Negative conflict of jurisdiction in traffic accident damages claim resolved by affirming Olt County Court's competence after initial court improperly declined jurisdiction ex officio

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la data de 21 februarie 2025, sub nr. x/2025, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei C. - Sucursala Bucureşti la plata integrală a despăgubirilor civile, reprezentând daune morale şi materiale pentru prejudiciul cauzat în urma evenimentului rutier produs la data de 26 septembrie 2023.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 192, art. 194 din C. proc. civ. şi cele ale art. 1357, art. 1381, art. 1391, art. 1392 şi art. 1531 din C. civ.

Prin întâmpinarea depusă prin e-mail, la data de 31 aprilie 2025, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 137/2025 din 17 iunie 2025, Tribunalul Olt a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Olt şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de trimitere a evocat dispoziţiile art. 107 alin. (1), art. 115 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ. şi a reţinut, în esenţă, că prevederile evocate prevăd o competenţă specializată, în sensul că acţiunea pentru plata despăgubirilor poate fi introdusă ori după regula generală, ori la una dintre instanţele indicate la art. 115 din C. proc. civ.

Reţinând, pe de o parte, că introducerea acţiunii la Tribunalul Olt se datorează lipsei de colaborare a reclamanţilor cu reprezentantul convenţional ales, care nu au comunicat acestuia faptul că şi-au schimbat domiciliul anterior cererii introductive şi, pe de altă parte, că intenţia acestora a fost ca acţiunea să fie soluţionată de instanţa de la domiciliul lor, prima instanţă sesizată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, ca instanţă de la domiciliul reclamanţilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, la data de 4 iulie 2025, care, prin sentinţa civilă nr. 339/C din data de 26 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cereri către Tribunalul Olt; a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre soluţionarea acestui conflict.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de conflict, raportându-se la art. 107 alin. (1) şi art. 115 alin. (1) raportat la art. 116 din C. proc. civ., a reţinut că Tribunalul Olt s-a desesizat de la judecarea prezentei cauze cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.. În opinia instanţei, doar pârâta, prin întâmpinare, putea să se prevaleze de aceste dispoziţii, nu şi instanţa, din oficiu.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 5 decembrie 2025 şi, prin rezoluţia de primire, a fost stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele considerente:

Notează instanţa supremă că obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta C. - Sucursala Bucureşti, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului cauzat în urma evenimentului rutier din data de 26 septembrie 2023, produs din culpa exclusivă a numitului D..

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină în considerarea faptului că reclamanţii au dedus judecăţii un litigiu grefat pe raporturi de asigurare, astfel încât devin incidente atât regula generală prevăzută la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cât şi regulile în materie de asigurări, prevăzute la art. 115 alin. (1) din acelaşi act normativ, interpretarea acestora relevând că, în prezentul litigiu, este vorba despre o competenţa teritorială de ordine privată şi alternativă.

Potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Potrivit textelor legale evocate, instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Actele dosarului relevă că pârâta a depus întâmpinare şi nu a invocat necompetenţa teritorială a Tribunalului Olt, sesizată de reclamanţi, astfel încât invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine privată, din oficiu, de la termenul de judecată din 17 iunie 2025, s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate.

Totodată, potrivit art. 130 alin. (4) din C. proc. civ., dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

În acest context, Înalta Curte constată că este lipsit de relevanţă din perspectiva competenţei instanţei precizarea formulată de reprezentantul legal al reclamanţilor, în sensul că nu a cunoscut faptul că reclamanţii şi-au schimbat domiciliul anterior formulării cererii introductive, reţinută ca temei de către prima instanţă sesizată în stabilirea intenţiei reclamanţilor ca acţiunea să fie soluţionată de instanţa de la domiciliul acesteia.

Prin urmare, având în vedere că excepţia necompetenţei nu a fost invocată în mod procedural, respectiv de partea îndreptăţită să o invoce şi în condiţiile prevăzute de art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., competenţa Tribunalului Olt, în calitate de instanţă învestită prin cererea de chemare în judecată, s-a consolidat în mod definitiv, aceasta devenind singura instanţă competentă să soluţioneze litigiul.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Olt, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Olt.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.