Recognition of foreign criminal judgment and prisoner transfer under EU Framework Decision 2008/909/JAI; waiver of consent due to expulsion order and double criminality

Şedinţa publică din data de 12 iunie 2025

Asupra apelului de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată:

Prin sentinţa penală nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine şi de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., formulată de autorităţile judiciare din Austria.

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus recunoaşterea hotărârii penale nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, prin care persoanei condamnate A. (…) i-a fost aplicată pedeapsa unică de 3 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie pentru săvârşirea:

- infracţiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac (având corespondent în legislaţia română în infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată, prev de art. 233, art. 234, alin. (1), lit. a), lit. c), lit. f), lit. g) C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. [cetăţean român , Penitenciarul Sonnberg], în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani şi 3 luni închisoare în regim de detenţie, aplicată prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana condamnată A. a executat în Austria, până la data de 14.01.2025, un număr de 362 zile închisoare.

A dedus din pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., 362 zile închisoare executate până la data de 14.01.2025, precum şi perioada executată începând cu data de 14.01.2025 la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, la data de 09 mai 2025 a fost înregistrată pe rolul instanţei, sub nr. dosar x/2025, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Austria de recunoaştere a unei hotărârii penale şi transferarea persoanei condamnate A., în prezent aflat în executarea unei pedepse 3 ani şi 3 luni de închisoare, deţinut în Penitenciarul Sonnberg, în vederea continuării executării pedepsei dispuse prin:

- hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prev. de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

La cererea formulată, autorităţile judiciare solicitante au ataşat certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, şi formularul privind opinia persoanei condamnate cu referire la transferarea sa (în limba statului de executare).

Cu privire la hotărârea de condamnare, autorităţile judiciare din Austria au precizat că, prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prev. de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

Referitor la starea de fapt, în cuprinsul certificatului s-a precizat că A., B. şi C. sunt vinovaţi pentru că:

La data de 13.12.2023, în Hinterbruhl, B., împreună cu urmăritul separat D., în colaborare conştientă şi voită, în calitate de coautori, au sustras bunuri mobile străine de la E., prin violenţă împotriva acesteia, a fiului ei, F., şi îngrijitoarei G., şi prin ameninţare cu un pericol real pentru trup şi viaţă, având intenţia ca prin însuşirea lor să se îmbogăţească pe nedrept. Astfel, autorii faptei, fiind îmbrăcaţi în negru şi mascaţi, au încercat să intre în casă cu ajutorul unei răngi, pe care au găsit-o acolo, după care D. 1-a îmbrâncit pe F., care a devenit atent din cauza zgomotului şi care, urmare unei răni la coapsă, se putea deplasa numai cu ajutorul unui scaun rulant, facându-1 să cadă la pământ, unde a rămas sângerând pe faţă, după care cei doi au cercetat incinta casei. Apoi, B. a lovit-o cu piciorul pe G. în coapsa stângă, i-a aplicat o lovitură puternică în faţă, a împins-o pe patul unde stătea persoana îngrijită E. şi, spunând "banii, banii", au cerut predarea numerarului şi valorilor, îndreptând o armă spre cei menţionaţi mai sus, sustrăgând un set de tacâmuri din argint de 12 piese, după care au fugit. In aceleaşi circumstanţe de timp şi loc, B. şi D., ameninţându-1 cu moartea pe H., l-au constrâns pe acesta să se ducă în bucătărie şi să se întindă pe jos, încercând să-1 împiedice să cheme poliţia, prin aceea că D. a îndreptat pistolul spre el, gesticulând şi spunându-i "fără poliţie", iar B., având arma în mână, i-a cerut să stea jos, pentru că atunci nu se va întâmpla nimic. In sarcina inculpatului A. s-a reţinut că, împreună cu B. şi D., s-a căţărat peste gardul proprietăţii, a asigurat paza şi le-a înlesnit celorlalţi să comită fapta.

S-a menţionat în cuprinsul referatului că fapta este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) şi g) C. pen.. rap. la art. 48 alin. (1) C. pen.

În cuprinsul certificatului emis de autorităţile judiciare din Republica Austria, s-a menţionat că A. se află în Penitenciarul Sonnberg, având de executat o pedeapsă de 1186 zile (3 ani şi 3 luni) de închisoare, din care a executat 362 de zile, conform calculului efectuat la data de 14.01.2025, aceasta urmând a fi finalizată la data 18.04.2027.

Totodată, în cuprinsul certificatului (lit. g), punctul b), autorităţile judiciare din Republica Austria au specificat că la data de 02.10.2024, prin hotărârea nr. x, Oficiul Federal pentru Străini şi Azil a impus persoanei condamnate interdicţia de reşedinţă pe teritoriul Austriei pe o durată de 8 ani.

De asemenea, s-a menţionat în cuprinsul referatului că persoana condamnată nu a fost de acord cu transmiterea hotărârii judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

Din copia de pe cazierul judiciar rezultă că A. are antecedente penale, având înscrisă şi pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Austria prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024.

S-a arătat că la data de 08.05.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condiţiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres.

De asemenea, s-a precizat şi că au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Faţă de cele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 165 şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, şi a Deciziei Cadru 2008/909/JAI, ratificată de ambele state, având în vedere şi dispoziţiile art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Republica Austria de recunoaştere a hotărârii penale nr. 48 Hv 50/24a a Tribunalului Wiener Neustadt, din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024 şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că, prin hotărârea penală nr. 48 Hv 50/24a din 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, Tribunalul Wiener Neustadt (Austria) a dispus condamnarea cetăţeanului român A. la pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie gravă, sub formă de participare, prevăzută de C. pen. austriac.

Din actele transmise de autorităţile judiciare austriece rezultă că faptele au constat în comiterea unui act de tâlhărie prin violenţă şi ameninţare, în cadrul căruia condamnatul a avut rolul de a asigura paza şi a înlesni comiterea infracţiunii de către ceilalţi participanţi. Persoana condamnată se află în prezent în executarea pedepsei în Penitenciarul Sonnberg, dintr-o durată totală de 1186 zile, cu termen de finalizare la data de 18.04.2027.

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că infracţiunea pentru care a fost pronunţată condamnarea este incriminată şi de legislaţia penală română, faptele corespunzând infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a), c), f) şi g) C. pen., raportat la art. 48 alin. (1) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiţia dublei incriminări. Totodată, condamnatul este cetăţean român, iar prin hotărârea autorităţilor administrative austriece a fost instituită faţă de acesta o interdicţie de reşedinţă pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 8 ani, astfel încât consimţământul său pentru transferul în România nu este necesar. De asemenea, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În consecinţă, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 165 şi art. 167 din Legea nr. 302/2004 pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare şi transferarea persoanei condamnate în România, având în vedere caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii străine, cetăţenia română a condamnatului, existenţa dublei incriminări, inexistenţa unui motiv de refuz al recunoaşterii, precum şi durata rămasă de executat a pedepsei, mai mare de 6 luni.

Împotriva acestei sentinţe, persoana condamnată A. a declarat apel, motivele promovării căii de atac fiind susţinute de apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum sunt consemnate în practicaua hotărârii.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin hotărârea judecătorească nr. 48 Hv 50/24a din data de 04.06.2024, rămasă definitivă la data de 08.06.2024, Tribunalul Wiener Neustadt a dispus condamnarea cetăţeanului român A., la o pedeapsă unică de 3 ani şi 3 luni închisoare, în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunii de "tâlhărie gravă, sub formă de participare", prevăzută de art. 142 alin. (1), art. 143 alin. (1) cazul 2 rap. la art. 12 cazul 3 din C. pen. austriac.

La solicitarea autorităţilor judiciare din Austria, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a sesizat instanţa în vederea recunoaşterii hotărârii de condamnare pronunţate în Austria şi transferarea persoanei condamnate A. [cetăţean român , Penitenciarul Sonnberg], pentru a continua executarea pedepsei într-un penitenciar din România.

Reţinând că statul emitent - Austria a transpus Decizia - cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a admis sesizarea, hotărârea atacată respectând cerinţele de legalitate şi temeinicie.

Solicitarea autorităţilor judiciare austriece este supusă exigenţelor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile din Titlul VI Capitolul I (Dispoziţii generale) şi Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanţele altor state membre ale Uniunii Europene) Secţiunea I şi a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) cuprinse în Titlul VI Capitolul I din legea nr. 302/2004 "prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.".

În temeiul dispoziţiilor art. 167 cuprinse în Titlul VI Capitolul II Secţiunea a II-a (Transferarea persoanelor condamnate, deţinute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România) din Legea nr. 302/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 300/2013, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei se poate dispune numai în următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea infracţiunii se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din aceeaşi lege.

Ca atare, verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul Wiener Neustadt, Austria faţă de cetăţeanul român A. este definitivă şi executorie, persoana transferabilă aflându-se în executarea pedepsei unice de 3 ani 3 luni închisoare, iar condiţia dublei incriminări este îndeplinită, întrucât faptele pentru care acesta a fost condamnat în Austria au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de complicitate la "tâlhărie calificată", prevăzută de art. 233, art. 234, alin. (1), lit. a), lit. c), lit. f), lit. g) C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani).

Prin hotărârea apelată, prima instanţă a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A., a celor 362 zile închisoare executate până la data de 14.01.2025, precum şi a perioadei executate începând cu data de 14.01.2025 la zi.

În cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 alin. (6) şi alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, referitoare la adaptarea pedepsei, deoarece, raportat la pedepsa prevăzută pentru încadrarea juridică corespondentă în legislaţia română, maximul pedepsei aplicabile persoanei transferabile, conform legislaţiei române, este cu mult mai mare decât pedeapsa aplicată de autorităţile austriece.

Referitor la condiţia de a nu fi incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că nu a rezultat niciun indiciu cu privire la posibilitatea derulării unor cercetări faţă de condamnat într-un dosar aflat în prezent pe rolul organelor judiciare din România, sau cu privire la cercetarea, judecarea, condamnarea sa pentru aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat în Austria; nu a existat niciun motiv pentru reluarea verificărilor efectuate de procuror, în baza art. 165 alin. (2) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 302/2004, anterior sesizării instanţei de judecată, executarea hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului non bis in idem şi nici regulii specialităţii.

Totodată, în cauză, sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că persoana transferabilă A. răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei, amnistia sau graţierea ori dezincriminarea faptei.

În ceea ce priveşte cerinţa art. 167 lit. d) din Legea 302/2004, republicată, observând motivele de apel circumscrise, în esenţă, refuzului de a fi transferat într-un penitenciar din România, se are în vedere faptul că autorităţile austriece au hotărât expulzarea cetăţeanului român A., la data de 02.10.2024, prin hotărârea nr. x, Oficiul Federal pentru Străini şi Azil impunând persoanei condamnate interdicţia de reşedinţă pe teritoriul Austriei pe o durată de 8 ani, aşa încât consimţământul său nu este necesar.

Prin urmare, neconturându-se existenţa niciunui motiv de nerecunoaştere şi neexecutare a sentinţei de condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din Austria, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, apelul fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţa penală austriacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române şi nu contravine ordinii publice a statului român, Înalta Curte va respinge, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 100/PI din 20 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1159 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2025.