Conflict of title between pre-1990 state ownership and post-reorganization commercial property certificates under Law No. 15/1990

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești sub nr. 2600 din 18 martie 2003, reclamantul Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Pitești, solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat în Pitești, ca urmare a constatării dreptului său de proprietate asupra acestui imobil.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul este proprietarul imobilului în litigiu, care are destinație de unitate de deținere încă din anul 1873 când, printr-un act de răscumpărare a terenului s-a stabilit destinația viitoare, respectiv de „temniță” a județului Argeș, iar pârâta îl ocupă fără titlu.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că deține imobilul cu titlu de sediu social, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M10 nr. 0131, eliberat la data de 3 august 1993 de către Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.

La termenul de judecată din 19 iunie 2003, reclamantul a depus la dosar o precizare a acțiunii sale în revendicare imobiliară, solicitând să se constate că titlul său este mai bine caracterizat decât al pârâtei, acesta din urmă fiind emis cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legilor nr. 15/1990 și nr. 58/1991, fiind astfel lovit de nulitate absolută.

Acțiunea reclamantului a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3046 din 4 septembrie 2003 a Judecătoriei Pitești.

S-a reținut că reclamantul nu a indicat în mod concret și complet obiectul material al cererii sale de chemare în judecată și că nu a uzat de dreptul său legal de a propune probe și de a participa la administrarea lor, deși instanța, în virtutea rolului său activ i-a pus în vedere să depună la dosar înscrisurile pe care își întemeiază pretențiile.

Astfel, se arată că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că ea vizează un imobil situat în Pitești, fără a se preciza din ce se compune acesta (teren, construcții), vecinătățile și suprafața lui pentru a putea fi identificat: din adresa nr. 3714 din 15 martie 2000 a R. RA Pitești rezultă că imobilul este format din două corpuri de clădire deținute, în prezent, de alte două entități decât pârâta, respectiv corpul I de clădire este în folosința PD, filiala Argeș, în baza contractului de închiriere nr. 61/1992, iar corpul al II–lea se află în administrarea Centralei Sării și Nemetaliferelor București din 9 aprilie 1990; din înscrisurile depuse de reclamantă rezultă că imobilul este compus din teren și 23 pavilioane, cu diferite destinații.

În legătură cu cererea de evacuare s-a reținut că pârâta justifică un titlu asupra imobilului, respectiv Certificatul de atestare a dreptului său de proprietate, astfel că ea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelul a fost respins prin decizia nr. 43/A din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, ca nefondat.

În motivarea deciziei s-a reținut că reclamantul nu deține un titlu de proprietate cu privire la imobilul revendicat.

Până în anul 1990, imobilul a fost în proprietatea statului, care a dispus de acesta, dându-l în administrare pârâtei.

Societatea pârâtă s-a înființat în baza H.G. nr. 1304 din 15 decembrie 1990 și a Legii nr. 15/1990. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora.

Ulterior, prin H.G. nr. 834/1991 s-a instituit o procedură specială de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin emiterea de certificate de către ministerul de resort, pe baza documentațiilor întocmite la nivel județean. Pârâta deține un astfel de certificat, emis cu respectarea dispozițiilor legale.

S-a conchis că, întrucât reclamantul nu a exhibat un titlu de proprietate, acțiunea sa în revendicare imobiliară a fost respinsă în mod justificat de către instanța de fond.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului se arată că, imobilul revendicat prin acțiune, compus din teren și construcții a fost dobândit prin actul de răscumpărare nr. 3705 din 22 martie 1873, ce constituie titlul său de proprietate, valid și anterior celui opus de pârâtă.

Clădirea revendicată a fost destinată unei case de arest preventiv, funcționând astfel încă din anul 1941.

Cu privire la titlul pârâtei se invocă nulitatea absolută a acestuia, în raport de emiterea lui prin încălcarea dispozițiilor imperative ale Legilor nr. 15/1990 și respectiv nr. 58/1991.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Titlul invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale în revendicare imobiliară îl constituie actul de răscumpărare datat 22 martie 1873 prin care se atestă faptul că Primăria orașului Pitești a răscumpărat dreptul de embatic (locațiune ereditară, reglementată de art. 1415 C. civ., text devenit inaplicabil după reforma agrară din 1921 când, în baza art. 7 din Legea pentru reforma agrară, pământul care forma obiectul locațiunilor respective a fost expropriat în folosul embaticarilor) asupra unui teren pe care se afla temnița județului Argeș.

Este evident că acest act nu constituie dovada dreptului de proprietate pretins de reclamant.

Aceeași lipsă de valoare probatoare în sensul dorit de recurent o au și alte două înscrisuri depuse în dosarul de fond, respectiv o cerere înregistrată sub nr. 1504 din 13 iunie 1941, adresată de administratorul Penitenciarului județean Argeș Președintelui Comisiei Cărții Funciare, precum și Ordinul nr. 793 din 27 mai 1941 emis de Direcțiunea Penitenciarului județean Argeș către administratorul acestuia în vederea prezentării la Comisia Cărții Funciare.

În contrast cu situația reclamantului, societatea pârâtă a dovedit existența și validitatea titlului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr.1 5/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, pe baza documentației întocmite de OCOT Argeș sub nr. 863 din 25 septembrie 1992.

În anul 1977, prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 1150 din 14 septembrie 1977, imobilul format din teren de 23.723 mp și construcțiile aflate pe el, în suprafață desfășurată de 7.545 mp, situat în municipiul Pitești, a fost trecut fără plată în administrarea Ministerului Construcțiilor Industriale pentru Trustul de Construcții Industriale Pitești.

În baza H.G. nr. 1304 din 15 decembrie 1990 a luat ființă societatea pârâtă, prin reorganizarea Trustului Antrepriză Generală de Construcții Industriale (fost T.C.I.), fiind cuprinsă în anexa 1, poz. 29 și preluând, conform art. 5 din acest act normativ, suprafețele de teren identificate în situația ce a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului său de proprietate.

Evident că H.G. nr. 1304/1990 s-a emis în aplicarea Legii nr. 15 din 8 august 1990, astfel că susținerea recurentului că nu s-ar fi respectat dispozițiile acestei legi, inclusiv privind inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale (art. 19) este lipsită de suport.

În ce privește invocarea dispozițiilor Legii nr. 58 din 14 august 1991 care reglementează privatizarea societăților comerciale, susținerile sunt irelevante obiectului cauzei.

Pentru aceste considerente, la care se adaugă și argumentele instanței de apel se va respinge recursul reclamantului ca nefondat [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.], el fiind și tardiv declarat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor, pentru Penitenciarul Colibași împotriva deciziei nr. 43/A din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.