Consumer's Domicile Rule Forfeited by First Hearing Silence; Jurisdiction Fixed with Turda Court

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turda, la data de 21 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 428,72 RON, reprezentând debit principal; a sumei de 67,12 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, până la data cesiunii de creanţă; a penalităţilor de întârziere de 0,5%/zi, calculate asupra valorii debitului principal, de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data achitării integrale a sumelor restante; a dobânzii legale penalizatoare de la data introducerii cererii până la data plăţii şi a sumei de 123,06 reprezentând daune reziliere/taxe reziliere şi echipamente.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.026 şi următoarele din C. proc. civ.

Deşi cererea introductivă a fost comunicată pârâtului, acesta nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat alte apărări.

La termenul de judecată din 20 mai 2025, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul, a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi a reţinut cauza spre soluţionare, amânând pronunţarea succesiv până la data de 10 iunie 2025.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 3744/2025 din 10 iunie 2025, Judecătoria Turda a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Hunedoara.

În considerentele hotărârii, instanţa de trimitere, reţinând calitatea de consumator a pârâtului în raport cu reclamanta, a apreciat, faţă de prevederile art. 121 din C. proc. civ., că litigiul este de competenţa exclusivă a instanţei de la domiciliul consumatorului.

Cu privire la domiciliul pârâtului, instanţa iniţial învestită a subliniat că, potrivit înscrisului aflat la dosar, pârâtul are reşedinţa în municipiul Hunedoara, iar la domiciliul activ din evidenţe procedura de citare nu s-a îndeplinit, fiind restituită cu menţiunea "destinatarul nu mai locuieşte la adresă".

Cauza a fost înregistrată la data de 10 iulie 2025, pe rolul Judecătoriei Hunedoara, care, prin sentinţa civilă nr. 4924/2025 din 3 decembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ., atât prin raportare la calitatea de consumator al pârâtului, cât şi la domiciliul acestuia, astfel cum a rezultat din evidenţele DEPAB.

Mai mult, instanţa de conflict a subliniat că, la termenul din 20 mai 2025, prima instanţa învestită a procedat, în acord cu prevederile art. 131 din C. proc. civ., la verificarea competenţei, reţinându-şi în mod expres competenţa teritorială, prin raportare la prevederile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.. Aşadar, a considerat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale cu ocazia pronunţării hotărârii judecătoreşti a fost făcută cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 15 decembrie 2025, iar prin rezoluţia de primire s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu prin care reclamanta urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă născut dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, interpretarea acestora relevând că, în prezentul litigiu, competenţa este una exclusivă, de ordine publică.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică este dată de termenul la care părţile din proces pot pune şi concluzii asupra competenţei.

În speţă, se constată că, la termenul din 20 mai 2025, primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii în faţa sa, prima instanţă învestită a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul; la acelaşi termen, a declarat închisă cercetarea judecătorească, potrivit art. 394 din C. proc. civ., depăşind, astfel, momentul procesual privind verificarea competenţei.

Efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă este consolidarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu mai poate fi ulterior invocat.

Aceeaşi concluzie derivă şi din statuările Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, din decizia 31/2019, în care s-a reţinut expres că "dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ. (...)"

Relevante sunt şi considerentele paragrafului 71 din decizia de unificare a practicii judiciare, potrivit cărora:

"instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă."

În cauză, Judecătoria Hunedoara, învestită de Judecătoria Turda prin hotărârea de declinare a competenţei, şi-a invocat, la rândul său, necompetenţa teritorială în legătură cu nerespectarea termenului legal în care putea fi ridicată excepţia de necompetenţă de către prima instanţă sesizată.

În acest context juridic, Înalta Curte subliniază că, urmare a neinvocării excepţiei de necompetenţă teritorială cu respectarea termenului legal, în favoarea primei instanţe sesizate a operat o prorogare legală de competenţă.

Pe cale de consecinţă, dând eficienţă textelor de lege enunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Turda, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.