Inadmissibility of successive cassation for drug trafficking conviction following constitutional restriction repeal

Cameră de consiliu

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 127/22.10.2018 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului A. la următoarele pedepse:

- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de efectuare, fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- 3 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară a drogurilor de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de deţinere, fără drept, de droguri de risc in vederea consumului, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Conform art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (adică sporul de 1/3 din pedeapsa de 3 ani şi 3 luni), adică sporul de 1 an şi 1 lună închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa principală de 4 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a aplicat şi pedeapsa complementară de 1 an, a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. vechi s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 124/29.05.2013 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 236/A din 02.10.2013 a Curţii de Apel Galaţi, pedeapsă care se va executa alături de cea aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Inculpatul A. are de executat, în regim de detenţie, pedeapsa principala de 5 (cinci) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) si b C. pen., în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) C. pen.

Conform art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii din 24.07.2017, a arestării preventive, de la 25.07.2017 la 20.09.2017, a arestului la domiciliu de la 21.09.2017 la 02.02.2018 şi perioada cuprinsă între 28.03.2013 - 07.05.2013 (arestat preventiv în dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 124/2013).

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea înscrierii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui telefon mobil marca B. cu seria x cu cartela SIM x cu card memorie x C., ridicat de la inculpatul A. la data de 23.07.2017.

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra acestui bun prin ordonanţa procurorului nr. 94/D/P/2016 din 25.10.2017, până la aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării speciale.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de 1300 euro şi 45 lire sterline, reprezentând bani obţinuţi prin valorificarea drogurilor de risc şi consemnaţi la D. - Sucursala Focşani cu recipisele nr. x din 09.08.2017 şi nr. x din 09.08.2017.

A fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra acestor sume de bani prin ordonanţa procurorului nr. 94/D/P/2016 din 28.07.2017, până la aducerea la îndeplinire a măsurii confiscării speciale.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 314/A din data de 07.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul A..

S-a desfiinţat în parte, sentinţa penală nr. 127/22.08.2018 a Tribunalului Vrancea, şi în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă principală finală de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată în cauză inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, înlăturând reţinerea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen., de la 2 şi 3 luni închisoare la 2 ani închisoare.

De asemenea, a fost înlăturată reţinerea prevederilor art. 35 alin. (1) C. pen. în cazul infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc în vederea consumului, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. în referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză de 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani şi 3 luni închisoare şi 4 luni închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 3 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din celelalte pedepse cu închisoare (1/3 din 3 ani, adică 1 an închisoare), stabilind pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 3 luni închisoare.

Totodată, au fost menţinute dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 124/29.05.2013 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 236/A din 02.10.2013 a Curţii de Apel Galaţi, pedeapsă care se va executa alături de cea aplicată prin prezenta sentinţă, astfel că inculpatul va executa pedeapsa rezultantă finală de 5 ani si 3 luni închisoare.

Au mai fost menţinute dispoziţiile din sentinţa penală apelată privind aplicarea faţă de inculpatul A. a pedepsei complementare rezultante a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) si b C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, precum cele privind aplicarea pedepsei accesorii.

În final, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Decizia nu a fost comunicată inculpatului la adresă indicată de acesta, la dosarul Curţii de Apel Galaţi neregăsindu-se dovadă de comunicare, aspect care rezultă inclusiv din dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală (încheierea din 01.04.2021, prin care s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat împotriva deciziei penale nr. 314/07.03.2019 a Curţii de Apel Galaţi - fila x).

La data de 13.11.2025 (se are în vedere data plicului poştal înaintat instanţei supreme, care, prin adresa emisă de cabinetul preşedintelui secţiei penale, nr. 2932/17.11.2025, în baza art. 20 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, a transmis cererea de recurs în casaţie Curţii de Apel Galaţi), inculpatul A., invocând cazul de casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., reconfigurat prin decizia nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, a formulat recurs în casaţie împotriva sentinţei penale nr. 127 din 22.10.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vrancea, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, modificată prin decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În motivarea recursului în casaţie, în esenţă, inculpatul a criticat, pe de o parte, lipsa probelor care au dus la condamnarea sa, iar, pe de altă parte, nelegalitatea administrării unor probe, solicitând, în final, încetarea procesului penal conform art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, inculpatul a formulat şi o cerere de suspendare a executării hotărârii de condamnare, potrivit art. 441 alin. (1) C. proc. pen., cu respectarea măsurilor prevăzute de art. 215 C. proc. pen., neaducând nici un argument cu privire la această solicitare.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29.12.2025, la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casaţie fiind îndeplinită.

La data 14.01.2026 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se observă că recurentul inculpat a înţeles să formuleze recurs în casaţie împotriva sentinţei penale nr. 127 din 22.10.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vrancea, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, modificată prin decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Referirea recurentului inculpat la atacarea sentinţei penale a Tribunalului Vrancea, nu poate face obiectul recursului în casaţie, care se poate exercita, în raport cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., doar împotriva deciziilor penale pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel.

Aşadar, învestirea instanţei supreme cu cererea de recurs în casaţie priveşte decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În ceea ce priveşte menţiunea recurentului inculpat la decizia penală nr. 946/A din 23.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, se observă că, din motivele expuse în cererea de recurs în casaţie, nu se aduc niciun fel de critici pentru a aprecia că, în realitate, această decizie penală este recurată.

În continuare, în această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Aşadar, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în temeiul art. 436 şi urm. C. proc. pen., de recurentul inculpat A. împotriva unei hotărâri care este susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, respectiv decizia penală nr. 314/A din 07.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Aspectul care ar conduce la inadmisibilitatea căii de atac priveşte faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 243/RC din 03.06.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casaţie invocând un alt caz de casaţie ori cu repunerea în termenul de recurs în casaţie.

Se are în vedere faptul că prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziţii privind naşterea unui nou drept de a formula recurs în casaţie, având în vedere că deciziile instanţei de contencios constituţional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituţională, referitor la o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiţionat, a recursului în casaţie, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casaţie, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal, şi o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituţională a statuat că "în ceea ce priveşte efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se aplică de la data publicării sale atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casaţie aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi celor în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituţională a reţinut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională", şi Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanţa de contencios constituţională că "în ceea ce priveşte cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv şi irevocabil soluţionată. Curtea reţine că, din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul. Aşa încât Curtea constată că incidenţa deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive".

În raport cu soluţia care urmează a fi dispusă, instanţa supremă constată că cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte nu va mai proceda la analiza celorlalte condiţii de formă prevăzute de lege, motiv pentru care, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 314/A din 07.03.2019 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.