Competence conflict over contractual forum selection clause validity in professional-to-professional dispute excluding consumer protection exclusive jurisdiction

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă, la data de 9 mai 2024, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor B. S.R.L. şi C. la plata sumei de 4.716,74 RON, reprezentând debit restant, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,3%/zi şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1188, art. 1196 şi art. 1240 din C. civ., precum şi art. 453, art. 1025 şi următoarele din C. proc. civ.

Deşi cererea introductivă a fost comunicată pârâţilor, aceştia nu au depus întâmpinare şi nici nu au formulat alte apărări.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 4294/2025 din 24 iunie 2025, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Segarcea.

În considerentele hotărârii, instanţa de trimitere a reţinut că între reclamantă, în calitate de profesionist, şi pârâţi, în calitate de consumatori, s-au derulat raporturi contractuale, în baza contractului nr. x/25.08.2023, contract din care a rezultat creanţa pretinsă în cadrul prezentului litigiu.

Astfel, potrivit art. 121 din C. proc. civ., instanţa a constatat că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliul consumatorului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (2) din acelaşi cod.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea, la data de 4 august 2025, care, prin sentinţa civilă nr. 930/2025 din 20 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 din C. proc. civ., competenţa fiind atrasă în raport cu prevederile art. 126 din acelaşi act normativ, ce reglementează alegerea competenţei în pricinile privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, faţă de conţinutul clauzei aflate la art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.08.2023.

A mai reţinut că pârâtul C., care s-a angajat, ca fideiusor, să răspundă în solidar cu societatea în caz de neplată, nu poate fi considerat consumator, întrucât nu a cumpărat, dobândit, utilizat ori consumat produse sau servicii, în afara activităţii sale profesionale, ci a cumpărat mărfuri de la vânzător în calitatea sa de reprezentant legal al societăţii pârâte, profesionist, comerciant, autorizat să desfăşoare activităţi economice sau profesionale.

Mai mult, a subliniat că persoana fizică C. nu are calitatea de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 2 decembrie 2025, iar prin rezoluţia din data de 3 decembrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă ce a generat conflictul negativ de competenţă vizează natura cererii deduse judecăţii, prima instanţă ce s-a declarat necompetentă considerând că suntem în prezenţa unei cereri îndreptate împotriva unui consumator.

Referitor la această statuare, Înalta Curte constată că litigiul are ca obiect cererea reclamantei A. S.R.L. de obligare a pârâţilor B. S.R.L. şi C. la plata unei sume de bani, reprezentând contravaloarea facturilor neîncasate, precum şi a penalităţilor de întârziere aferente, în temeiul contractului de vânzare nr. x/25.08.2023, în care pârâtul C. acţionează atât în nume propriu, în calitate de fideiusor, cât şi ca reprezentant legal al cumpărătorului, societatea B. S.R.L.

Instanţa supremă notează că pârâtul C. a acţionat în contract în scopuri legate de activitate sa profesională, în considerarea calităţii sale de administrator al societăţii, comerciant autorizat să desfăşoare activităţi comerciale. În consecinţă, în cauză nu poate fi reţinută calitatea sa de consumator, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, concluzie care este în acord şi cu jurisprudenţa CJUE astfel cum a fost reţinută în cauza C-410/11, Dumitraş, cum în mod corect a sesizat şi instanţa de conflict.

Reiese, aşadar, că litigiul de faţă opune doi profesionişti între care s-au desfăşurat relaţii comerciale în temeiul contractului având ca obiect vânzarea succesivă a produselor comercializate de societatea pârâtă, părţile convenind prin art. 11.2 din contractul nr. x/25.08.2023 că litigiile decurgând din acesta vor fi deduse judecăţii instanţelor competente de la sediul vânzătorului.

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă cuprinsă în art. 11.2 din contract este validă, nefiind incidentă norma de competenţă teritorială exclusivă reglementată în art. 121 din C. proc. civ., din moment ce procesul iniţiat nu are ca obiect o cerere îndreptată împotriva unui consumator.

Se reţine, totodată, că părţile nu au contestat această convenţie şi nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerinţele aplicării lui fiind îndeplinite.

Întrucât vânzătorul, reclamanta din prezenta cauză, are sediul situat în municipiul Piteşti, aflându-se în raza de competenţă a Judecătoriei Piteşti, instanţa supremă constată că sesizarea acestei instanţe a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor, stabilită prin clauza inserată la art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.08.2023, care derogă de la regula de drept comun, clauza atributivă stabilind competenţa teritorială în favoarea instanţei determinate de părţi.

Pe cale de consecinţă, date fiind prevederile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.