Austrian sentence transfer upheld for Romanian national; consent waived under re-entry ban

Şedinţa publică din data de 02 septembrie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis cererea formulată prin referatul nr. x/2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, şi pe cale de consecinţă, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea 302/2004, s-a recunoscut sentinţa pronunţată în cauza nr. 25 Hv 81/24i, de Tribunalul Wels în data de 29.01.2025, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, prin care cetăţeanul român A., deţinut în prezent în Austria, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1095 zile închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni, respectiv vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşire bunului găsit prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, fapte care se regăsesc în legislaţia penală română, fiind incriminate ca şi infracţiunile de vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit prev. de art. 194 C. pen., art. 228 - 229 C. pen., art. 243 C. pen. şi art. 206 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un loc de detenţie din România, în vederea executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa totală de 1095 zile închisoare, conform C. proc. pen. român şi în condiţiile Convenţiei.

S-a luat act că persoana condamnată A. este încarcerată în executarea acestei pedepse în Austria şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 23.04.2025.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, la data de 02 iulie 2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a sesizat instanţa cu privire la recunoaşterea hotărârii Tribunalul Wels Austria nr. 25 Hv 81/24i, în data de 29.01.2025, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, în vederea continuării executării pedepsei de 1095 zile închisoare aplicată condamnatului A. şi transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea executării restului de pedeapsă rămas de executat.

S-a mai reţinut că, urmare a verificărilor efectuate, procurorul a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea 302/2004 în vederea transferării condamnatului.

Analizând sesizarea formulată, curtea a notat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, cu consecinţa recunoaşterii efectelor sentinţei de condamnare sus-menţionate, dar şi a transferării persoanei condamnate pentru executarea pedepsei totale de 1095 zile închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sentinţa rămasă definitivă şi certificatul ataşate cauzei.

Curtea a constatat că prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Wels, în data de 29.01.2025, în cauza cu nr. 25 Hv 81/24i, rămasă definitivă la data de 29.01.2025, persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare (1095 zile), pentru săvârşirea unui număr de 4 infracţiuni, respectiv vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, care au corespondent şi în legislaţia penala română, fiind incriminate ca şi infracţiunile de vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit, prev.de art. 194 C. pen., art,228-229 C. pen., art. 243 C. pen. şi art. 206 C. pen.

Sub acest aspect, a constatat că certificatul se referă la infracţiunile de vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, prin hotărârea de condamnare reţinându-se în fapt că; "1. La data de 15.09.2024 la B. a rănit-o fizic pe C. sau i-a cauzat prejudicii sănătăţii, apucând-o de păr într-un vagon al Căilor Ferate Federale Austriece şi târându-o prin vagon, apoi lovind-o în mod repetat cu picioarele în partea superioară a corpului şi a capului şi lovind-o cu pumnii, iar apoi a sufocat-o şi prin aceste acţiuni cel puţin a încercat să-i provoace o vătămare corporală gravă sau o vătămare a sănătăţii, provocându-i mai multe vână tăi în zona toracelui şi o comoţie cerebrală; 2. A încercat să sustragă de la o altă persoană bunuri mobile străine, având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept ori pe el însuşi, ori pe o persoană terţă, şi anume

2.1 La data de 30.09.2024 la Wels de la administratorii filialei a firmei Bipa de pe Kaiser-Josef-Platz 53, prin aceea că a ascuns sub haine un parfum având o valoare de cel puţin 89,99 euro, părăsind magazinul fără să plătească, fapta rămânând la tentativă; 2.2 La data de 26.10.2024 la Linz de la administratorii filialei a firmei Spar de pe Bahnhofsplatz 3-6 prin aceea că a încercat să sustragă de acolo o sticlă de vin spumant având o valoare totală de 15,38 euro; 2.4. La data de 14.12.2024 la Viena de la administratorii filialei a firmei Spar de pe Meidlinger Hauptstrasse 73 prin aceea că a încercat să sustragă de acolo un articol cosmetic precum şi alimente şi băuturi având o valoare totală de EUR 24,51.

3. La data 06.12.2024 la Viena a ameninţat-o pe D. cu cel puţin o vătămare corporală, declarând că o va ucide, în timp o ţinea o şurubelniţă în mână pentru a-şi susţine declaraţia şi folosind-o pentru a indica că i-ar tăia gâtul;

4. La data de 19.12.2024 la Viena-Meidling, şi-a însuşit un bun străin, şi anume 113 de batoane de ciocolată E., pe care le-a găsit în parcarea magazinului F., având intenţia că prin această însuşire să se îmbogăţească pe nedrept ori pe el însuşi, ori pe o persoană terţă"

S-a mai reţinut că persoana condamnată A. are cetăţenie română şi, deşi nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul său nu este însă necesar având în vedere că Oficiul federal pentru străini şi azil din Austria a emis ordinul de interdicţie de reşedinţă pe durată de 9 ani. nr. x.

De asemenea, s-a constatat că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 din Legea 320/2004, iar persoana condamnată A. se află în arest în Penitenciarul Stein, având un total de 125 zile deja executate la data de 23.04.2025, perioadă ce va fi dedusă din pedeapsa aplicată, precum şi cea executată ulterior acestei date, la zi.

Împotriva sentinţei penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A., fără a motiva în scris calea de atac.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de transfer a persoanei condamnate într-un penitenciar din România, cu argumentarea că persoana condamnată nu este de acord să execute pedeapsa în România.

Examinând actele dosarului şi hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Austria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

De asemenea, conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie.

Din certificatul întocmit de autorităţile judiciare austriece rezultă că sentinţa penală nr. 25 Hv 81/24i pronunţată la data de 29.01.2025 de Tribunalul Wels, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la o pedeapsă de 3 ani (1095 zile) închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit, prevăzute de art. 15 alin. (1), art. 84 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 127, art. 107 alin. (1) şi art. 134 alin. (1) din C. pen. austriac, a rămas definitivă la data de 29.01.2025.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat cetăţeanul român A. au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile de vătămare corporală gravă, furt, ameninţare şi însuşirea bunului găsit, prev.de art. 194 C. pen., art. 228-229 C. pen., art. 243 C. pen. şi art. 206 C. pen.., iar pedeapsa aplicată de autorităţile austriece corespunde ca natură şi durată cu pedeapsa prevăzută de legea română pentru infracţiunea corespondentă.

c) persoana condamnată are cetăţenie română.

Din actele dosarului rezultă că persoană condamnată A., (este cetăţean român).

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Înalta Curte constată că, deşi apelantul persoană condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în România în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare, Oficiul federal pentru străini şi azil din Austria a emis ordinul de interdicţie de reşedinţă pe durată de 9 ani nr. x, motiv pentru care acordul apelantului nu mai este necesar, iar condiţia supusă analizei este îndeplinită.

e) nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Verificând motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

În acest sens, se reţine că apelantul persoana condamnată A. nu a fost condamnat definitiv în România sau într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum reiese din fişa de cazier judiciar; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; nu există vreo cauză de înlăturare a răspunderii penale potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată poate fi executată în România; nu a intervenit, potrivit legii penale române, prescripţia executării pedepsei; apelantul a fost prezent la judecată în statul de condamnare, conform menţiunilor din certificatul emis de autorităţile judiciare austriece; nu a intervenit, potrivit legii penale române, amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptelor, iar persoana condamnată nu este cercetată pe teritoriul ţării pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare austriece.

Astfel, în raport cu aspectele învederate, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferarea acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării, în regim de detenţie, a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 25 Hv 81/24i pronunţată în data de 29.01.2025 de Tribunalul Wels, definitivă la data de 29.01.2025.

Pentru considerentele expuse, constatând hotărârea atacată legală şi temeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală, va obliga pe apelant la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 de RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 15/F/CC din data de 10 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 septembrie 2025.