Inadmissible cassation appeal against final judgment in public procurement contract execution dispute

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 05 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. la plata sumei de 1.961.979,5135 RON, reprezentând contravaloarea ratei inflaţiei aferente sumei de 5.542.315,01 RON - debit principal stabilit prin decizia civilă nr. 1653/22.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În urma declinării de competenţă, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2022*.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

1. Prin sentinţa civilă nr. 2440 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca nefondată; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă, şi a respins cererea de chemare în judecată privitoare la actualizarea debitului cu rata inflaţiei pentru perioada anterioară datei de 22.07.2019, ca prescrisă.

De asemenea, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să achite acesteia suma de 1.270.852,8317 RON, reprezentând contravaloarea ratei inflaţiei. A respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

A obligat pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum total de 37.443,05 RON, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 12.026 RON şi taxă judiciară de timbru în cuantum de 25.417,05 RON.

Împotriva acestei soluţii, au declarat apel atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, fiind înregistrat sub acelaşi nr. de dosar.

2. Prin decizia civilă nr. 234 din 18 februarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de către apelanta-reclamantă A. S.R.L., a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.961.979,5135 RON, reprezentând contravaloarea ratei inflaţiei. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

De asemenea, a respins apelul formulat de către apelanta-pârâtă, ca nefondat.

Totodată, a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 30726,64 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 25.467,64 RON onorariu de avocat şi suma de 5.259 RON taxă de timbru.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată şi de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.961.979,5135 RON, reprezentând contravaloarea ratei inflaţiei, precum şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a propriului apel şi de obligare la plata onorariului avocaţial pretins în etapa procesuală a apelului.

În motivarea memoriului de recurs, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (2) raportat la art. 500 din C. proc. civ. şi normele la care s-a făcut trimitere în cuprinsul memoriului de recurs.

IV. Apărarea formulată:

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14 septembrie 2025, intimata-reclamantă a invocat excepţia inadmisibilităţii, solicitând, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil; de asemenea, a invocat excepţia nulităţii, solicitând, în subsidiar, anularea recursului. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, fără să anexeze înscrisuri doveditoare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 14 august 2025, sub nr. x/2022*, iar prin rezoluţia din data 23 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. la plata sumei de 1.961.979,5135 RON, reprezentând contravaloarea ratei inflaţiei aferente sumei de 5.542.315,01 RON, reprezentând debit principal stabilit prin decizia civilă nr. 1653/22.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat actualizarea sumei reprezentând despăgubiri stabilite în cadrul unui litigiu anterior, ca urmare constatării neexecutării unor obligaţii dintr-un contract de achiziţie publică, respectiv contractul de achiziţie publică nr. x din 04.11.2011, având ca obiect "Modernizarea staţiilor de cale ferată Giurgiu Oraş, Slobozia Veche, Călăraşi Sud- Lot x - Modernizarea staţiei Slobozia Veche".

Prin urmare, reţine instanţa supremă că pretenţia ce face obiectul prezentului demers judiciar, respectiv actualizarea debitului cu indicele de inflaţie, este o pretenţie accesorie, ce îşi are izvorul tot în contractul încheiat între părţi şi are ca temei tot răspunderea contractuală, având ca scop conservarea valorii reale a obligaţiei băneşti principale.

În consecinţă, având în vedere că acţiunea introductivă decurge din încălcarea unor obligaţii ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziţie publică, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Totodată, se impune observaţia că prin încheierea din 07 noiembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pretenţiile ce fac obiectul judecăţii ţin de etapa executării contractului administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială a completului pentru judecarea cauzelor în contencios administrativ şi a trimis dosarul la un complet specializat în materie civilă.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 5 august 2022, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, litigiile şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative şi cele care decurg din rezilierea, rezoluţiunea, denunţarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziţie publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (31) din acelaşi act normativ hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

Prin urmare, calea de atac a recursului, formulată de pârâtă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, privind executarea unui contract administrativ, decizia nr. 234 din 18 februarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod, coroborat cu art. 55 alin. (31) şi art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Consecutiv, constată Înalta Curte că dispozitivul hotărârii recurate conţine menţiunea greşită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile întrucât, astfel cum s-a arătat, acţiunea reclamantei a fost introdusă la data de 5 august 2022, dată la care dispoziţiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispoziţiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.

Astfel, menţionarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii, reglementat de art. 457 din C. proc. civ.

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. împotriva deciziei civile nr. 234 din 18 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" S.A. împotriva deciziei civile nr. 234 din 18 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.