Transfer of jurisdiction refused: allegations of prosecutorial bias and individual judge recusal do not constitute reasonable suspicion of collective impartiality under criminal procedure law.

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2025

Asupra cererii de strămutare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2025, prin avocat A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10 aprilie 2025, sub nr. x/2025, petentul B. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, susţinând că asupra judecătorilor care alcătuiesc completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei planează o suspiciune rezonabilă de lipsă de imparţialitate din cauza împrejurărilor cauzei şi a calităţii părţilor.

În argumentare, apărarea a arătat, în esenţă, că, în anul 2015, a mai existat un dosar penal vizându-l pe petentul B., care a fost instrumentat, în faza de urmărire penală, de procurorul C., care a instrumentat şi prezentul dosar (nr. x/2023).

Or, în prezenta cauză, apărarea a sesizat Inspecţia Judiciară cu privire la modul în care domnul procuror C. a înţeles să o instrumenteze, întrucât acesta şi-a exercitat funcţia cu rea-credinţă, în special din perspectiva faptului că a înţeles să se abtină în dosar doar după ce petentul a formulat cerere de recuzare împotriva sa, fapt ce a determinat rămânerea fără obiect a acestei din urmă solicitări. De altfel, declaraţia de abţinere a fost făcută de către domnul procuror după ce actele de urmărire penală erau deja efectuate, în proporţie majoritară, în dosar şi deşi cunoştea că în trecut fusese avocatul lui B., context în care a avut o relaţie de amiciţie cu acesta până la momentul la care D. a decis să întrerupă legăturile profesionale cu C..

De la acel moment, între domnul procuror şi D., inclusiv B., relaţiile au devenit extrem de tensionate, culminând cu trimiterea în judecată a petentului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat. Or, în mod surprinzător, deşi avea cunoştinţă despre toate aceste aspecte, procurorul a înţeles să efectueze acte de urmărire penală şi în prezenta cauză, în care, previzibil, petentul a fost din nou trimis în judecată.

Apărarea a mai arătat că un alt motiv pentru admiterea cererii de strămutare îl constituie faptul că din completul care judecă dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanta face parte doamna judecător E.. Or, prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa, la data de 22.06.2017, în dosarul penal nr. x/2017, petentul B. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare. Formulând apel împotriva acestei hotărâri, petentul a constatat că din completul de judecată făcea parte doamna judecător E., care a formulat cerere de abţinere în cauză, argumentată pe aspectul că imparţialitatea şi obiectivitatea i-ar fi putut fi afectate urmare a informării cu privire la o emisiune difuzată pe postul de televiziune "F.", în care s-au adus insulte la adresa acesteia şi a doamnei judecător G., fiind numite "paparude".

Declaraţia de abţinere a doamnei judecător fost respinsă, însă, din fericire, a fost admisă cererea de strămutare a cauzei sus­-menţionate, dosarul fiind soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti.

Coincidenţă sau nu, în cauza obiect al cererii de strămutare petentul se află în prezent în aceeaşi situaţie din anul 2018, întrucât urmează să fie judecat în apel, în mod definitiv, tot de doamna judecător E.. În acest context, este rezonabilă întrebarea: cum este posibil ca lucrurile să se desfăşoare în mod identic, respectiv dosarul să fie instrumentat de domnul procuror C., iar din completul de apel să facă parte doamna judecător E..

Practic, este imposibil ca doamna judecător E. să fi uitat că a luat parte la judecata dosarului nr. x/2015, în care au fost implicate multe părţi, încadrările juridice date faptelor fiind de tentativă la omor calificat, tulburarea liniştii publice, complicitate la tentativă la omor, etc, dosar în care, de altfel, magistratul nominalizat a formulat declaraţie de abţinere.

Tocmai de aceea este imposibil să nu se anticipeze soluţia care se va pronunţa în cauză, în condiţiile în care dosarul a fost instrumentat, în faza de urmărire penală şi cea de judecată, într-o manieră identică celei vizând dosarul din 2015. De altfel, într-un fel sau altul, toate soluţiile din dosar au fost pronunţate de magistraţi care au legătură cu domnul procuror C., care, de la momentul amintit anterior, se află în conflict deschis şi declarat pe plan local cu petentul şi familia acestuia.

Pentru argumentele prezentate, apărarea a concluzionat că, pentru o justă şi obiectivă soluţionare a cauzei, se impune admiterea cererii de strămutare, cu consecinţa trimiterii dosarului la una dintre curţile de apel învecinate.

În anexa cererii au fost ataşate, în copie, înscrisurile aflate la dosar, respectiv: sentinţa nr. 414 din 5 iulie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018 prin care, urmare admiterii cererii formulate de petenţii H. şi B., dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Constanţa a fost trămutat la Curtea de Apel Bucureşti; mandate de aducere emise în octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, de procurorul C.; ordonanţa din 23 iunie 2023 emisă de acelaşi magistrat în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa;

încheierea din 23 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017 (de respingere a declaraţiei de abţinere formulată în cauză, printre altele, de doamna judecător E.); încheierile din 11 iulie 2018, 11 mai 2018, 12 august 2018, 8 august 2018, 27 iunie 2018 şi 24 aprilie 2028 pronunţate în aceeaşi cauză; decizia penală nr. 63/P/C din 26 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2015;

încheierea din 25 aprilie 2016 dispusă în aceeaşi cauză; decizia penală nr. 1003/A din 30 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul nr. x/2017; decizia penală nr. 1715/A din 16 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2019; cerere de recuzare a procurorului C. formulată de petent în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa; încheierile din 16 noiembrie 2023 şi 23 noiembrie 2023 pronunţate, în procedura camerei preliminare, în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Orşova; contestaţia formulată de petentul-inculpat B.

împotriva încheierilor anterior menţionate; sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare - Procurori, formulată de petentul B., printre alţii, împotriva procurorului C.; cererea de trimitere a dosarului nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la un alt parchet, formulată de I.; cerere de recuzare a procurorului C. formulată de I. în aceeaşi cauză; sentinţa civilă nr. 1814 din 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024; ordonanţa de clasare din 29 noiembrie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmăsire penală în dosarul nr. x/2024;

La data de 17 aprilie 2025, Curtea de Apel Constanţa a transmis dovezile de încunoştinţare a părţilor prev. de art. 73 alin. (2), precum şi referatul de informaţii prevăzut de art. 72 alin. (6) din C. proc. pen., în cuprinsul căruia a arătat obiectul cauzei ce face obiectul cererii de strămutare - apelurile declarate de inculpatul B. şi partea civilă J. împotriva sentinţei penale nr. 122 din 22 octombrie 2024 pronunţată de Judecătoria Hârşova, prin care cel dintâi a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare (a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere) pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen.. termenele acordate în cauză şi măsurile dispuse de instanţă.

Deopotrivă, a comunicat şi un succint punct de vedere cu privire la cererea de strămutare, susţinând că aspectele invocate de petent nu sunt de natură să conducă la concluzia existenţei unei suspiciuni de lipsă pe imparţialitate a judecătorilor învestiţi cu soluţionarea cauzei ori a celorlalţi judecători din cadrul Curţii de Apel Constanţa.

La termenul fixat pentru judecarea cauzei, 24 aprilie 2025, apărătorul ales al petentului şi reprezentantul Ministerului Public au expus concluziile asupra cererii de strămutare, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

*

Analizând cererea formulată de petentul B., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie "strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice."

Strămutarea este, prin urmare, un remediu procesual prin intermediul căruia, în mod excepţional, judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor ce o compun.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersackvs Belgia, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey vs. Austria). În aplicarea acestui test, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt vs Danemarca).

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând, în aceste coordonate, cererea de strămutare formulată de petentul B., Înalta Curte constată că afirmaţiile acestuia nu sunt susţinute, la un nivel rezonabil, de elemente obiective care să genereze suspiciuni veridice şi temeinice asupra imparţialităţii instanţei învestite cu soluţionarea, în apel, a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, în care, în fond, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare (a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere) pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. faţă de persoana vătămată J..

Cu titlu prealabil, se impune precizarea că aspectele invocate de petent în susţinerea cererii de strămutare se circumscriu, pe de o parte, în mod determinant, manierei pretins defectuoase şi vătămătoare de efectuare a urmăririi penale în cauză de către domnul procuror C..

Altfel spus, ab initio, temerile petentului se fundamentează nu pe o anumită conduită a judecătorilor Curţii de Apel Constanţa aptă să contureze o bănuială legitimă de parţialitate, ci pe existenţa unei pretinse parţialităţi a procurorului C. din cadrul parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă.

În acest sens, apărarea susţine că, în pofida unor notorii relaţii tensionate cu D. (apărute ca urmare a renunţării acesteia din urmă la serviciile acordate de domnul C., ca avocat, pe vremea când deţinea această calitate) şi a faptului că, anterior, a mai instrumentat un dosar penal, în care petentul a fost trimis în judecată pentru tentativă de omor calificat, procurorul C. a efectuat acte de urmărire penală şi în cauza obiect al cererii de strămutare.

Altfel spus, deşi, în contextul prezentat, procurorul C. era obligat să se abţină în dosarul de strămutat, acesta a făcut un astfel de demers numai după ce petentul a formulat cerere de recuzare împotriva sa şi, oricum, după ce în cauză se efectuaseră, în proporţie majoritară, actele de urmărire penală, ceea ce denotă reaua sa credinţă în exercitarea funcţiei de magistrat.

Pe de altă parte, apărarea susţine că din completul de apel învestit cu soluţionarea cauzei de strămutat face parte doamna judecător E., magistrat care a fost membru şi al completului învestit, tot în apel, cu judecarea dosarului instrumentat anterior de procurorul C.. Or, în respectiva cauză, magistratul nominalizat a formulat declaraţie de abţinere ca urmare a unor luări de poziţie ale unui membru al D., în cadrul unei emisiuni TV, cu privire la completul de apel învestit cu soluţionarea cauzei. Deşi declaraţia de abţinere a doamnei judecător a fost respinsă, cauza a fost judecată în cele din urmă de Curtea de Apel Bucureşti, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de petent.

Evaluând aceste susţineri, Înalta Curte constată, prioritar, că modalitatea de efectuare a urmăririi penale în dosarul în care petentul a fost trimis în judecată se impune a fi valorificată de către acesta în cadrul procedurilor prevăzute de lege. Modul în care s-au efectuat actele de cercetare penală şi, în acest context, pretinsa atitudine abuzivă manifestată de procurorul C. pe fondul unui presupus conflict preexistent al acestuia cu membrii D. (care, în anterioritate, ar fi determinat şi trimiterea în judecată a acestuia, de către acelaşi procuror, sub acuzaţia comiterii infracţiunii de tentativă de omor calificat) sunt împrejurări ce aduc în discuţie, exclusiv, conduita respectivelor organe de urmărire penală, iar nu a judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza a cărei strămutare se solicită.

Ca atare, o asemenea împrejurare nu este de natură a evidenţia nici măcar aparent suspiciuni cu privire la imparţialitatea instanţei învestite, în prezent, cu soluţionarea aceleiaşi cauze, în apel.

Reglementând strămutarea ca mijloc procedural de care se poate uza în cursul judecăţii, legiuitorul a instituit, limitativ, ca temeiuri ale strămutării, doar suspiciunile cu privire la imparţialitatea judecătorilor, nu şi a organelor de anchetă. Ca urmare, toate argumentele petentului B. relativ la conduita procurorului C., care a instrumentat, până la momentul admiterii declaraţiei sale de abţinere, cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa, nu se raportează pertinent la instituţia strămutării şi nu pot fundamenta o eventuală admitere a prezentei cereri.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că suspiciunile exprimate de petent se raportează, în mod concret, doar la unul dintre judecătorii Curţii de Apel Constanţa (doamna judecător E. - membră a completului de apel învestit cu soluţionarea cauzei obiect al cererii de strămutare). Petentul B. nu a indicat, iar instanţa supremă nu a decelat temeiuri distincte referitoare la ceilalţi judecători ai instanţei şi nici argumente pentru care situaţia invocată cu privire la respectivul magistrat ar fi fost de natură să afecteze obiectivitatea restului judecătorilor.

Or, suspiciunea de parţialitate limitată la persoana unui singur judecător poate fi supusă evaluării judiciare, în procesul penal, exclusiv prin recurgerea la mijlocul procesual reglementat explicit de art. 67 C. proc. pen.

Astfel de suspiciuni nu pot fundamenta însă, în mod pertinent, strămutarea judecării cauzei, deoarece împrejurările la care face referire art. 71 C. proc. pen. sunt distincte de cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba, în principiu, despre atitudini sau comportamente ale mai multor magistraţi, care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate a întregii instanţe, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Din actele dosarului rezultă însă că, fără a uza de mijlocul procesual prev. de art. 67 C. proc. pen., petentul B. a recurs direct la instrumentul juridic al strămutării pentru a aduce în discuţie suspiciunile exprimate faţă de imparţialitatea magistratului sus-menţionat.

Împrejurarea relevată de apărare - în sensul că toate cererile de recuzare formulate de petent, în anul 2018, până la strămutarea cauzei, în dosarul penal în care a fost judecat anterior de Curtea de Apel Constanţa, au fost respinse - confirmată, de altfel, de actele dosarului, nu legitimează, în prezenta cauză, recursul său, exclusiv şi direct, la instituţia strămutării, pentru a-şi valorifica temerile legate de obiectivitatea unui magistrat judecător care, deşi a făcut parte şi din completul de apel investit cu judecarea cauzei anterioare, nu a pronunţat şi o soluţie, întrucât cauza a fost strămutată la o altă instanţă de acelaşi grad.

În actuala procedură, Înalta Curte nu este însă îndreptăţită să cenzureze astfel de suspiciuni decât în măsura în care ele ar viza parţialitatea întregii instanţe pe rolul căreia se află cauza obiect al cererii de strămutare.

Or, ceea ce susţine petentul B. în actualul cadru procesual este faptul că situaţia care, în urmă cu 7 ani, a determinat-o pe doamna judecător E. să formulaze declaraţie de abţinere în dosarul penal anterior în care a fost judecat, ar da naştere unor suspiciuni rezonabile cu privire la imparţialitatea magistratului şi în actuala cauză.

Susţinerile petentului nu relevă, însă, nici direct şi nici indirect, elemente obiective, verificabile, referitoare la imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei Curţii de Apel Constanţa, astfel încât Înalta Curte să evalueze în concret pe ce se grefează suspiciunea petentului sub acest aspect. Simplul fapt al participării magistratului nominalizat, în anul 2018, până la strămutarea cauzei, la judecarea, în apel, a unui alt dosar penal în care B. a avut calitatea de inculpat, context în care a formulat şi declaraţie de abţinere în respectiva cauză - nu poate constitui un indiciu al lipsei de obiectivitate a întregii instanţe a Curţii de Apel Constanţa.

În fine, Înalta Curte constată că, deşi inerente în contextul modului de organizare actuală a organelor judiciare, relaţiile de colegialitate dintre magistraţii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa/Curţii de Apel Constanţa implicaţi în soluţionarea dosarului petentului nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei, informaţii neevidenţiate în cauză.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului B., simpla susţinere că instanţa Curţii de Apel Constanţa nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul B. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Constanţa.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 aprilie 2025.