Exclusion of complementary fine from cross-border recognition of foreign criminal judgment under Law 302/2004 and Framework Decision 2008/909/JU

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă cererea formulată de autorităţile judiciare din Slovenia înaintată Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 11 aprilie 2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi, îîn baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, a fost recunoscută hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, privind persoana condamnată A. , la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul naţional, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, cu corespondent în infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 C. pen. român şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă în România.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, perioada executată începând cu 30.03.2023 la zi.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, conform C. proc. pen. român şi în condiţiile Convenţiei.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Penitenciarul Ljubljana - din Slovenia şi că executarea pedepsei de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, expiră la 30.03.2027.

În baza art. 166 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca sentinţa definitivă să fie comunicată autorităţii competente a statului emitent şi Direcţiei de Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Piteşti a reţinut următoarele:

La data de 11 aprilie 2025, prin adresa din 10.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, a fost înaintată instanţei cererea având ca obiect recunoaşterea efectelor hotărârii nr. III K 21970/2023 pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, privind persoana condamnată A., pentru pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul naţional, conform art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă neexecutat.

Conform menţiunilor din certificat, durata totală a pedepsei este de 4 ani (1460 de zile) închisoare, persoana condamnată A. fiind privată de libertate în mod continuu începând cu 30.03.2023 (reţinerea şi arestarea preventiva fiind dispuse de la 30.03.2023, ora 16:04). Tot în certificatul emis de autorităţile slovene se menţionează că pedeapsa aplicată cetăţeanului român A., conform dreptului intern al statului emitent, va fi executată complet până la 30.03.2027.

S-a arătat că persoana condamnată se afla în statul emitent şi nu a fost de acord să fie transferată în România, în vederea executării pedepsei.

Totodată, din informaţiile cuprinse în certificatul înaintat de autorităţile din Slovenia, rezultă că A. a participat personal la procesul în care a fost adoptată hotărârea.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Piteşti a considerat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei rezultante de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sentinţa rămasă definitivă şi certificat.

Din perspectiva arătată, Curtea de Apel Piteşti a constatat că prin hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la aceeaşi dată, persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul naţional, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, cu corespondent în infracţiunea de trafic de migranţi de art. 263 C. pen. român.

În cuprinsul sentinţei, ca temei al condamnării, s-a reţinut că persoana solicitată A. a introdus ilegal peste frontiera de stat mulţi cetăţeni străini care nu deţineau permise de intrare şi de şedere în Republica Slovenia şi i-a transportat pe teritoriul ţării, cu intenţia de a obţine un folos patrimonial pentru sine şi pentru alţii, punând în pericol viaţa şi sănătatea acestora, iar acesta a comis fapta în calitate de membru al unui grup infracţional, constând în aceea că, la 29.03.2023, pe timp de noapte, pe teritoriul României, în calitate de conducător auto al unui camion, acesta a urcat într-un loc prestabilit, într-o semiremorcă, cu numărul de înmatriculare x (RO), ataşată la camionul menţionat, 52 de cetăţeni străini, respectiv 44 de cetăţeni din Bangladesh, 3 cetăţeni pakistanezi, 3 cetăţeni nepalezi şi 2 cetăţeni indieni, care nu aveau permise de intrare sau de şedere în Republica Slovenia, şi i-a transportat prin Ungaria în Slovenia, conducând pe Autostrada Al în direcţia spre Italia, până în momentul în care, la 30.03.2023, la ora 15. 57 în apropiere de Ljubljana, a fost oprit de poliţie în spaţiul de servicii B.. Aşadar, i-a transportat pe aceşti străini timp de aproximativ 18 ore, fără opriri mai lungi sau perioade de odihnă pentru şofer, în compartimentul de marfă al semiremorcii, separat de cabina şoferului şi acoperit cu o prelată, fără ferestre şi fără nicio formă de protecţie, culcaţi şi aşezaţi pe podea, împreună cu încărcătura şi propriile bagaje, expunându-i astfel la un risc pentru viaţa şi sănătatea lor.

Fapta a fost săvârşită în scopul obţinerii unui folos patrimonial pentru sine şi pentru alţii în cadrul unui grup infracţional, întrucât călătoria a fost organizată, planificată şi plătită în avans, iar el însuşi ar fi primit o remuneraţie într-un cuantum neprecizat, întrucât pentru transportul din România în Italia, migranţii au plătit mai multor membri neidentificaţi ai grupului infracţional, printre care C., D. şi E., sume cuprinse între 2 650 de euro şi 3 500 de euro de persoană, şi au fost îndrumaţi către camionul menţionat mai sus, cu care A. a venit să îi ia, în mod coordonat, în mai multe grupuri şi primind coordonate de la organizatori, membri până în prezent neidentificaţi ai grupului infracţional, organizatori, asistenţi acestora şi călăuze, inclusiv F. şi G., precum şi E., menţionat mai sus.

S-a reţinut că persoana condamnată A. este cetăţean român.

Curtea de Apel Piteşti a constatat că persoana condamnată A. se află pe teritoriul statului emitent, fiind privată de libertate în mod continuu începând cu 30.03.2023, perioadă ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi.

Având în vedere că nu au fost identificate motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de Legea nr. 302/2004 şi ţinând seama de toate considerentele precizate anterior, Curtea de Apel Piteşti a recunoscut şi a pus în executare, în România, sentinţa penală ce face obiectul prezentei solicitări.

Împotriva sentinţei penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel condamnatul A..

Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul condamnat A. a învederat că, în ianuarie 2025, a fost înştiinţat de către autorităţile din Slovenia despre procedura de transfer şi a răspuns în scris că nu este de acord cu transferul, întrucât doreşte să rămână în Penitenciarul din Slovenia pentru a beneficia de liberarea condiţionată.

La momentul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat examinarea apelului din oficiu referitor la greşita recunoaştere a amenzii complementare de 4992 euro aplicate prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Slovenia.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor formulate, dar şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că apelul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 302/2004, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 167 din actul normativ. Potrivit acestui text de lege, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie (lit. a); fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil, iar, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte (lit. b); persoana condamnată are cetăţenie română (lit. c); persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul său nefiind, însă, necesar dacă este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România (lit. d); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (lit. e).

Faţă de aceste dispoziţii, verificând hotărarea a cărei recunoaştere se solicită, Înalta Curte constată că hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare şi amendă complementară de 4992 euro, a rămasă definitivă la 05.06.2023, astfel că este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Aşa cum rezultă din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în sarcina cetăţeanului român A. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei sau intrare pe teritoriul naţional, prevăzută de art. 308 alin. (6) în legătură cu alin. (3) C. pen. sloven, faptă care, aşa cum a fost descrisă de către autoritatea judiciară emitentă, are corespondent în legea penală română în infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 C. pen. român, fiind astfel întrunită şi cerinţa dublei incriminări, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se constată că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, persoana condamnată A. fiind cetăţean român cu domiciliul în judeţul Argeş.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte observă că apelantul nu a fost de acord să execute pedeapsa în România. Cu toate acestea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor anterior indicate, consimţământul său nu este necesar, întrucât, aşa cum s-a arătat, apelantul este cetăţean român şi are domiciliul pe teritoriul României, executarea pedepsei în ţară servind scopului de a facilita reabilitarea sa socială. Pentru aceste motive, din perspectiva recunoaşterii şi executării în România a hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Slovenia nu pot fi valorificate susţinerile apărării, conform cărora condamnatul A. nu şi-a exprimat consimţământul pentru transfer.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei). De asemenea, se constată că persoana condamnată a participat la procedurile derulate în faţa autorităţilor judiciare slovene.

Sub aspectul sancţiunii stabilite, se observă că, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că, pentru săvârşirea infracţiunii mai sus amintite, persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa 4 ani (1460 zile) închisoare, care corespunde ca natură şi cuantum celei ce ar fi putut fi stabilită potrivit legislaţiei române pentru fapte similare, apelantul începând a executa pedeapsa de la data de 30.03.2023.

Referitor la critica formulată de apelant, în sensul că nu este de acord cu transferul, întrucât doreşte să rămână în Penitenciarul din Slovenia pentru a beneficia de liberarea condiţionată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului, cererea formulată de persoana condamnată privind liberarea condiţionată a fost respinsă.

Sub acest aspect, se observă că, prin încheierea din 03 iunie 2025, instanţa, constatând, pe de-o parte, că în cuprinsul certificatului de transfer emis de autorităţile judiciare din Slovenia se menţionează că, potrivit dreptului intern al statului emitent, persoana condamnată are dreptul să fie eliberată înainte de termen sau condiţionat după executarea a jumătate din pedeapsă, iar pe de altă parte, că persoana condamnată a susţinut, în motivele de apel, că este programată la comisia de eliberare condiţionată în data de 11.06.2025, a încuviinţat solicitarea reprezentantului Ministerului Public şi a dispus emiterea unei adrese către penitenciarul H. din Slovenia, pentru a comunica dacă apelantul este programat la comisia de liberare condiţionată din data de 11 iunie 2025, precum şi emiterea unei adrese către Tribunalul Districtual din Ljubliana, pentru a preciza dacă îşi menţine cererea având ca obiect recunoaşterea efectelor hotărârii nr. III K 21970/2023, pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, definitivă la 05.06.2023, şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Prin adresa nr. x IKZ 21970/2023 din 12.06.2025, autorităţile judiciare din Slovenia au comunicat că persoana condamnată a depus o cerere pentru eliberare condiţionată, pe care Comisia pentru Eliberare Condiţionată a Ministerului Justiţiei a revocat-o, însă această hotărâre nu este finală. Drept urmare, Instanţa Districtuală din Ljubljana insistă în recunoaşterea hotărârii şi transferarea persoanei condamnate.

La termenul din 17 iunie 2025, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul Ministerului Public, pentru a acorda posibilitatea apelantului persoană condamnată A. să exercite eventuale demersuri judiciare în Slovenia împotriva hotărârii Comisiei pentru Eliberare Condiţionată a Ministerului Justiţiei care a revocat cererea acesteia privind eliberarea condiţionată, astfel cum rezultă din relaţiile transmise de autorităţile judiciare străine, s-a dispus amânarea cauzei. Totodată, s-a emis o adresă către autorităţile judiciare din Slovenia pentru a comunica dacă hotărârea anterior indicată a rămas definitivă.

Prin adresa nr. x IKZ 21970/2023 din 11.09.2025, autorităţile judiciare din Slovenia au comunicat că, până la 10 septembrie 2025, persoana condamnată nu a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei privind eliberarea condiţionată (prin care cererea sa a fost respinsă), astfel încât această decizie poate fi considerată definitivă.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004, recunoscând hotărârea nr. III K 21970/2023 pronunţată la 05.06.2023 de către Tribunalul Districtual din Ljubliana, rămasă definitivă la 05.06.2023, sub aspectul pedepsei de 4 ani (1460 zile) închisoare.

În ceea ce priveşte amenda complementară de 4992 euro aplicată prin hotărârea anterior indicată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (Titlul VI), prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti străine nu vizează dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate.

Având în vedere aceste prevederi, Înalta Curte constată că recunoaşterea hotărârii de condamnare nu presupune ca pe lângă pedeapsa principală să fie puse în executare toate dispoziţiile cuprinse în aceasta.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 1 lit. b) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, în care se arată că "pedeapsă" înseamnă orice pedeapsă sau măsură privativă de libertate impusă pentru o perioadă de timp limitată sau nelimitată ca urmare a unei infracţiuni pe baza unui proces penal.

Prin urmare, doar pedepsele privative de libertate pot forma obiectul unui asemenea instrument. În cazul de faţă, doar pedeapsa principală de 4 ani (1460 zile) închisoare la care apelantul A. a fost condamnat poate fi pusă în executare, nu şi amendă complementară de 4992 euro stabilită prin hotărârea a cărei recunoaştere se solicită.

De altfel, această chestiune a fost tranşată de instanţa supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare, prevăzut de art. 471 şi următoarele C. proc. pen., care, prin Decizia nr. 26/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 64 din 28 ianuarie 2016) a statuat că sancţiunile/interdicţiile aplicate în baza hotărârilor străine de condamnare, pronunţate de autorităţile judiciare ale statelor membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia 2008/909/JAI, al căror corespondent în legea penală română sunt pedepsele complementare/accesorii, nu pot fi puse în executare de autorităţile judiciare române.

Drept urmare, amendă complementară de 4992 euro nu poate forma obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent, aceasta vizând doar pedeapsa privativă de libertate.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, în mod greşit, a procedat prima instanţă când a recunoscut hotărârea de condamnare a autorităţilor judiciare din Slovenia inclusiv sub aspectul amenzii complementare de 4992 euro.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Va înlătura dispoziţia de executare a amenzii complementare de 4992 euro.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 9/F/CC din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

Înlătura dispoziţia de executare a amenzii complementare de 4992 euro.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2025.