Conflict of territorial jurisdiction over severed labor claims: joint active litigation preserves competence of initially seized court

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 09.07.2024, sub nr. x/2024, mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamantele A. şi B., au solicitat obligarea pârâţilor Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj-Napoca şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca - C. la plata procentului de majorare de 5%, respectiv de 7,5% a salariului de bază; la plata drepturilor salariale (sporurilor) calculate la salariul de bază şi la plata indemnizaţiei în cuantum de 500 RON, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi următoarele din C. proc. civ., cele ale Legii nr. 153/2017, ale O.G. nr. 42/2023, precum şi toate textele de lege invocate în cuprinsul cererii.

La data de 19.08.2024, pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Tribunalului Cluj.

La data de 18.08.2024, pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 17 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la reclamantele B. şi A., în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Clinic de Urgenţă Cluj-Napoca - C. şi Spitalul Clinic de Boli Infecţioase Cluj - Napoca, reţinându-se că sunt raporturi de muncă diferite şi nu există coparticipare procesuală activă. În dosarul disjuns, înregistrat sub nr. x/2025, s-a acordat termen de judecată la data de 8 mai 2025, pentru discutarea excepţiei de necompetenţă teritorială.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 919/2025 din data de 08 mai 2025, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerente, tribunalul a reţinut că, prin raportare la pretenţiile deduse judecăţii, cauza are natura juridică a unui conflict individual de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Întrucât domiciliul reclamantelor, potrivit cărţilor de identitate, este în municipiul Cluj-Napoca şi dat fiind faptul că în cauză este vorba despre o necompetenţa teritorială exclusivă, de ordine publică, instanţa de trimitere a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Tribunalul Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 12 iunie 2025, care, prin sentinţa civilă nr. 2196/2025 din 26 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Dolj.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa de conflict a reţinut, în esenţă, că este îndeplinită condiţia coparticipării procesuale (art. 269 alin. (3) din Codul muncii raportat la art. 59 din C. proc. civ.), întrucât pretenţia concretă este aceeaşi, având la baza aceeaşi situaţie juridică, respectiv interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale privind drepturile salariale. Reţinând că prezenta cauză este formată ca urmare a disjungerii pronunţate în data de 17 aprilie 2025 precum şi faptul că Tribunalul Dolj şi-a reţinut competenţa în raport de sediul reclamantului Sindicatul Promedica Farmacişti, apreciază că acesta este competent să soluţioneze şi prezentul litigiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 23 decembrie 2025 şi prin rezoluţia din data de 30 decembrie s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar iniţial, mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamantele din prezenta cauză, au învestit Tribunalul Dolj cu o acţiune prin care au solicitat plata unor drepturi de natură salarială.

Prin urmare, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, instanţa supremă constată că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, prin derogare de la regula generală cuprinsă în art. 107 din C. proc. civ.

Potrivit acestei norme legale, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori după caz sediul.

Totodată, potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, în cazul cererilor formulate de mai mulţi reclamanţi, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi, dacă sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active.

Pretenţiile formulate prin acţiunea introductivă iniţială, prin care reclamanţii, în calitate de salariaţi ai pârâţilor, având funcţia de farmacist, au solicitat angajatorului plata drepturilor salariale cuvenite, au între ele o strânsă legătură, fiind vorba despre pretenţii ce derivă din interpretarea şi aplicarea aceloraşi dispoziţii legale privind drepturile salariale, respectiv cele prevăzute de Anexa II, Capitolul I din Legea nr. 153/2017. În aceste coordonate, instanţa supremă apreciază că devin aplicabile dispoziţiile art. 59 din C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

La data de 17 aprilie 2025, la primul termen de judecată, Tribunalul Dolj a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamantele B. şi D. şi întocmirea unui dosar separat, în cadrul căruia a invocat şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale, reţinând incidenţa prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii şi domiciliul efectiv al acestora, aflat în circumscripţia Tribunalului Cluj.

Notează instanţa supremă că soluţia disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenţei de soluţionare a raporturilor juridice individuale la instanţa de la domiciliul reclamantelor, nu poate să atragă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale active.

Prin urmare, pentru a se reţine competenţa instanţei sesizate era necesar ca aceasta să fie competentă din punct de vedere teritorial în raport de cel puţin unul dintre reclamanţii din cererea iniţială.

În cauză, se constată că reclamanţii au înţeles să învestească cu soluţionarea litigiului Tribunalul Dolj, ca fiind instanţa competentă să soluţioneze litigiul în raport cu sediul reclamantului Sindicatul Promedica Farmacişti.

În acest context, Înalta Curte reţine că Tribunalul Dolj a fost în mod corect şi legal sesizat de reclamanţi, motiv pentru care luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă şi consecinţa pierderii competenţei instanţei iniţial învestite, de soluţionare a acestora, în condiţiile în care s-a constatat existenţa coparticipării procesuale.

Cu alte cuvinte, întrucât Tribunalul Dolj iniţial sesizat a constatat că este competent material şi teritorial să soluţioneze acţiunea formulată de o parte din reclamanţii din cererea iniţială, trebuia să-şi reţină competenţa de soluţionare şi în privinţa cererii formulate de reclamantele B. şi A., în conformitate cu art. 269 alin. (3) din Codul muncii raportat la art. 59 C. proc. civ.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Dolj, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.