Labor dismissal revision petition barred by one-month deadline for contrary final judgments
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the revision petition filed by the employee and also rejected the employer’s request for litigation costs, thereby leaving the appellate decision in force which had partially annulled the dismissal and imposed a lesser disciplinary sanction. The dispute concerned a labor dispute where the employer, a university, dismissed an employee, a decision initially upheld by the first-instance court but later modified on appeal to substitute the dismissal with a salary reduction for three months, reintegrate the employee, and award back wages. The employee sought revision of the appellate decision based on its alleged contradiction with a prior final judgment, but the Court found the request inadmissible because it was filed on September 9, 2025, well after the one-month imperious deadline established under Article 511(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which expires one month after the final judgment of the latest contrary decision (July 24, 2024). The decisive legal basis is the strict application of procedural deadlines for revision petitions under Articles 181 and 185 of the Code of Civil Procedure, which results in the forfeiture of the right to exercise this extraordinary appeal remedy for late filing, alongside Article 509(1)(8) defining the specific ground of revision cited.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 181 din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din C. proc. civ, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ; Labor dismissal revision petition barred by one-month deadline for contrary final judgments: Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat, la data de 23 iunie 2025, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2025. Prin înscrisul intitulat "Completări la cererea de revizuire", depus în acelaşi dosar la data de 9 septembrie 2025, revizuenta şi-a suplimentat motivele de revizuire, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026
Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 27 iunie 2023, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică din Cluj Napoca: în principal, anularea deciziei de concediere nr. 280/29.05.2023, cu reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii şi cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale până la data reintegrării efective pe post, precum şi a unor daune morale în cuantum de 25.000 RON; în subsidiar, anularea parţială a deciziei de concediere nr. 280/29.05.2023 şi înlocuirea sancţiunii aplicate de angajator cu o altă măsură de sancţionare mai blândă, cu aceleaşi petite subsecvente ca şi în cererea principală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 252 alin. (5) din Codul muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 2358/2023 din 26 octombrie 2023, Tribunalul Cluj a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, obligând totodată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON, reprezentând onorariu de avocat parţial, şi 400 RON, reprezentând cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel principal, iar pârâta a formulat apel incident.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale care, prin decizia civilă nr. 1171/A/2024 din 24 iulie 2024, a admis în parte apelul declarat de reclamanta principal; a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii formulate; a anulat în parte decizia nr. 280/29.05.2023 emisă de pârâtă şi a dispus înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%; a mai dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv reintegrarea reclamantei pe postul şi funcţia deţinute anterior desfacerii contractului de muncă; a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat din momentul încetării contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior; a menţinut dispoziţia de respingere a celorlalte capete de cerere; a respins, ca nefondat, apelul incident declarat de pârâta împotriva aceleiaşi sentinţe; a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi, în primă instanţă şi în apel.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a formulat, la data de 23 iunie 2025, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 5 din C. proc. civ., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2025. Prin înscrisul intitulat "Completări la cererea de revizuire", depus în acelaşi dosar la data de 9 septembrie 2025, revizuenta şi-a suplimentat motivele de revizuire, invocând art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 1098/A/2025 din 29 octombrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Cluj a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, prin decizia civilă nr. 1110/A/2025 din 29 octombrie 2025, pronunţată în dosarul nou-format sub nr. x/2025, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 noiembrie 2025, sub acelaşi număr de dosar.
În susţinerea cererii de revizuire, revizuenta a susţinut, în esenţă, că decizia civilă nr. 1174 din 24 iulie 2024 contravine celor dispuse prin intermediul deciziei nr. 35/R din 10 ianuarie 2012 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2010.
La 18 decembrie 2025, intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi nulităţii cererii de revizuire, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, cu prioritate, excepţia tardivităţii cererii revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, reţinând următoarele:
În prezenta cauză, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1171/A/2024 din 24 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2025, apreciind că este contrară hotărârii judecătoreşti pronunţate anterior de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010.
În raport de cazul de revizuire invocat de către revizuentă, respectiv cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că devin incidente dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Prin urmare, atunci când se invocă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în dosare diferite, afirmându-se că ultima hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Astfel, în cazul concret dedus judecăţii, raportat la dispoziţiile legale enunţate, nu este relevantă, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună, data la care partea interesată a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate.
În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a început să curgă de la 24 iulie 2024, data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, care constituie şi data rămânerii definitive a acesteia, conform art. 634 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost formulată la 9 septembrie 2025.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ. care, la alin. (1) pct. 3, prevede expres că atunci când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni, ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an, iar potrivit alin. (2), când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează.
În condiţiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 24 iulie 2024, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost luni, 26 august 2024. Or, prezenta cerere a fost transmisă prin poştă electronică şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 9 septembrie 2025, cu mult după împlinirea termenului.
Potrivit art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, iar în conformitate cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către revizuentă a dreptului de a-i fi examinată admisibilitatea motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând că revizuenta nu şi-a exercitat dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1171 din 24 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.
În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Înalta Curte constată că deşi intimata a depus înscrisuri în susţinerea cheltuielilor efectuate, acestea nu sunt de natură a proba efectuarea efectivă a vreunor cheltuieli de judecată în recurs, în condiţiile prevăzute de art. 496 raportat la art. 451 alin. (1) şi la art. 452 din C. proc. civ.
În acest sens, Înalta Curte constată că intimata a depus la dosar doar o notă internă, fără însă a anexa dovada realizării efective a unor cheltuieli de judecată. Fiind un înscris emis de către intimată, acesta nu poate face dovada cheltuielilor de judecată pretinse.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei de obligare a revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 1171 din 24 iulie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a de litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, ca tardivă.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.