Inadmissibility of appeal against initial rejection of motion for cassation

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 497 din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 143 din 28.07.2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen., de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 şi de lovire şi alte violenţe, prevăzută art. 193 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 15 ani pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj - tentativă de omor calificat. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea aceloraşi drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

Prin decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, inculpatul A. şi de părţile civile Ministerul Afacerilor Interne şi C., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 143 din data de 28.07.2023 pronunţată de Tribunalul Botoşani şi în rejudecare:

S-au înlăturat din sentinţă, relativ la inculpatul A., dispoziţiile de aplicare a art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu trimitere la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. [în loc de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011], ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj - tentativă de omor calificat. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 12 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. x/2018, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, pe care a întemeiat-o pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În motivarea cererii, în fapt, contestatorul a arătat, în esenţă, că există probe certe de achitare atât în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj - tentativă de omor calificat, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 12 ani închisoare, cât şi infracţiunea de trafic de persoane, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Totodată, contestatorul a solicitat examinarea mijloacelor de probă din dosarul nr. x/2018 pentru a se constata că existau toate motivele de încetare a procesului penal cu privire la ambele infracţiuni pentru care a fost condamnat.

Examinând contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În speţă, s-a constatat că cererea de contestaţie în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală, în acord cu dispoziţiile art. 427 alin. (1) C. proc. pen., deoarece contestatorul A. a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018, cu privire la care s-a formulat calea extraordinară de atac, iar hotărârea contestată, respectiv decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, este definitivă. Cât priveşte termenul, în raport cu cazul de contestaţie în anulare invocat, instanţa a reţinut că, potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) poate fi introdusă oricând.

În fapt, contestatorul a susţinut că în mod greşit a fost condamnat, întrucât, în opinia sa, erau incidente două cauze justificative, legitima apărare, prev. de art. 19 C. pen. şi starea de necesitate, prev. de art. 20 C. pen., în contextul în care pentru efectuarea percheziţiei domiciliare s-a pătruns, prin distrugerea uşii de acces, în imobilul în care locuia cu concubina şi fiul său minor, la ora 05:10, la 05.12.2014, fapt ce i-a declanşat o stare de temere că va fi pusă în pericol viaţa sa şi întegritatea fizică, precum şi a familiei sale, astfel că a aplicat o lovitură în gol pentru a împiedica intrarea în imobil, însă a lovit involuntar un lucrător D. care nu purta echipament, respectiv casca de protecţie.

Instanţa a constatat că aspectele invocate tind, în realitate, la o reevaluare a mijloacelor de probă pe care s-a fundamentat soluţia de condamnare, contestatorul urmărind ca şi consecinţă exonerarea de răspundere penală, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar aduce atingere principiului lucrului judecat şi al stabilităţii hotărârilor definitive.

Chiar dacă aparent contestatorul a invocat în susţinerea cererii sale cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., din expunerea argumentelor anterior menţionate reiese că acesta doreşte exonerarea sa de răspundere penală prin invocarea unor cauze justiticative, situaţie ipotetică care ar fi condus la o soluţie de achitare şi nicidecum de încetare a procesului penal, astfel că motivele invocate nu converg în sprijinul cazului de contestaţie în anulare menţionat.

Împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată, iniţial, pe rolul Curţii de Apel Suceava, sub nr. x/2025, iar prin decizia penală nr. 627/06 iunie 2025 a fost calificată cererea formulată de petentul A. ca fiind un apel declarat împotriva deciziei penale nr. 497/2025 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2025 şi, în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu în sistem informatizat Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2025, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Din examinarea ansamblului dispoziţiilor procedurale aplicabile contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că felul hotărârii prin care se soluţionează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanţa competentă să o judece.

Fiind o cale de atac retractare, competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 429 C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine fie instanţei de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestaţie în anulare invocat şi, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestaţia în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h C. proc. pen. se judecă întotdeauna de către instanţa de apel, iar cea întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) şi lit. i) C. proc. pen. este de competenţa primei instanţe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanţei de apel (cu menţiunea că, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen. raportarea se face la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre).

Este adevărat că dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Or, prin decizia apelată, Curtea de Apel Suceava a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate cu privire la decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. În acest sens, se observă că dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate (Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 5/2015).

Ca atare, se constată că, în mod corect, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, respectiv Curtea de Apel Suceava, s-a pronunţat prin decizie, iar aceasta este definitivă.

Atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în etapa examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (…) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelantul condamnat se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2025.