Inadmissibility of extraordinary plea of annulment against non-merits decisions and definitive appellate rulings

Şedinţa publică din data de 20 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 292 din 20 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 17.01.2025, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 20 din 17.01.2025, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 raportat la art. 426 şi art. 427 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A..

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 82 din data de 07.02.2024 pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2023, împotriva căreia petentul A. a formulat contestaţia în anulare, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, la 15.05.2024, sub nr. x/2024, petentul A. a formulat contestaţie în anulare cu privire la hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2023, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Petentul A. nu a indicat motivele care ar conduce la anularea hotărârii, precizând că le va prezenta în faţa instanţei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Constestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, prin intermediul său urmărindu-se înlăturarea erorilor de procedură. Fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate privi exclusiv hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele de apel, ori după caz de prima instanţă, prin care acestea s-au pronunţat cu privire la acţiunea penală sau civilă şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

S-a reţinut că, întrucât, prin sentinţa penală contestată, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la acţiunea penală sau civilă, hotărârea nu poate face obiectul contestaţiei în anulare. Deopotrivă, s-a avut în vedere şi faptul că petentul, deşi a întemeiat formal cererea pe dispoziţiile art. 426 C. proc. pen., acesta nu a arătat efectiv cazul de anulare a hotărârii pe care se întemeiază şi nici mijloacele de probă în dovedirea acestuia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul A., fără depune, însă, motivele căii de atac.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că apelul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 20 din 17.01.2025, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 raportat la art. 426 şi art. 427 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 07.02.2024, pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. x/2023, prin această din urmă hotărâre fiind respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată de acelaşi petent.

Astfel cum stipulează prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen., împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal". Potrivit acestei prevederi, o astfel de cerere poate fi admisă în condiţiile în care contestatorul probează că, în mod eronat, s-a dispus condamnarea sa, deşi se impunea a se pronunţa încetarea procesului penal, fiind incident vreunul dintre cazurile reglementate în acest sens de prevederile art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.

În cauză, având în vedere că prin sentinţa penală nr. 82 din 07.02.2024 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunţată în dosarul nr. x/2023, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la acţiunea penală sau civilă, hotărârea neputând face obiectul contestaţiei în anulare, în mod corect, instanţa de fond a statuat că cererea nu poate fi apreciată ca admisibilă.

Împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a formulat o cale de atac (intitulată "contestaţie") petentul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 20 mai 2025.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac, având în vedere că a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat a formulat concluzii în sensul respingerii acestei excepţii, apreciind că este admisibilă calea de atac.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocate de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia de a sesiza instanţele de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o cale de atac (intitulată "contestaţie") exercitată de condamnatul A. împotriva unei hotărâri definitive, pronunţate în apel, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă unei căi de atac ordinare.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 551 şi art. 552 C. proc. pen., rezultă că decizia instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia.

Drept urmare, decizia penală nr. 292 din 20 martie 2025 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a rămas definitivă la data pronunţării.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei decizii definitive, dată în apel, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva deciziilor definitive pronunţate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 292 din 20 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2025.