Human trafficking and money laundering conviction upheld; petition for review of law rejected as inadmissible due to res judicata

Şedinţa publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, s-a dispus:

1. În baza art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată (8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. şi I.).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

2. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 182 lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

3. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 182 lit. c) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. ca pedeapsă accesorie.

4. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima B.).

5. În baza art. 47 C. pen. raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru instigare la săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor (în raport cu victima F.).

6. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, în formă continuată (2 acte materiale comise în raport cu victima C.).

7. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor (în raport cu victima I.).

8. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor (în raport cu victima K.).

9. În baza art. 49 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor în formă continuată, (67 de acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 ani şi 10 luni închisoare, în total 13 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-au dedus din pedeapsa aplicată reţinerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 şi de 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018, precum şi arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în majoritate, printre altele, s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 122/F din 01 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 03 iulie 2020 a aceleiaşi instanţe. S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale din 03 iulie 2020 şi, rejudecând:

În majoritate, s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., în privinţa inculpatului A..

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 13 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., raportat la art. 182 lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [8 acte materiale comise în raport cu victimele B., C., D., E., F., G., H. şi I.];

- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., şi art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima J.);

- 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen., şi art. 182 lit. c) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.];

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de influenţare a declaraţiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima F.);

- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.];

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima I.);

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. (în raport cu victima K.);

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (67 de acte materiale).

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

- din infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima B.], în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai 2017, comisă în raport cu victima B.], şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B.];

- din infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [2 acte materiale comise în raport cu victima C.], în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din mai- iunie 2014, comisă în raport cu victima C.] şi infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C.].

- din infracţiunile de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., [fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B.] de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. [fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C.], instigare la influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 47 din C. pen., raportat la art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima F.), de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima I.), şi de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., (în raport cu victima K.), în infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum şi faptele săvârşite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. şi K.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai 2017 comisă în raport cu victima B.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor [fapta din mai- iunie 2014, comisă în raport cu victima C.].

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, în formă continuată [5 acte materiale: fapta din decembrie 2017- februarie 2018, comisă în raport cu victima B., fapta din ianuarie- februarie 2018, comisă în raport cu victima C., precum şi faptele săvârşite în raport cu fiecare dintre victimele F., I. şi K.].

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea, de 7 închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani şi 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 12 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. reţinerile pe durate de câte 24 de ore din datele de 15.12.2017 şi, respectiv, din 01.03.2018, arestarea provizorie în vederea predării de la 16.12.2017 la 23.01.2018 şi de la 21.02.2018 la 01.03.2018, precum şi arestarea preventivă şi arestul la domiciliu, de la data de 02.03.2018 la data de 14.03.2019.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 06 mai 2025, sub dosar nr. x/2025.

În esenţă, a invocat dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., susţinând că pentru infracţiunea de complicitate la trafic de persoane în raport cu victima K., comisă în luna mai 2014, se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale.

A solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea deciziei penale nr. 174/23.09.2022 şi încetarea procesului penal pentru infracţiunea de complicitate de trafic de persoane în raport cu victima K..

Analizând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 06 mai 2025, a fost înregistrată sub nr. x/2025, contestaţia în anulare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 174 din 23 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în dosarul nr. x/2019, cauza fiind repartizată Completului nr. 3, cu termen de judecată la data de 28 mai 2025.

În motivarea contestaţiei, contestatorul A. a invocat dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv aceea că a fost condamnat, deşi la momentul pronunţării deciziei era împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, în ceea ce o priveşte pe victima K., în raport de Deciziile CCR nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.

În etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că petentul a mai promovat calea extraordinară de atac pentru aceleaşi raţiuni.

Astfel, prin decizia nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de acelaşi contestator A., împotriva aceleiaşi decizii penale nr. 174/A din 23 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în dosarul nr. x/2019, fiind analizată prescripţia răspunderii penale în raport de criticile susţinute de petent şi în prezenta cauză. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare, a reţinut că, anterior, instanţa de apel (ce soluţionase acţiunea penală prin decizia penală nr. 174/A din 23 septembrie 2022) analizase incidenţa prescripţiei răspunderii penale cu privire la toţi inculpaţii pentru care hotărârea nu era definitivă,

În drept, instanţa supremă a evocat incidenţa Deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022 (care a confirmat interpretarea oferită prin decizia nr. 10/HP/2017 a Înaltei Curţi) în sensul că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

Motivele de contestaţie în anulare ce fac obiectul prezentei judecăţi sunt identice cu cele înregistrate sub nr. x/2024, în care s-a pronunţat decizia nr. 179 din 18 iunie 2024, prezentată anterior.

Ca urmare se va evalua incidenţa autorităţii de lucru judecat.

Curtea Constituţională (CCR) a definit autoritatea de lucru judecat ca reprezentând un efect important al hotărârilor judecătoreşti, acte jurisdicţionale ce emană de la o putere publică a statului, trăsătură ce deosebeşte hotărârea judecătorească de alte acte juridice. (…) funcţia jurisdicţională a statului, având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice şi ordinea socială, face ca litigiului să i se pună capăt într-o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faţa instanţei, indiferent că aceasta s-ar realiza pe calea principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a soluţionat jurisdicţional anterior. (…) hotărârea judecătorească nu este infailibilă, iar corectarea unor vicii ale hotărârii judecătoreşti definitive reprezintă o justă preocupare ce se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în prezent art. 18 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară), articol ce reprezintă, de altfel, o aplicare a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie. (…) Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunţată este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiţiei.

Prin urmare, principiul autorităţii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces încheiat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Aşa fiind, instituţia autorităţii de lucru judecat are o dublă valenţă: una materială (prezumţie legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecăţii irevocabile) şi una procesuală (excepţie procesuală de fond, care împiedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi drept), respectarea sa impunând să se dea eficienţă ambelor componente anterior menţionate (paragraful 10 din Decizia nr. 82/2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 02 iulie 2024; a se vedea şi Decizia nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 7 aprilie 2021, paragrafele 34 şi 35).

De altfel, şi prin decizia nr. 323/A din data de 03 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator, împotriva aceleiaşi decizii penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, în care s-au invocat aceleaşi motive de contestaţie în anulare. În cadrul acestei decizii, instanţa a reţinut, de asemenea, incidenţa autorităţii de lucru judecat în raport de aspectele atestate în prima contestaţie în anulare, prin decizia penală nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 2 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora normele procesuale civile se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare şi dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi alin. (2), ce reglementează autoritatea de lucru judecat, stipulând în sensul că aceasta se ataşează automat hotărârii prin care se soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului, precum şi atunci când se statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident procedural, cât şi asupra unei chestiuni litigioase dezlegate în cuprinsul considerentelor.

Aceste din urmă dispoziţii, ce consacră în mod expres autoritatea de lucru judecat, susţin pertinenţa unei evaluări integrate a dispozitivului şi considerentelor hotărârii ce cuprind dezlegarea relevantă, soluţia putând fi înţeleasă numai prin prisma argumentelor de drept şi de fapt care au condus la pronunţarea sa.

În acest context, Înalta Curte constată că reevaluarea problematicii prescripţiei în prezenta cauză ar echivala cu negarea dezlegării jurisdicţionale ce a stat la baza deciziei penale nr. 179 din 18 iunie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de acelaşi contestator, A., împotriva aceleiaşi decizii penale nr. 174/A din 23 septembrie 2022, pronunţate de instanţa supremă, în dosarul nr. x/2019 şi ar conduce la încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că aspectele invocate de inculpat au fost examinate şi soluţionate printr-o hotărâre definitivă pronunţată anterior în cadrul contestaţiei în anulare, ceea ce conferă acestora autoritate de lucru judecat.

Reînvestirea instanţei cu evaluarea aceloraşi motive prin solicitări succesive nu poate determina o nouă judecată pe fond în noul cadru procesual şi nu poate avea un efect concret asupra situaţiei juridice a petentului, autoritatea de lucru judecat fiind eficientă paralizării noului demers.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 174/A din data de 23 septembrie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2025.