Jurisdictional conflict over permission to leave home address during preventive detention: application of double degree of jurisdiction versus execution competence of the court imposing the measure

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin încheierea nr. 255/CU/DL din 19.12.2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 47 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 221 alin. (6) C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş.

În baza art. 47 alin. (2) şi (4) şi art. 50 C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de părăsire a domiciliului formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita şi s-a trimis acestuia dosarul spre competentă soluţionare, iar în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 18.12.2025 la Curtea de Apel Târgu Mureş, inculpatul A. a solicitat permisiunea de a se deplasa de la adresa de domiciliu la medicul stomatolog B., tratamentul stomatologic fiind programat pentru data de 19.12.2025, ora 14:00. În dovedirea cererii, a anexat o adeverinţă eliberată de medicul stomatolog în data de 17.12.2025.

La termenul de judecată din data de 19.12.2025 completul de judecată a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat C., a formulat concluzii de respingere a excepţiei de necompetenţă, iar reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii de admitere a acesteia.

Analizând excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Târgu Mureş, invocată din oficiu, s-au constatat următoarele:

Potrivit art. 221 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, poate permite inculpatului părăsirea imobilului în care locuieşte pentru prezentarea la locul de muncă sau în alte situaţii. Deşi Codul nu prevede expres, se înţelege din interpretarea sistematică a textului de lege că judecătorul sau instanţa sunt cele pe rolul cărora se află cauza, cererea nu se poate depune direct în contestaţie, fiindcă din ansamblul dispoziţiilor C. proc. pen. rezultă că legiuitorul român încearcă să respecte principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, pe care îl aplică şi în materia măsurilor preventive.

Este adevărat că la o cerere precedentă a inculpatului instanţa de la Curtea de Apel Târgu Mureş a trecut peste această problemă a necompetenţei, întrucât s-a considerat că îi apără mai bine drepturile inculpatului în acest mod. Numai că deja devenind un obicei formularea cererilor la instanţa necompetentă, nu mai se mai apără ci, dimpotrivă, îi afectează drepturile inculpatului, cum se observă şi astăzi, inculpatul putea să formuleze cererea de părăsire a domiciliului în faţa instanţei care era competentă să-i verifice arestul la domiciliu, respectiv Tribunalul Harghita, şi este posibil să fi fost indus în eroare tocmai de instanţa de apel, care a trecut la cererea precedentă peste această problemă a necompetenţei din considerente de urgenţă.

Astfel, completul a considerat că pe termen lung nu îi sunt apărate drepturile inculpatului încălcându-se dispoziţiile privind competenţa ci, dimpotrivă, mai degrabă îi sunt afectate.

Ca atare, s-a apreciat că este necesar să fie respectate dispoziţiile din C. proc. pen. privind competenţa instanţei, context în care va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de părăsire a domiciliului formulată de inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea nr. 2/DL din 08.01.2026, Tribunalul Harghita, secţia penală, în baza disp. art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 221 alin. (1), (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 553 alin. (4) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de acordare a permisiunii de părăsire a imobilului în care se execută măsura preventivă a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul A., aflat în arest la domiciliu prin măsură luată prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. x/2025, în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş.

S-a constatat intervenit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Harghita şi Curtea de Apel Tg. Mureş.

În conformitate cu disp. art. 51 alin. (2) teza a II a din C. proc. pen., s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, instanţă căreia înaintează cauza, spre competentă soluţionare a conflictului de competenţă.

În baza disp. art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar potrivit disp. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul interpretului de limba maghiară se avansează din fondul special al Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că inculpatul A. este cercetat în cauza ce formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., iar prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunţării prezentei încheieri), s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, inculpatul aflându-se şi la momentul de faţă sub imperiul acestei măsuri preventive.

Ulterior luării măsurii arestului la domiciliu faţă de inculpat prin menţionata hotărâre penală, Curtea de Apel Tg. Mureş, prin încheierea penală nr. 210/CU/DL/20.11.2025 pronunţată (în primă instanţă şi fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi şi libertăţi) în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunţării prezentei încheieri), la cererea inculpatului, a modificat adresa de executare a măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a mai reţinut că ulterior, Curtea de Apel Tg. Mureş, prin încheierea penală nr. 225/CU/DL/03.12.2025 pronunţată (în primă instanţă şi fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi şi libertăţi) în dosarul nr. x/2025 (neredactată până la data pronunţării prezentei încheieri), la cererea inculpatului, a permis acestuia părăsirea imobilului în care locuieşte, în vederea efectuării unor activităţi de asistenţă medicală şi tratament prin prezentarea la sediul aceluiaşi cabinet stomatologic, în următoarea modalitate: în data de 05 decembrie 2025, între orele 13 - 16.

În continuare, prin încheierea penală nr. 429/DL/29.12.2025 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. x/2025, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul menţionatei instanţe a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de modificare a executării măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului A. în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş, cauza fiind înregistrată pe rolul menţionatei curţi de apel la data de 30.12.2025 şi soluţionată prin încheierea penală nr. 7/CU/CP/05.01.2026 pronunţată (în primă instanţă şi fără cale de atac de un complet colegial format din 2 judecători de drepturi şi libertăţi) în acelaşi dosar (neredactată până la data pronunţării prezentei încheieri), fără invocarea vreunei excepţii de necompetenţă materială, dispunându-se, din nou, modificarea adresei de executare a măsurii arestului la domiciliu, unde Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus ulterior măsura, prin modificarea conţinutului măsurii preventive, unde Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus iniţial măsura.

Prin cererea care formează obiectul cauzei de faţă inculpatul a solicitat, din nou, acordarea permisiunii de a se deplasa de la adresa de domiciliu la sediul unui cabinet stomatologic, în vederea administrării unui tratamentul stomatologic.

Din analiza dispoziţiilor legale incidente în materia conţinutului măsurii preventive a arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că, potrivit disp. art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., "măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta iar în conformitate cu prevederile art. 221 alin. (6) din C. proc. pen., la cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.

S-a mai reţinut din economia disp. art. 553 alin. (1)-(4) din C. proc. pen., faptul că, de regulă, hotărârile penale se pun în executare de prima instanţă, "cu excepţia celor privind măsurile de siguranţă, măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, care se pun în executare, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa care le-a dispus."

Analizând excepţia necompetenţei materiale a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Harghita, invocată din oficiu, prin prisma dispoziţiilor legale anterior expuse, s-a constată că aceasta este întemeiată, în condiţiile în care organul judiciar care a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpatului A. nu a fost Tribunalul Harghita ci Curtea de Apel Tg. Mureş, prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, cauza nu se află "în faţa" Tribunalului Harghita, în sensul disp. art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., ci în instrumentarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita, în faza de urmărire penală, iar obiectul cauzei "permisiunea părăsirii domiciliului - art. 221 alin. (6) noul C. proc. pen.., vizează exclusiv executarea măsurii preventive, sub aspectul întreruperii temporare a executării acesteia prin părăsirea, pentru o perioadă limitată de timp, a domiciliului, stare de lucruri care atrage incidenţa regulii speciale, derogatorii de competenţă instituite de disp. art. 553 alin. (4) din C. proc. pen. în sarcina judecătorului de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura, şi anume, cel din cadrul Curţii de Apel Tg. Mureş.

Totodată, s-a menţionat şi faptul că, soluţia judecătorului de drepturi şi libertăţi care urmează a fi pronunţată în prezenta cauză cu privire la excepţia necompetenţei materiale, a fost însuşită de altfel anterior, nu mai puţin de 3 ori, de Curtea de Apel Tg. Mureş, instanţă care, până în prezent, a soluţionat, în primă instanţă şi fără cale de atac, în completuri colegiale formate din 2 judecători de drepturi şi libertăţi, o cauză cu obiect identic privind acelaşi inculpat, care a format obiectul dosarului nr. x, permisiune părăsire temporară imobil în care se execută arestul la domiciliu, respectiv alte 2 cauze cu obiect similar privind acelaşi inculpat, care au format obiectul dosarelor nr. x/2025 şi nr. x/22025, modificare loc de executare arest la domiciliu. Deşi aceste hotărâri nu au fost redactate până la data pronunţării prezentei încheieri, conform aplicaţiei informatice "Ecris", în condiţiile în care, din extrasele dispozitivelor hotărârilor pronunţate (ataşate la dosarul cauzei), rezultă că toate cele 3 cereri formulate anterior de inculpatul A., având ca obiect permisiunea părăsirii domiciliului respectiv modificarea conţinutului arestului la domiciliu, au fost admise, în mod definitiv, în sensul solicitat de acesta, se impune concluzia că în aceste cauze instanţa superioară nu şi-a pus problema necompetenţei sale materiale sau dacă o eventuală excepţie de necompetenţă ar fi fost invocată, aceasta a fost în mod evident respinsă şi s-a trecut la soluţionarea în fond a cererilor formulate.

Mai mult, prin încheierea penală nr. 429/DL/29.12.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul de Tribunalului Harghita a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de modificare a executării măsurii preventive a arestului la domiciliu a aceluiaşi inculpat în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş, instanţă care de altfel a soluţionat cauza prin încheierea penală nr. 7/CU/CP/05.01.2026 pronunţată în acelaşi dosar, fără invocarea vreunei excepţii de necompetenţă materială, în sensul admiterii cererii inculpatului. În condiţiile în care această din urmă hotărâre a fost pronunţată ulterior, (în data de 05.01.2026) hotărârii prin care s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea acestei instanţe (19.12.2025), judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că şi această împrejurare constituie un argument suplimentar, dar şi esenţial care impune, în mod necesar, concluzia că în cauza de faţă se impune pronunţarea unui regulator de competenţă.

Nu în ultimul rând, cu privire la considerentele hotărârii Curţii de Apel Tg. Mureş de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că acestea se limitează doar la constatarea că, "Codul nu prevede expres" instanţa competentă a soluţiona o asemenea cauză şi invocă motive exclusiv de oportunitate, şi anume, o mai bună apărare a drepturilor inculpatului, fără a le indica în concret, la un moment anterior, concluzionând însă că, în prezent, aceste drepturi nu s-ar mai putea apăra "mai bine" prin soluţionarea cauzei de către curte de apel.

S-a mai menţionat că argumentul privind necesitatea asigurării dublului grad de jurisdicţie, invocat în hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea acestei instanţe, pare neconvingător, în condiţiile în care, aceeaşi curte de apel, în nu mai puţin de 3 situaţii anterioare, din care de 2 ori în compunere identică - dosarele nr. x/2025 şi y/2025 respectiv odată în compunere parţial identică, a pronunţat, în primă instanţă, hotărâri definitive.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, fiind stabilit termen pentru soluţionare la data de 20 ianuarie 2026.

Examinând conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Harghita şi Curtea de Apel Târgu Mureş cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei privindu-l pe inculpatul A., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Harghita, pentru următoarele considerente:

Conflictul de competenţă reprezintă situaţia juridică provocată de hotărârile unor instanţe care îşi declină judecarea aceleiaşi cauze, solicitând instanţei ierarhice superioare comune stabilirea competenţei de soluţionare a respectivului dosar.

Inculpatul A. este cercetat în cauza ce formează obiectul dosarului de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea penală nr. 204/CU/DL/14.11.2025 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş în dosarul nr. x/2025, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit a din C. proc. pen., s-a admis contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 354/DL din 05 noiembrie 2025 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Harghita în dosarul nr. x/2025, s-a desfiinţat în parte hotărârea atacată, s-a respins propunerea parchetului privind luarea măsurii arestării preventive şi s-a dispus luarea faţă de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu pe o perioadă de 21 de zile, de la 14 noiembrie 2025 până la 04 decembrie 2025.

Totodată, prin încheierea nr. 422/DL pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. x/2025 a admis propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Harghita, în dosarul de urmărire penală nr. 48/67/P/2024 şi în baza disp. art. 222 alin. (2)-(9) din C. proc. pen. a dispus prelungirea duratei măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului A., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), pentru o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 04.01.2026 până la data de 02.02.2026, inclusiv.

În cauză prima instanţă care a analizat propunerea de luare a măsurii preventive a fost Tribunalul Harghita, care s-a pronunţat prin încheierea nr. 354/DL din 05.11.2025 în dosarul nr. x/2025, măsura fiind ulterior prelungită prin încheierea nr. 422/DL pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Harghita, astfel încât, competenţa aparţine Tribunalului Harghita ca primă instanţă.

Înalta Curte reţine, pe de o parte, că inculpatul a solicitat părăsirea domiciliului în data de 19.12.2025, însă apreciază că cererea nu se poate depune direct în contestaţie, având în vedere dispoziţiile C. proc. pen. referitoare la respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, pe care îl aplică şi în materia măsurilor preventive, ceea ce afectează drepturile inculpatului, întrucât instanţa competentă să -verifice măsura arestului la domiciliu este Tribunalul Harghita, instanţă competentă să soluţioneze şi cererea de permisiune a părăsirii imobilului în care locuieşte.

Potrivit art. 221 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de drepturi şi libertăţi, de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, poate permite inculpatului părăsirea imobilului în care locuieşte pentru prezentarea la locul de muncă sau în alte situaţii.

Deşi codul nu prevede expres, se înţelege din interpretarea sistematică a textului de lege că judecătorul sau instanţa sunt cele pe rolul cărora se află cauza, astfel încât, cererea nu se poate depune direct în contestaţie, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie în materie penală, aplicabil şi în materia măsurilor preventive.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petentul condamnat, în cuantum de 377 RON, va rămâne şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 ianuarie 2026.