Transfer of convicted Romanian national to domestic penitentiary: expulsion-based waiver of consent requirement under Law 302/2004 and dual criminality for banknote falsification.

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transferare într-un penitenciar din România a persoanei transferabile A., formulată de autorităţile judiciare din Austria şi, în consecinţă:

S-a dispus recunoaşterea Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b pronunţată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, definitivă la data de 11.10.2024, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 de zile) pentru comiterea infracţiunii de falsificare a banilor, prevăzută de art. 232 alin. (2) din C. pen. al Republicii Austria, având ca şi corespondent în legislaţia română infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.

S-a luat act că persoana transferabilă şi-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata arestării preventive, precum şi perioada executată, începând cu data de 23.01.2024, la zi.

S-a dispus comunicarea hotărârii definitive şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul IGPR şi, în copie, Direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, potrivit art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că, prin sesizarea nr. 5596/II/5/2025 din 14.05.2025 înregistrată pe rolul instanţei la 16.05.2025 sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a solicitat admiterea cererii de transferare în România a numitului A., ca efect al recunoaşterii hotărârii nr. 7 Hv 81/24b pronunţată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, definitivă la 11.10.2024, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În expunerea de motive s-a arătat, în esenţă, că prin adresa din 08.04.2025 Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia documentaţia cu privire la cererea de transferare în România a persoanei condamnate A., deţinut într-un penitenciar din Klagenfurt, în executarea unei pedepse de 1095 zile de închisoare, pedeapsă ce va fi executată integral la 22.01.2027, cerere formulată de autorităţile judiciare austriece.

La adresa respectivă au fost anexate: Certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909 JA a Consiliului U.E. privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană prin care se solicită recunoaşterea unei sentinţe penale definitive, respectiv copia Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b emisă de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la pronunţată la data de 08.10.2024 rămasă definitivă la data de 11.10.2024, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, opinia de transferare a persoanei condamnate, notificarea persoanei condamnate, copia în limba română şi austriacă a hotărârii de condamnare; în adresa respectivă se precizează că, în urma verificărilor efectuate de către Ministerul Justiţiei s-a constatat că persoana condamnată este cetăţean român, că aceasta a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a banilor la o pedeapsă de 3 ani închisoare din care, la data de 12.02.2025 era executată perioada 386 zile, pedeapsa urmând a fi executată integral la data de 22.01.2027.

În cuprinsul certificatului s-a precizat că persoana transferabilă a fost prezentă la procesul în urma căruia a fost pronunţată hotărârea, fiind arestat preventiv la Penitenciarul Graz-Jakomini.

În ceea ce priveşte opinia persoanei condamnate în legătură cu transferarea sa într-un penitenciar din România, în certificat s-a precizat că aceasta şi-a dat consimţământul pentru transmiterea sentinţei şi a certificatului, fiind anexat procesul-verbal conţinând acordul persoanei condamnate la transferare şi la executarea restului de pedeapsă în România.

În ceea ce priveşte domiciliul persoanei transferabile, din verificările efectuate a rezultat că aceasta are domiciliul în România, oraşul Vulcan, judeţul Hunedoara.

Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut următoarele:

Prin hotărârea nr. 17 Hv 81/24b pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la 08.10.2024, definitivă la 11.10.2024, persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare (1095 zile) pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare a banilor prevăzută de art. 232 alin. (2) din C. pen. al Republicii Austria; faţă de aceasta s-a dispus luarea măsurii interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Austriei pe perioadă nedeterminată, fiind emisă Hotărârea Oficiului Federal pentru străini şi azil nr. x din data de 24.06.2024.

În sarcina persoanei transferabile A. s-a reţinut că, în intervalul 13.03.2023 - sfârşitul lunii mai 2023, împreună cu numiţii B., C., D., E., F., G., H. şi I. au obţinut mai multe bancnote contrafăcute (aproximativ 25.000 euro) în cupiură de 100 de euro, 50 de euro şi 20 de euro, de la persoane implicate în falsificare din Napoli, precum şi din alte oraşe din Italia, cu intenţia de a duce acei bani şi de a-i pune în circulaţie în Austria ca fiind autentici şi nealteraţi. Ulterior, persoanele susmenţionate au împărţit banii şi i-au cheltuit ei înşişi în diferite locuri de pe teritoriul federal austriac, ca fiind autentici şi nealteraţi, în primul rând în magazine alimentare şi farmacii, iar uneori sprijinindu-şi complicii în cheltuirea lor.

În ceea ce priveşte existenţa dublei incriminări, instanţa a constatat că fapta pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală română, respectiv infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.

Instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 privind recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine, care se coroborează cu prevederile Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate

Astfel, potrivit textului legal menţionat, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) hotărârea este definitivă şi executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte; c) persoana condamnată are cetăţenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004.

În situaţia de faţă, persoana condamnată a declarat expres că este de acord să execute pedeapsa în România.

Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că hotărârea de condamnare nr. 17 Hv 81/24b pronunţată de Tribunalul pentru cauze penale Graz, Republica Austria la 08.10.2024, definitivă la 11.10.2024, este executorie, după cum reiese din documentele înaintate de către autorităţile judiciare austriece şi care echivalează în accepţia Acordului cu un Certificat în sensul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI.

Deopotrivă, s-a constatat că nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau facultative de nerecunoaştere şi de neexecutare prevăzute de legea specială, respectiv: persoana în discuţie nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale, astfel cum rezultă din analiza fişei de cazier; persoana în discuţie nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat nu a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României, astfel cum rezultă din fişa de cazier; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală, astfel cum rezultă din ansamblul legislaţiei penale româneşti; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române (conform art. 27 din C. pen.); pedeapsa nu constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România şi nu prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate, ea constând în privarea de libertate specifică închisorii, executabilă în penitenciarele din România; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată, astfel cum rezultă din certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, astfel cum rezultă din ansamblul reglementărilor naţionale aplicabile; persoana nu este cercetată în România pentru aceleaşi fapte penale pentru care a fost condamnată în străinătate, astfel cum rezultă din fişa de cazier.

Instanţa a constatat că pentru infracţiunea comisă a fost aplicată pedeapsa închisorii de 3 ani, în care se include perioada petrecută de condamnat în arest preventiv .

În ceea ce priveşte pedeapsa, s-a reţinut că aceasta corespunde ca natură şi durată cu pedeapsa ce ar putea fi aplicată persoanei condamnate, dacă ar fi fost judecată în România.

Conform art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni similare, instanţa română adaptează prin sentinţă pedeapsa aplicată.

Faţă de motivele expuse mai sus, constatând că sunt întrunite condiţiile pentru recunoaşterea şi executarea în România a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Austria, condiţii impuse de Legea nr. 302/2004 şi de Convenţia Europeană din 21 martie 1983 asupra transferării persoanelor condamnate (invocată de către statul solicitant), instanţa a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transferare într-un penitenciar din România a persoanei A. formulată de autorităţile judiciare din Austria.

Împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul persoana condamnată A. a susţinut că nu mai este de acord să fie transferat în România, în vederea executării, în continuare, a pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Austria.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Austria faţă de apelantul A..

Astfel, procedând la verificarea condiţiilor reglementate de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

Aşa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea nr. 17 Hv 81/24b pronunţată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, a rămas definitivă la data de 11.10.2024 şi este executorie. Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile judiciare din Austria rezultă că din durata totală a pedepsei, de 3 ani închisoare, la data de 12.02.2025 era executată o perioadă de 386 zile, pedeapsa urmând a fi executată integral la data de 22.01.2027.

b) faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracţiuni, în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României şi autorul ar fi fost sancţionabil;

Faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 din C. pen.. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

c) persoana condamnată are cetăţenie română

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că persoana condamnată A. este cetăţean român, cu ultimul domiciliu cunoscut pe teritoriul României în oraşul Vulcan, judeţul Hunedoara.

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România).

Persoană condamnată A. şi-a exprimat acordul să continue executarea pedepsei în România. În plus, Înalta Curte constată că din certificatul emis în baza prevederilor art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene rezultă că există o hotărâre a Oficiului Federal pentru străini şi azil nr. x din data de 24.06.2024 prin care s-a dispus luarea faţă de apelant a măsurii interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Austriei pe perioadă nedeterminată, hotărâre în baza căreia condamnatul ar urma să fie expulzat în România de îndată ce va fi exonerat de executarea pedepsei.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menţionat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

Apelantul A. a formulat o singură critică, în sensul că nu mai este de acord să fie transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Austria.

Înalta Curte constată că este nefondată critica apelantului, având în vedere considerentele expuse anterior, cu privire la îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, în cauză nefiind necesar consimţământul persoanei condamnate, întrucât ar urma să fie expulzată în România de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei.

Referitor la susţinerea reprezentantului Ministerului Public, în sensul că se impune admiterea apelului în vederea deducerii perioadei de 386 de zile executate până la data de 12 februarie 2025 şi în continuare la zi, apreciind că numărul zilelor deduse trebuie menţionate în dispozitivul hotărârii, Înalta Curte constată că, în cauză, prin raportare la actele dosarului, în mod corect, Curtea de Apel Alba Iulia a dedus din pedeapsa recunoscută durata arestării preventive, precum şi perioada executată, începând cu data de 23.01.2024, la zi.

În consecinţă, în raport cu cele menţionate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a sentinţei Hotărârii nr. 17 Hv 81/24b pronunţată la 08.10.2024 de Tribunalul pentru cauze penale Graz - Republica Austria, rămasă definitivă la data de 11.10.2024, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 32 din data de 29 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2025.