Territorial incompetence waiver in professional-consumer contracts and preclusive effect of missing exception at first hearing

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dărăbani, la data de 22 ianuarie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 763,36 RON, a dobânzii penalizatoare aferente şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.026 şi următoarele din C. proc. civ. şi cele ale art. 1.566 şi următoarele din C. civ.

Deşi cererea introductivă a fost comunicată pârâtei, aceasta nu a depus întâmpinare şi nici nu a formulat alte apărări.

La termenul de judecată din 6 mai 2025, instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul, a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri şi a reţinut cauza spre soluţionare, amânând pronunţarea la data de 20 mai 2025; la acest termen, prima instanţă sesizată a dispus repunerea cauzei pe rol, stabilind termen de judecată la 17 iunie 2025, ocazie cu care a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 546 din 10 iulie 2025, Judecătoria Dărăbani a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.

În considerentele sentinţei, prima instanţă sesizată a făcut trimitere la dispoziţiile art. 1028 şi la cele ale art. 121 din C. proc. civ. şi, prin raportare la pretenţiile deduse judecăţii, a reţinut calitatea de consumator a pârâtei. În consecinţă, faţă de domiciliul pârâtei şi în temeiul prevederilor art. 132 alin. (2) raportat la art. 121 din C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Drăgăşani este competentă teritorial să judece prezentul litigiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgăşani, la data de 29 iulie 2025, care, prin sentinţa civilă nr. 911/2025 din 19 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea soluţiei, s-a reţinut că instanţa iniţial învestită s-a declarat competentă general, material şi teritorial să judece pricina, la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate. În acest context, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că instanţa nu putea reveni ulterior asupra competenţei, prin admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 4 decembrie 2025, iar prin rezoluţia din data de 5 decembrie 2025 s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu prin care reclamanta urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă născut dintr-un contract încheiat între un profesionist şi un consumator.

Potrivit dispoziţiilor art. 121 din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului, interpretarea acestora relevând că, în prezentul litigiu, competenţa este una exclusivă, de ordine publică.

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Este de observat, din această perspectivă, că stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică este dată de termenul la care părţile din proces pot pune şi concluzii asupra competenţei.

În speţă, se constată că, la termenul din 6 mai 2025, primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii în faţa sa, prima instanţă învestită a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze litigiul; la acelaşi termen, a declarat închisă cercetarea judecătorească conform art. 394 din C. proc. civ., depăşind, astfel, momentul procesual privind verificarea competenţei.

Efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă este consolidarea competenţei în favoarea instanţei sesizate, aspect care nu mai poate fi ulterior invocat.

Aceeaşi concluzie derivă şi din statuările Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii din decizia 31/2019, în care s-a reţinut expres că "dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) C. proc. civ. (...)"

Relevante sunt şi considerentele paragrafului 71 din decizia de unificare a practicii judiciare, potrivit cărora:

"instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă."

În cauză, Judecătoria Drăgăşani, învestită de Judecătoria Dărăbani prin hotărârea de declinare a competenţei, şi-a invocat, la rândul său, necompetenţa teritorială nu în virtutea unor dispoziţii legale incidente în raport de obiectul cauzei (deci nu în virtutea normelor de competenţă propriu-zise), ci exclusiv în legătură cu nerespectarea termenului legal în care putea fi ridicată excepţia de necompetenţă de către prima instanţă sesizată.

În acest context juridic, Înalta Curte subliniază că, urmare a neinvocării excepţiei de necompetenţă teritorială cu respectarea termenului legal, în favoarea primei instanţe sesizate a operat o prorogare legală de competenţă.

Pe cale de consecinţă, dând eficienţă textelor de lege enunţate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Dărăbani, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dărăbani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.