Migrant trafficking sentence recognized; appeal dismissed—continued prison service of 911 days upheld.

Şedinţa publică din data de 01 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 172 alin. (3) şi (7) raportat la art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea formulată de autorităţile judiciare din Ungaria de recunoaştere şi executare a hotărârii judecătoreşti străine pronunţate cu privire la persoana condamnată A., pentru executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din România şi, în consecinţă:

În baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunţată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la 24.01.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 353 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Legea nr. C din 2012 - C. pen. maghiar, având corespondent în infracţiunea de trafic de migranţi prevăzută de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din C. pen. român.

În baza art. 172 alin. (7) raportat la art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea formulată de către autorităţile judiciare din Ungaria şi s-a dispus executarea în continuare în România a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare (911 zile) în regim de detenţie în România, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunţată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la data de 24.01.2023.

S-a dedus din pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare (911 zile), perioada de 1 an şi 13 zile (378 zile) executată de persoana condamnată A..

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

La data de 15.10.2024, s-a înregistrat pe rolul instanţei sesizarea formulată, în baza art. 171 şi următoarele din Legea nr. 302/2014, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind cererea autorităţilor judiciare din Ungaria prin care se solicită recunoaşterea şi executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut următoarele:

Prin adresa din 11.09.2024, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) şi art. 164, respectiv art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, certificatul emis de către autorităţile judiciare din Ungaria în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 şi copia hotărârii judecătoreşti de condamnare. De asemenea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a ataşat sesizării fişa D.E.P.A.B.D. şi cazierul judiciar al persoanei condamnate.

Potrivit certificatului emis de către autorităţile judiciare din Ungaria în conformitate cu art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, numitul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunţată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la data de 24.01.2023, prin care s-a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 353 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) din Legea nr. C din 2012 despre C. pen. ungar.

În fapt, s-a reţinut că venind din Serbia în Ungaria, la un moment dat şi într-un loc ce nu pot fi determinate cu precizie, A. s-a angajat să transporte, urmând instrucţiunile mandantului său, un traficant de persoane care nu a fost identificat în decursul cercetărilor penale, respectiv în schimbul unei compensaţii, care urma să fie determinată în cazul succesului transportului - imigranţi ilegali, care urmau să sosească în Ungaria cu concursul traficanţilor de persoane, în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide şi fără vize de intrare şi şedere valabile până la apropierea graniţei ungaro-austriece în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat.

În dimineaţa de 23.03.2022, A., la un moment ce nu poate fi determinat cu precizie, în apropierea graniţei sârbo-maghiare, dar pe teritoriul Ungariei, într-un loc împădurit, însă părăsit, care nu poate fi determinat cu mai multă precizie, a luat în autoturismul aflat în proprietatea cetăţeanului român B., în total 8 persoane care s-ar fi declarat a fi cetăţeni afgani şi care au sosit din Serbia în Ungaria în mod fraudulos, fără documente de călătorie valide şi fără vize de intrare şi şedere valabile, fiind astfel imigranţi ilegali ajutaţi de traficanţi de persoane. A. a plasat 3 persoane în portbagajul autoturismului şi avea intenţia de a transporta cele 8 persoane în vederea obţinerii unui folos material, până în apropierea graniţei ungaro-austriece cu scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat. Mandantul său, un traficant de persoane necunoscut, i-a asigurat lui A. un smartphone în vederea transmiterii instrucţiunilor privind direcţia de deplasare prin intermediul acestui telefon.

La data de 23.03.2022, ora 09:00, în partea pe care se circulă spre Austria a autostrăzii M1, în tronsonul 85km, patrulele Departamentului Circulaţie din cadrul Direcţiei de Ordine Publică a Inspectoratului General de Poliţie al Judeţului Komarom-Esztergom, au intenţionat să controleze autoturismul condus de către A.. Înaintea staţionării, A. a sărit din autoturism şi trecând atât peste partea dreaptă, cât şi cea stângă a autostrăzii, a fugit de la faţa locului.

Ulterior celor prezentate, angajaţii organelor de cercetare penală l-au capturat pe A. pe drumul agricol dintre terenurile arabile din extravilanul comunei Kisigmand.

S-a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Conform art. 167 alin. (1) din Legea 302/2004, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. a)-e) din textul de lege.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, instanţa a constatat că sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Astfel, hotărârea de condamnare este definitivă şi executorie, faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracţiuni în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României şi autorul ar fi fost sancţionabil, executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nu este contrară principiului non bis in idem, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, persoana condamnată are cetăţenie română şi domiciliul în România şi nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004. Cu privire la consimţământul persoanei condamnate de a executa pedeapsa în România, s-a constatat că aceasta şi-a exprimat consimţământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei cu închisoarea.

Fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate A. în împrejurările descrise în hotărârea de condamnare străină este incriminată ca infracţiune şi de legea penală a statului român, aşa cum s-a arătat anterior.

În ceea ce priveşte critica persoanei solicitate referitor la faptul că pedeapsa aplicată de autorităţile ungare este deja executată, instanţa a reţinut că această susţinere este nefondată. Astfel, în baza decretelor emise de autorităţile ungare, s-a dispus ca o serie de persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârşirea de infracţiuni precum cele pentru care a fost condamnată persoana solicitată, să fie liberate din penitenciar, cu obţinerea, în prealabil, a consimţământului acestora de a continua executarea pedepselor în statul de origine, dar şi cu obligaţia acestora de a continua executarea, aşa cum s-a arătat. Ca atare, contrar celor susţinute de apărare, punerea în libertate s-a făcut sub condiţia ca persoana eliberată să continue executarea pedepsei în statul al cărui cetăţean este, cu consecinţa întreruperii executării pedepsei.

Prin urmare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile legale în vederea executării de persoana condamnată A., într-un penitenciar din România, a pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din Ungaria.

Împotriva sentinţei penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana solicitată A..

Prin motivele formulate, în esenţă, apelantul persoană solicitată A. a susţinut că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Ungaria este deja executată, având în vedere că, în baza unor decrete emise de autorităţile ungare, s-a dispus să fie eliberate din penitenciar mai multe persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unor infracţiuni precum cele pentru care a fost şi el condamnat.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea dedusă judecăţii are ca obiect recunoaşterea şi punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare a cetăţeanului român A. la o pedeapsă cu închisoarea, pronunţată de o instanţă din Ungaria, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaştere şi punere în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine. Dispoziţiile civile, dispoziţiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum şi orice dispoziţii, altele decât cele privind executarea pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii sau a măsurii privative de libertate, din hotărârea judecătorească străină, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Ungaria faţă de apelantul persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la prima condiţie, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (hotărârea este definitivă şi executorie), se observă că, aşa cum rezultă din actele dosarului, sentinţa penală nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunţată de Judecătoria Raională Komarom, a cărei recunoaştere şi executare se solicită, a rămas definitivă la aceeaşi dată şi este executorie. Din datele comunicate de autorităţile din Ungaria rezultă că persoana condamnată a executat un număr total de 1 an şi 13 zile închisoare (378 zile) din totalul pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare (911 zile), fiind eliberată pentru întreruperea executării pedepsei la 27 februarie 2023.

Şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil - în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte) este îndeplinită în cauză. Astfel, faptele pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionată penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

În ceea ce priveşte condiţia reglementată de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (persoana condamnată are cetăţenie română), instanţa constată că, din verificările efectuate în cauză, a rezultat că persoana condamnată A. este cetăţean român, cu domiciliul în judeţul Ialomiţa.

De asemenea, se observă că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004 (persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România - consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România). În acest sens, instanţa constată că, astfel cum rezultă din actele dosarului, persoana condamnată şi-a exprimat consimţământul pentru executarea pedepsei în România .

În privinţa ultimei condiţii, reglementată de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 (nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004), verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menţionat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

Apelantul A. a formulat o singură critică, în sensul că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Ungaria este deja executată, întrucât, în baza decretelor emise de autorităţile ungare, s-a dispus să fie eliberate din penitenciar mai multe persoane condamnate la executarea unor pedepse privative de libertate pentru săvârşirea unor infracţiuni precum cele pentru care a fost şi el condamnat.

Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x Szv. 288/2023/5 al Tribunalului din Szekesfehervar, încheiat la 10 martie 2023, referitor la întreruperea executării pedepsei privării de libertate, condamnatul a declarat că se obligă ca după întreruperea executării pedepsei privative de libertate să părăsească teritoriul Ungariei, să coopereze cu autorităţile în acest scop, să se supună procedurii privind cetăţenii străini iniţiate împotriva sa şi să revină în România. Totodată, a precizat că este acord ca privarea de libertate să fie executată în România.

Drept urmare, punerea în libertate a apelantului s-a făcut urmare a întreruperii executării pedepsei, sub condiţia ca acesta să continue executarea pedepsei în statul al cărui cetăţean este.

În consecinţă, în raport cu considerentele expuse, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile de recunoaştere şi executare a sentinţei penale nr. 6. B.XX.108/2022/36 din 24.01.2023 pronunţată de Judecătoria Raională Komarom, rămasă definitivă la aceeaşi dată, 24.01.2023, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârilor.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 58/F din data de 06 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană solicitată, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 iulie 2025.