Recognition of Foreign Conviction Blocked by Statute of Limitations Interruption via Subsequent Domestic Offense

Şedinţa publică din data de 07 august 2025

Deliberând asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 166 alin. (6) lit. c) şi art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea formulată prin referatul nr. x/2025 din data de 20 iunie 2025 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov privind recunoaşterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23.02.2018, definitivă în data de 03.03.2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. german.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana condamnată se află în România, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din acelaşi act normativ şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Totodată, a reţinut că una dintre condiţiile obligatorii de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 este cea prevăzută la lit. f), conform căreia, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va putea fi recunoscută şi pusă în executare în România dacă, potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei.

Astfel, a arătat că, prin hotărârea nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. german, hotărârea rămânând definitivă la data de 03 martie 2018.

Faţă de cuantumul pedepsei aplicate, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen., termenul de prescripţie a executării pedepsei fiind de 7 ani (un termen fix de 5 ani la care se adaugă în întregime durata pedepsei, respectiv 2 ani) care se calculează conform alin. (2) al aceluiaşi articol, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, în speţă de la 03 martie 2018.

În această situaţie, cu luarea în considerare şi a celor 60 de zile în care, pe perioada stării de urgenţă instituite din cauza pandemiei Covid-19, cursul termenului de prescripţie a fost suspendat, executarea pedepsei s-a prescris în data de 02 mai 2025, anterior întocmirii certificatul emis de autorităţile germane în baza Deciziei cadru 2008/909/JAI (19.05.2025) şi a sesizării autorităţilor române în vederea recunoaşterii hotărârii de condamnare pronunţate de acest stat al UE.

În continuare, s-a arătat că, din informaţiile furnizate prin intermediul certificatului de către autorităţile din Germania şi de persoana condamnată la termenul din 26 iunie 2025, rezultă că faţă de A. a fost emis şi un mandat european de arestare în vederea predării pentru executarea pedepsei aplicate prin hotărârea mai sus menţionată, iar prin sentinţa penală nr. 58/PI/2022 din 15 iulie 2022 a Curţii de Apel Oradea (ataşată din oficiu la dosar în urma detaliilor furnizate de persoana condamnată cu ocazia dezbaterilor) s-a dispus: amânarea predării persoanei solicitate "până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, în care persoana solicitată avea calitatea de inculpat, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se va amâna până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen."

Totodată, s-a apreciat că dispoziţiile art. 90 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 nu sunt aplicabile în cauza de faţă, deoarece transmiterea de către autorităţile germane a mandatului european de arestare nu întrerupe cursul prescripţiei executării pedepsei, dispoziţiile legale fiind incidente doar în situaţia în care statul român este stat emitent, dispoziţiile legii române privind întreruperea prescripţiei nu pot fi aplicate decât prin raportare la activitatea derulată de instanţele naţionale, nu şi la demersurile făcute de autorităţile altui stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în termen procedural a formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.

În motivele de apel, Ministerul Public a invocat netemeinicia soluţiei pronunţate de Curtea de Apel Braşov întrucât, raportat la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi la cauzele de întrerupere a termenului de prescripţie a executării pedepsei, prescripţia executării pedepsei nu este îndeplinită.

În acest sens s-a arătat că, prin decizia penală nr. 866/AP din 16 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, inculpatul A. a fost condamnat definitiv pentru o faptă comisă în perioada decembrie 2018- noiembrie 2019, astfel că, de la momentul noiembrie 2019 a început să curgă un nou termen al prescripţiei executării, care, la acest moment nu este împlinit.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, să se constate că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii.

Examinând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în raport cu dispoziţiile legale incidente şi cu motivele invocate, Înalta Curte îl constată întemeiat, pentru următoarele considerente:

Se constată că cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Germania, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată "Hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc şi se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravin ordinii publice a statului român".

Dispoziţiile art. 166 alin. (6) lit. a), b), c) din Legea nr. 302/2004, republicată statuează că:,,(6) Instanţa examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului şi, în baza celor constatate, pronunţă una din următoarele soluţii:

a) dispune, prin sentinţă, executarea în România a pedepsei aplicate de instanţa statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, adaptează, prin sentinţă, pedeapsa aplicată de instanţa statului emitent, potrivit alin. (8) şi (9);

c) dispune, prin sentinţă, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.(...)"

Totodată, dispoziţiile art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că "O hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută şi pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 167, atunci când: lit. f) potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei", iar potrivit alin. (2) "Hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, precum şi în orice alte cazuri prevăzute de lege".

Dispoziţiile art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, prevăd că instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România; consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României (...).

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute în art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, potrivit art. 163 alin. (2) din C. pen., "cursul termenului de prescripţie a executării se întrerupe şi prin săvârşirea din nou a unei infracţiunii".

Evaluând în continuare datele particulare ale cauzei, în coordonatele normative anterior arătate, Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17 pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) şi (5) din C. pen. german.

În acest sens reţine, prioritar, statutul de cetăţean român al persoanei condamnate, dar şi respectarea exigenţei dublei incriminări a faptei pentru care a fost condamnat A., apreciind că, astfel cum aceasta este descrisă în hotărârea autorităţilor germane întruneşte, potrivit legislaţiei române, elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 194 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În ceea ce priveşte motivul de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut de art. 163 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reţine că, prin sentinţa penală nr. 58/PI/2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 aflate pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Înalta Curte reţine că infracţiunea ce a făcut obiectul analizei în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu Secuiesc a fost comisă la data de 08 iulie 2017, astfel că nu întrerupe cursul prescripţiei executării pedepsei.

Însă, prin sentinţa penală nr. 100 din data de 04 aprilie 2023 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin decizia penală nr. 866/AP din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală pronunţată în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, faptă săvârşită în perioada decembrie 2018 - noiembrie 2019, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare emisă de autorităţile germane (03 martie 2018).

Ca atare, la momentul epuizării noii infracţiuni comise (noiembrie 2019) a început să curgă un nou termen al prescripţiei executării pedepsei de 7 ani, care urmează a se împlini în luna noiembrie 2026 [termen calculat potrivit dispoziţiilor art. 162 alin. (1) lit. b) din C. pen..].

Aşadar, Înalta Curte constată că, în mod nefondat, prima instanţă nu a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată, coroborat cu art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025, va desfiinţa hotărârea atacată şi, rejudecând:

Va admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, va dispune recunoaşterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. german.

Va dispune continuarea executării pedepsei de 2 ani (730 de zile) într-un penitenciar din România şi va deduce perioada executată de 114 zile de arest preventiv de la 02.11.2017 până la 23.02.2018, reţinerea provizorie de 1 zi din 01.11.2017 şi detenţia de la 04.07.2022 la 18.07.2022.

Totodată, va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 274 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei penale nr. 35/F din data de 27 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Desfiinţează hotărârea atacată şi, rejudecând:

Admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dispune recunoaşterea hotărârii nr. 1 Ls 13 Js 32873/17, pronunţată de Judecătoria Vaihingen an der Enz în data de 23 februarie 2018, definitivă la data de 03 martie 2018, prin care numitul A., , a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani (730 de zile) închisoare pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală periculoasă prevăzută de art. 223, 224 alin. (1), (2) şi 5 din C. pen. german.

Dispune continuarea executării pedepsei de 2 ani (730 de zile) într-un penitenciar din România.

Deduce perioada executată de 114 zile de arest preventiv de la 02.11.2017 până la 23.02.2018, reţinerea provizorie de 1 zi din 01.11.2017 şi detenţia de la 04.07.2022 la 18.07.2022.

Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 august 2025.