de către Postul de Poliţie Deda în 23 şi 27 iunie 2025, A. nu numai că are cetăţenia română şi domiciliul în România, însă în statul de origine se află mama sa, A., care a ţinut legătura cu fiul ei şi care a precizat că, în cazul în care va fi transferat în România, îl va vizita la penitenciar şi ulterior eliberării îl va ajuta să se reintegreze social. În aceste împrejurări, executarea în România a pedepsei de 75 luni închisoare este de natură să faciliteze reinserţia socială a persoanei condamnate.

În faţa autorităţilor competente ale Statelor Unite ale Americii, A. a consimţit expres la executarea pedepsei în România .

Deopotrivă, s-a constatat că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată. În concret: (a) recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a sentinţei pronunţate la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California nu sunt contrare principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român; (b) sentinţa indicată nu se referă la o infracţiune de natură politică sau o infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu este infracţiune de drept comun; (c) pedeapsa nu a fost aplicată lui A. pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; (d) A. nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale; (e) nu există date că A. ar fi fost condamnat într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale; (f) persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; (g) A. nu se află în categoria celor care, potrivit legii române, nu răspund penal; (h) pedeapsa care a fost aplicată în Statele Unite ale Americii nu constituie o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală; (i) deşi A. a plecat din România, stabilindu-şi locuinţa pe teritoriul Statelor Unite ale Americii pe durata comiterii infracţiunii care a motivat condamnarea lui, totuşi legăturile sale cu statul român au rămas semnificative; (j) cu toate că persoana condamnată a comis o infracţiune gravă, aceasta nu este de natură să alarmeze societatea. Totodată, el nu a întreţinut relaţii strânse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România; (k) nu s-a identificat vreun indiciu obiectiv că hotărârea de condamnare a lui A. ar fi fost dată cu încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ori că pedeapsa ar fi fost aplicată pentru a sancţiona persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetăţenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală.

Având în vedere considerentele expuse, Curtea de Apel Târgu-Mureş a constatat că sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 3 lit. a)-e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 şi de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea sentinţei pronunţate la 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California şi, în consecinţă, art. 141 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterii hotărârii de condamnare şi executarea în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin sentinţa menţionată.

S-a constatat că natura pedepsei aplicate persoanei condamnate corespunde sub aspectul denumirii şi al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română. În aceeaşi ordine de idei, pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată lui A., echivalentul a 6 ani şi 3 luni închisoare, nu depăşeşte limita maximă specială prevăzută de legea penală română pentru infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi de acces ilegal la un sistem informatic (câte 7 ani închisoare în cazul fiecăreia) şi nici durata maximă a pedepsei (de 10 ani închisoare) pe care instanţa română ar putea să o aplice lui A., după regulile prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., dacă acesta ar fi judecat în România pentru infracţiunile concurente de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Prin urmare, Curtea de Apel Târgu-Mureş nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 141 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare ale Statelor Unite ale Americii.

Din pedeapsa de 75 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., s-au dedus 322 zile de detenţie, precum şi perioada deja executată, începând cu data de 29 martie 2024, la zi. "La zi" nu înseamnă data pronunţării sau a rămânerii definitive a hotărârii, ci data la care A. va fi efectiv transferat într-un penitenciar din România.

Curtea de Apel Târgu-Mureş nu a dedus din pedeapsa de 75 luni închisoare şi timpul câştigat prin bună purtare, respectiv un credit de 54 de zile, deoarece, aşa cum rezultă din explicaţiile autorităţii solicitante, cuprinse în Anexa certificată la rezumatul cauzei, zilele creditate pentru bună purtare sunt relevante pentru data de liberare preconizată numai dacă deţinutul rămâne în Statele Unite. În cazul în care deţinutul este transferat, acesta nu mai câştigă cele 54 de zile, reprezentând creditul de timp de bună purtare, iar calculul pedepsei se va face conform legilor din ţara care administrează pedeapsa.

Împotriva sentinţei penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul persoana condamnată A. a susţinut că nu doreşte să execute pedeapsa în România, întrucât dacă va continua executarea sancţiunii în Statele Unite ale Americii ar beneficia de o situaţie mai favorabilă, urmând a fi eliberat în anul 2027.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 142, iar în cazul în care acestea sunt îndeplinite, atribuirea hotărârii judecătoreşti străine de efecte juridice pe teritoriul României şi transferarea într-un penitenciar sau unitate medicală din România a persoanei condamnate. Dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească străină, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate nu constituie obiectul prezentei proceduri, în afară de cazul în care statul emitent solicită aceasta în mod expres. În acest din urmă caz, instanţa de judecată sesizată în scopul transferării persoanei condamnate se pronunţă şi cu privire la recunoaşterea şi punerea în executare a altor dispoziţii penale din hotărârea judecătorească străină.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii faţă de apelantul persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condiţiilor reglementate de art. 142 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că următoarele:

În privinţa cerinţei reglementate de art. 142 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, se observă că, aşa cum rezultă din actele dosarului (comunicarea din 09 mai 2025 a Ministerului Justiţiei al Statelor Unite ale Americii), sentinţa pronunţată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California este definitivă şi executorie, persoana condamnată executând în prezent pedeapsa în Penitenciarul Federal Lompoc.

Deopotrivă, se constată că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Sub acest aspect, se observă că faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzută de art. 365 alin. (1) şi (2) C. pen.

Referitor la cerinţele prevăzute de art. 142 alin. (1) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 302/2004, se observă că, în faţa autorităţilor competente ale Statelor Unite ale Americii, apelantul a fost de acord să execute pedeapsa în România.

De asemenea, se constată că acesta este cetăţean român şi are domiciliul pe teritoriul României (comuna Deda, nr. 374, judeţul Mureş), executarea pedepsei în ţară servind scopului de a facilita reabilitarea sa socială. În acest sens, sunt avute în vedere procesele-verbale întocmite de către Postul de Poliţie Deda în 23 şi 27 iunie 2025, conform cărora A. are domiciliul în România, tot aici aflându-se şi mama acestuia, A., care a ţinut legătura cu fiul ei şi a precizat că, în cazul în care va fi transferat în România, îl va vizita la penitenciar şi ulterior eliberării îl va ajuta să se reintegreze social.

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Referitor la susţinerea apelantului A., în sensul că nu doreşte să execute pedeapsa în România, deoarece în S.U.A. ar putea fi liberat condiţionat în anul 2027, se observă că aceasta este contrazisă de actele cauzei, din informaţiile privind stadiul executării pedepsei aplicate (Administrarea pedepsei) - dosar C.A.Târgu Mureş - rezultând că data eliberării după împlinirea termenului este 10 august 2029 (pedapsa maximă), iar data de eliberare preconizată dacă deţinutul rămâne în Statele Unite este 24 iunie 2028.

În privinţa solicitării reprezentantului Ministerului Public, de la momentul dezbaterilor, în sensul de a fi admis apelul doar sub aspectul schimbării temeiului de drept, respectiv să se înlocuiască dispoziţiile reţinute de prima instanţă, din cuprinsul Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate cu prevederile Legii nr. 111/2008, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Legea nr. 111/2008 a fost ratificat Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, care reglementează condiţiile extrădării.

Prezenta cauză nu are ca obiect o cerere de extrădare, ci o sesizare privind recunoaşterea sentinţei pronunţate la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California în vederea executării în continuare într-un penitenciar din România a pedepsei de 75 luni închisoare aplicate persoanei condamnate A. prin această hotărâre.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 140 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, care reglementează transferarea persoanelor condamnate, deţinute în state terţe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România.

Deopotrivă, în mod corect, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 3 lit. a)-e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, având în vedere că Statele Unite ale Americii au aderat la această conventie ca stat nemembru, convenţia intrând în vigoare pentru S.U.A. la 01 iulie 1985.

De altfel, inclusiv în cuprinsul adresei Ministerului Justiţiei nr. 31858/SM/2025 din 05.06.2025 s-a menţionat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983.

În consecinţă, în raport cu cele menţionate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a sentinţei penale sentinţa pronunţată la data de 05 aprilie 2024 în cauza nr. 2:23-cr-00287-MEMF-1, de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii, Districtul Central din California, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 24/CC din 11 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2025.