Illicit tree cutting: damage valuation threshold and statutory limitation bar under Forest Code and Penal Code

Şedinţa publică din data de 20 martie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 349 din 25 iunie 2024 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. trimis în judecată, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., acţiunea civilă a fost lăsată nesoluţionată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2017 din 03.06.2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte, înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 07.06.2022, sub nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În fapt, în actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 07.09.2017, inculpatul, pădurar angajat al Ocolului Silvic Târgovişte, în pădurea din localitatea B., a tăiat, fără drept, un număr de 3 arbori din specia stejar (cer), provocând un prejudiciu de 735 RON, valoare care este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Instanţa de fond a constatat că, esenţial, pentru a se reţine întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008, este rezultatul produs prin săvârşirea infracţiunii, element al laturii obiective, exprimat în valoarea materialului lemnos care trebuie să fie de cel puţin cinci ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior .

Acest element este hotărâtor pentru a se stabili dacă fapta constituie infracţiune, precum şi modalitatea de sancţionare în funcţie de variantele legale prevăzute în textul incriminator.

În speţă, s-a stabilit că valoarea prejudiciului este de 355.61 RON, fără TVA, adică de 3,1 ori mai mare decât valoarea stabilita de dispoziţiile Legii nr. 4/2015 pentru un metru cub de lemn, respectiv de 1,8 ori mai mare decât valoarea cu care se vindea în anul 2017 metrul cub de lemn de cer de foc din depozitul Ocolului Silvic Târgovişte (conform raportului de expertiza), astfel încât, s-a reţinut că, nu sunt întrunite toate elementele care intră în structura laturii obiective a infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi prin urmare fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, reţinând şi faptul că potrivit art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, constituie contravenţie tăierea arborilor din fondul forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte şi partea civilă Direcţia Silvică Dâmboviţa.

Prin decizia penală nr. 1112 din 12.11.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 12 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte şi de partea civilă Direcţia Silvică Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 349 din data de 25 iunie 2024 pronunţată de Judecătoria Târgovişte, privind pe inculpatul A., şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată, în totalitate sentinţa penală atacată şi rejudecând:

S-a înlăturat dispoziţia de achitare a inculpatului A. şi în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cu aplic. art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. rap. la art. 154 alin. (2) C. pen. cu referire la decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunţată de ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008, faptă din data de 07.09.2017, constatând intervenirea prescripţii răspunderii penale a inculpatului A..

S-a înlăturat dispoziţia privind lăsarea nesoluţionată a acţiunii civile şi în temeiul art. 19 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. (astfel cum a fost interpretat prin decizia de neconstituţionalitate nr. 586/2016) şi având în vedere dispoziţiile art. 1357 C. civ. şi art. 1385, a fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Direcţia Silvică Dâmboviţa ca rămasă fără obiect, constatând că prejudiciul în cuantum de 735 RON a fost acoperit în integralitate de către inculpat conform chitanţei seria x nr. x/25.09.2020.

S-a înlăturat dispoziţia privind rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare la instanţa de fond şi în temeiul art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) Cod procedură obligă pe inculpat la plata sumei de 1.700 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond, din care suma de 223 RON este aferentă cheltuielilor efectuate în faza de urmărire penală.

În baza art. 272 raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 998 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., conform delegaţiei cu nr. 46904/02.08.2024, din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că, acuzaţia ce constituie obiectul sesizării instanţei a fost dovedită în cauză dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar elementele de tipicitate ale infracţiunii deduse judecăţii sunt în totalitate întrunite, în cauză, fiind aplicabilă cea de a doua variantă a expertizei judiciare în specialitatea silvicultură, în raport de care s-a constatat că valoarea prejudiciului este de 752,87 RON, respectiv de 6,5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, coroborată cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie după comiterea infracţiunii, fiind întrunite astfel, elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008.

În continuare, ţinând seama de natura juridică a prescripţiei prin raportare la dispoziţiile art. 5 C. pen., art. 155 alin. (1) C. pen. (aşa cum acestea au fost statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Curtea Constituţională prin deciziile evocate mai sus) şi faţă de termenele de prescripţie prevăzute de art. 154 C. pen., Curtea a constatat că pentru infracţiunea de tăiere ilegală de arbori dedusă judecăţii, termenul de prescripţie generală a răspunderii penale de 5 ani a fost împlinit în cauză anterior datei pronunţării prezentei decizii în apel, respectiv la data de 06 septembrie 2022, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 24 iulie 2024.

Prin urmare, s-a arătat că, antrenarea răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii imputate inculpatului nu mai poate opera în cauză, având în vedere impedimentul ivit la exercitarea acţiunii penale, respectiv prescripţia răspunderii penale, potrivit deciziei nr. 297/26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale şi a deciziei nr. 358/26 mai 2022 a Curţii Constituţionale, motiv pentru care, s-a dispus, în baza art. art. 154 alin. (2) C. pen. cu referire la decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26.04.2018 şi nr. 358/26.05.2022, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea 46/2008, faptă din data de 07.09.2017.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că prejudiciul generat prin fapta ilicită a inculpatului a fost recuperat în totalitate, motiv pentru care, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Direcţia Silvică Dâmboviţa, constând în obligarea inculpatului A. la repararea prejudiciului pecuniar în cuantum de 735 RON, a rămas fără obiect.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la 11 decembrie 2024, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., invocând motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, instanţa de apel, a dat eficienţă procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie, înlăturând concluziile raportului de expertiză în specialitatea silvicultură şi exploatări forestiere, întocmit în cauză, evaluând, astfel, în mod greşit, materialul lemnos.

De asemenea, s-a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a făcut aplicarea în cauză a Deciziei nr. 67/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală şi a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, deşi inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.

Prin încheierea din 06 martie 2025 ronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022., dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac. În acest sens, s-a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., iar, deşi recurentul inculpat a invocat în motivele de recurs în casaţie doar cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., susţinerile privind lipsa tipicităţii obiective a infracţiunii imputate au fost circumscrise de către judecătorul de filtru cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Examinând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca nefiind fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Astfel, în recursul în casaţie, sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi exclusiv pentru motive de nelegalitate, circumscrise cazurilor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluţionarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea căii de atac extraordinare, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de către recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Aceste consideraţii sunt valabile şi cu privire la cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În cauză, se constată că recurentul - inculpat a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat nu se circumscrie ilicitului penal, deoarece lipseşte condiţia esenţială ataşată laturii obiective ca valoarea materialului lemnos să fie de cel puţin cinci ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, câtă vreme, potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea prejudiciului este de 335,61 RON fără TVA, respectiv de 3,1 ori mai mare decât valoarea stabilită de dispoziţiile Legii nr. 4/2015 pentru un metru cub de lemn şi de 1,8 ori mai mare decât valoarea cu care se vindea, în anul 2017, metrul cub din specia stejar (cer) de foc din depozitul Ocolului Silvic Târgovişte.

Examinând, din această perspectivă, actele dosarului, se constată că, în cauză, s-a constatat vinovăţia inculpatului A. pentru aceea că, la data de 07.09.2017, în calitate de pădurar angajat al Ocolului Silvic Târgovişte, în pădurea din localitatea B., a tăiat fără drept un număr de 3 arbori din specia stejar (cer), provocând un prejudiciu de 735 RON, valoare care este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Instanţa de apel a apreciat că faptă expusă anterior există şi se circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Procedând, conform art. 447 C. proc. pen., la verificarea corespondenţei dintre împrejurările faptice reţinute şi configurarea legală a infracţiunii de tăiere ilegală de arbori incriminată în legea specială, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că fapta ce îi este imputată, aşa cum a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întruneşte toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare.

Astfel, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, constituie infracţiune silvică şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

Limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) şi (11) se majorează cu jumătate, în cazul în care faptele au fost săvârşite (…) de personal silvic.

Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din O.U.G nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, pe terenurile orizontale, diametrul arborelui afectat/prejudiciat/tăiat se determină în plan orizontal, la o înălţime faţă de nivelul solului nu mai mare de 30 cm.

Potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, în cazul arborilor tăiaţi, care nu se mai găsesc lângă cioată, diametrul acestora se determină prin măsurarea efectivă a cioatei, dacă aceasta nu depăşeşte înălţimea de 30 de cm, sau prin măsurarea diametrului acesteia la înălţimea de 30 de cm faţă de nivelul solului, în conformitate cu prevederile alin. (3) sau (4), după caz.

Se observă, astfel, că pentru existenţa infracţiunii reglementată de art. 107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic este necesar ca valoarea prejudiciului produs să fie de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

În speţă, se observă că, în urma analizării probatoriului administrat în cauză, respectiv a raportului de expertiză în specialitatea silvicultură şi exploatări forestiere prin care au fost stabilite două variante de calcul a prejudiciului (prin luarea în considerare a diametrului cioatei arborilor de la nivelul de tăiere al acestora, adică de la nivelul solului, situaţie în care prejudiciul este în valoare de 752,87 RON sau prin luarea în considerare a diametrului cioatei arborilor tăiaţi la 30 de cm de la sol, situaţie în care, prejudiciul a fost calculat la valoarea de 355,61 RON), precum şi a procesului-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie la data de 07.09.2017, imediat după comiterea infracţiunii, potrivit căruia la faţa locului au fost găsite un număr de trei cioate arbori esenţă tare din specia cer, având următoarele dimensiuni la cioată: (1) 28 cm x 29 cm, (2) 36 x 35 cm, (3) 27 cm x 26 cm, toate tăiate de la nivelul solului (din rasul pământului), în mod corect, instanţa de apel a reţinut aplicabilitatea în cauză a primei variante a expertizei, în raport de care s-a constatat că valoarea prejudiciului este de 752,87 RON, respectiv de 6,5 ori mai mare decât valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, aceasta fiind singura care se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, încheiat la scurt timp după comiterea faptei.

Prin urmare, raportat la împrejurările de fapt reţinute cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai pot fi reevaluate prin intermediul recursului în casaţie, Înalta Curte constată că este îndeplinită cerinţa esenţială prevăzută de norma de incriminare, ca valoarea prejudiciului să fie de cel puţin cinci ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, astfel încât, există concordanţă între situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat şi latura obiectivă a infracţiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 pentru care s-a constatat vinovăţia recurentului - inculpat, dispunându-se, totodată încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Înalta Curte observă, aşadar, în contextul existenţei corespondenţei între activitatea ilicită imputată şi tiparul normei de incriminare, că, prin susţinerile referitoare la lipsa unei condiţii esenţiale a laturii obiective a infracţiunii imputate, recurentul A. contestă, în realitate, situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţele de instanţa de apel, care, însă, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi repusă în discuţie prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curţi nu îi este permis să cenzureze concluzia la care a ajuns instanţa de apel cu privire la valoarea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar, în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situaţiei factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A. întruneşte toate elementele de tipicitate prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Totodată, faţă de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1112 din 12 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2025.