Subcontracted public procurement equipment supply: Necessity of supplementary agreement for contractual price adjustments under Civil Code Art. 1270

Şedinţa publică din data de 8 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 iunie 2022 sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei să plătească suma de 410.495,38 RON, actualizată conform indicilor de inflaţie de la data plăţii, cu aplicarea dobânzii penalizatoare calculate asupra acestei sume, de 0,03/zi de întârziere (conform art. 6.3), începând cu data depunerii acţiunii şi până la plata efectivă, precum şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare (conform art. 30.1) începând cu data depunerii acţiunii şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta B. S.R.L. a solicitat respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată; iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat obligarea reclamantei pârâte reconvenţionale la plata unei sume totale de 213.615,481ei - reprezentând penalităţi, daune interese şi penalităţi de întârziere ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de aceasta potrivit contractului de furnizare încheiat între părţi; în măsura în care se vor aplica ajustări, solicită obligarea pârâtei la plata sumei menţionate ce va fi ajustată; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 52 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Satu Mare a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 97.975,96 RON, actualizată conform indicilor de inflaţie de la data plăţii, cu aplicarea dobânzii penalizatoare calculate asupra acestei sume, de 0,03/zi de întârziere (conform art. 6.3), începând cu data depunerii acţiunii 11.04.2022 şi până la plata efectivă, precum şi cu aplicarea dobânzii legale penalizatoare (conform art. 30.1) începând cu data depunerii acţiunii 11.04.2022 şi până la plata efectivă.

Au fost respinse restul pretenţiilor.

A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de B. S.R.L. în contradictoriu cu A. S.R.L. ca neîntemeiată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10564,51 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, precum şi la plata către expert C. a sumei de 11700 RON cu titlu diferenţă onorariu expertiză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâta B. S.R.L..

Prin decizia nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. şi de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 52/2024 din 16 aprilie 2024, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a menţinut-o în totalitate.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

După un scurt istoric al cauzei, în argumentarea cererii de recurs, reclamanta A. S.R.L. susţine, în esenţă, că instanţa de apel a dat o interpretare eronată a dispoziţiilor legale aplicabile, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reiterând cele susţinute prin cererea de apel, arată că instanţa de prim control judiciar a reţinut în motivarea deciziei, pe de o parte, faptul că este nefondată susţinerea reclamantei în sensul că între cele două părţi litigante s-ar fi încheiat un contract de achiziţie publică, iar pe altă parte faptul că este nefondată şi critica reclamantei cu privire la soluţia de respingere de către prima instanţă a capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata actualizărilor de preţ, deoarece ajustarea preţului s-ar fi putut face doar în urma semnării unui act adiţional.

În ceea ce priveşte interpretarea dată naturii contractului nr. x/05.04.2020, respectiv dacă acesta este sau nu contract de achiziţie publică, solicită a se avea în vedere că instanţa de apel reţine în mod eronat că reclamanta ar fi susţinut că acesta ar fi un veritabil contract de achiziţie publică, astfel încât este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea apelată cuprinzând motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.

Precizează că a arătat instanţei de apel conţinutul art. 28 din contractul nr. x/05.04.2020 (pe care îl redă şi în cuprinsul cererii de recurs) şi că a indicat care sunt clauzele din legislaţia achiziţiilor publice care atrag aplicarea aceloraşi reguli de fond contractelor încheiate cu subcontractanţii, fiind anexe ale unor contracte de achiziţie publică.

Enunţând art. 218 alin. (4) din Legea nr. 98/2016, consideră că instanţa de apel a interpretat greşit aceste prevederi legale, arătând în considerente:

"curtea constată că această aprobare dată de autoritatea contractantă vizează lista echipamentelor, graficul pentru procurarea echipamentelor şi realizarea lucrărilor cuprinse în contract", or, în opinia recurentei, textul legal nu prevede că autoritatea contractantă trebuie să accepte un subcontractant.

Prin contractul de furnizare de echipamente tehnologice, privind realizarea obiectivului de investiţii "înfiinţarea sistemelor de ape uzate şi de alimentare cu apă în localităţile comunei Mihăileni", nr. 582/05.04.2020, recurenta are calitatea de subcontractant declarat şi acceptat de către autoritatea contractantă - sens în care a indicat: Adresa nr. x/08.04.2020 a pârâtei B. S.R.L. către autoritatea contractantă prin care comunică spre aprobare contractul încheiat cu recurenta şi adresa nr. x/28.04.2020 a UAT Comuna Mihăileni către pârâtă prin care autoritatea contractantă aprobă contractul, anexă la cel de achiziţie publică - ambele adrese depuse la dosar, în probaţiune. Mai mult, plata către recurentă a sumelor aferente contractului este condiţionată de plata făcută de către beneficiarul UAT Comuna Mihăileni către pârâta B. S.R.L.

Adresa nr. x/08.07.2024 emisă de autoritatea contractantă prin care se arată că din dosarul de achiziţie publică rezultă că recurenta nu are calitatea de subcontractant declarat, este o adresă obţinută pro-causa, cu rea-credinţă şi este contrazisă de actele dosarului, inclusiv de adresa nr. x/28.04.2020.

În consecinţă, contractul nr. x/05.04.2020 încheiat de apelantă cu pârâta reprezintă anexă la contractul de achiziţie publică de lucrări (proiectare şi execuţie) privind realizarea obiectivului de investiţii nr. 1060/13.05.2019 încheiat între pârâtă şi UAT Comuna Mihăileni, fiindu-i aplicabile regulile, drepturile şi obligaţiile din acesta, evident că doar cu privire la partea noastră de contract, cea vizând staţia de epurare.

Mai mult, art. 28 din contract menţionează în mod expres că ajustarea preţului contractului se va efectua în condiţiile legislaţiei privind achiziţiile publice. De altfel, solicită a se observa nota de subsol de la art. 28 din Contractul nr. x/05.04.2020, conform căreia:

"Acest capitol (28. Actualizare/Ajustarea Preţului Contractului) se va include în cuprinsul contractului doar dacă autoritatea contractantă a prevăzut această situaţie în documentaţia de atribuire" care confirmă că recurentei i se aplică aceleaşi actualizări/ajustări aplicabile în contractul de achiziţie publică.

Consideră că instanţa de apel a omis să analizeze aceste clauze contractuale, care exprimă în mod clar voinţa părţilor, de ajustare a preţului contractului în condiţiile legislaţiei privind achiziţiile publice în limita alocării în Bugetul Local aprobat de Autoritatea Contractantă, omiţând să analizeze şi prevederile legale incidente.

Or, în temeiul O.G. nr. 15/2021 autoritatea publică a aprobat actualizarea preţurilor aferente situaţiei de lucrări şi a şi aprobat bugetul aferent - aspect dovedit prin faptul că pârâtei i-a achitat contravaloarea actualizată a facturii cuprinzând bunurile livrate. În decembrie 2021, pârâta B. S.R.L. a depus la UAT Comuna Mihăileni cerere de acordare a actualizărilor calculate în baza O.G. nr. 15/2021 şi a emis factura sa spre decontare, în care a inclus nu doar bunurile livrate de apelantă conform S.L. nr. 1/2021, dar şi actualizarea sumelor conform O.G. nr. 15/2021. Apelanta, având în vedere prevederile art. 28 din Contractul nr. x/05.04.2020 şi aflând că pârâtei i s-au aprobat de către achizitor actualizările conform O.G. nr. 15/2021, a emis factura nr. x/21.12.2021 în care a inclus actualizarea preţului, conform O.G. nr. 15/2021, pentru echipamentele/instalaţiile livrate de reclamantă.

Aşadar, conform clauzelor din contract, între recurentă şi pârâtă s-a reglementat actualizarea preţului conform prevederilor legale, iar în condiţiile în care contractul nr. x/05.04.2020 este anexă la contractul nr. x/13.05.2019, este evident că i se aplică aceeaşi actualizare reglementată de O.G. nr. 15/2021.

Instanţa de fond, atunci când se prevalează în motivarea sentinţei, de prevederile art. 1270 C. civ., omite să se pronunţe şi cu privire la susţinerea pârâtei B. S.R.L. care, prin Notele de şedinţă depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 21.11.2022, arată că într-adevăr, pot avea loc discuţii pe tema ajustării de preţ dar numai în privinţa restului de executat, deoarece pentru ceea ce era deja livrat O.G. nr. 15/2011 a intrat în vigoare ulterior, respectiv în august 2021. Aşadar, intimata-pârâtă B. S.R.L. admite, prin această susţinere, că părţile contractante au avut în vedere la semnarea contractului, aplicarea actualizărilor preţului contractual.

Însă, a arătat că nici una dintre părţile acestei lucrări publice (nici autoritatea contractantă, nici pârâta, nici apelanta) nu putea să reglementeze prin contractele încheiate aplicarea prin indicarea expresă a prevederilor O.G. nr. 15/2021, deoarece această ordonanţă a fost adoptată de Guvern ulterior semnării atât a contractului nr. x/13.05.2019, cât şi a contractului nr. x/05.04.2020. Însă, deşi faţă de apelantă intimata-pârâtă susţine că pentru staţia livrată în baza situaţiei de lucrări nr. x nu s-ar putea calcula actualizările prevăzute de O.G. nr. 15/2021 deoarece aceasta a survenit ulterior, totuşi, aceasta nu o împiedică să încaseze actualizările de la UAT Comuna Mihăileni aferente aceleiaşi staţii, livrate anterior O.G. nr. 15/2021. Or, această eroare de raţionament logic nu poate să fie trecută cu vederea de către instanţă.

De asemenea, pârâta a contestat aplicarea O.G. nr. 15/2021 pentru actualizarea preţului bunurilor livrate, pentru prima oară în cadrul acestui litigiu, motivând că nu s-ar fi încheiat un act adiţional la contract. Solicită a se avea în vedere înscrisurile anexate la răspunsul la întâmpinare pe care l-a formulat - adresa nr. x/28.03.2022 prin care solicită pârâtei încheierea unui act adiţional inclusiv cu privire la actualizările reglementate de O.G. nr. 15/2021, la care pârâta răspunde - prin adresa nr. x/07.04.2022 fără să respingă solicitarea de acordare a actualizărilor (în contextul în care i-am emis factura nr. x/21.12.2021 incluzând actualizări), invocând alte motive, fără legătură cu actualizările.

Aşadar, având reglementat art. 28 din contractul încheiat cu pârâta - care trebuie interpretat conform principiilor de drept în sensul său pozitiv, generator de efecte juridice, solicită a avea în vedere că apelanta a solicitat încheierea unui act adiţional referitor la actualizări. Or, în acest context, condiţia invocată de pârâtă prin apărările din dosar, referitoare la existenţa actului adiţional, echivalează cu o condiţie pur potestativă, în conformitate cu prevederile art. 1403 C. civ., care este nulă, neputând fi invocată de intimata-pârâtă în favoarea sa.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. refuză să recunoască dreptul la actualizarea preţului pentru echipamente în valoare de peste 1.750.000 RON, livrate şi achitate de apelantă, pentru care B. S.R.L. a încasat, cu titlu de actualizare, peste 300.000 RON fără a face nimic altceva decât o cerere către UAT Comuna Mihăileni (fără să mai menţioneze sumele încasate de B. S.R.L., cu titlu de actualizare asupra preţului contractului nr. x/13.05.2019, pe care pârâta l-a tot menţionat ca fiind peste 12.000.000 RON).

Mai arată că a depus înscrisuri, cu privire la care instanţa de apel a făcut o interpretare contrară logicii juridice: extras dintr-un alt contract - nr. x/30.07.2020 încheiat între aceleaşi părţi litigante - având acelaşi obiect - furnizare de echipamente tehnologice pentru Staţie de epurare, doar că în altă comună (com. Apold, jud. Mureş); aceste 2 contracte - cel supus analizei în prezentul litigiu şi cel depus în şedinţa publică din 09.04.2024, au clauze cvasiidentice, iar clauza referitoare la actualizarea preţului contractului este identică în ambele contracte - în contractul din litigiu este clauza de la art. 28, care e identică cu clauza de la art. 29 din contractul încheiat cu aceeaşi pârâtă pentru lucrarea din Comuna Apold; dovadă de plată de către B. S.R.L. a actualizărilor calculate în baza O.G. nr. 15/2021 (am depus factura, situaţia de lucrări ce a stat la baza facturii, în care sunt detaliate actualizările, şi dovada de plată a facturii de către B. S.R.L., conform extrasului din contabilitate).

Apreciază că, în soluţionarea cererii, este important ca instanţa să analizeze şi acest contract, deoarece prin acesta a dovedit că în situaţii identice, pârâta B. S.R.L. a achitat actualizările de preţ conform O.G. nr. 15/2021 pentru o lucrare similară, la Apold, sub efectul aceloraşi reglementări, având contracte încheiate în aproximativ aceeaşi perioadă, şi aplică o dublă măsură, refuzând să achite aceleaşi actualizări pentru cealaltă lucrare, la Mihăileni.

Or, în condiţiile în care se statuează de către instanţa de fond puterea de lege a contractelor încheiate între părţi, nu este admisibilă o interpretare simplistă a situaţiei dedusă judecăţii. Rolul instanţei este acela de a determina, din ansamblul probelor administrate, nu strict dintr-o clauză contractuală trunchiată, scoasă din context, care a fost voinţa reală a părţilor, or în acest sens, este esenţială analiza comportamentului părţilor în situaţii identice.

Doctrina a statuat că:

"acelaşi principiu al libertăţii actelor juridice care îngăduie stabilirea voluntară a formei unor operaţii juridice permite, însă, şi încheierea unor acte ulterioare în sens contrar, prin care părţile renunţă, explicit sau implicit, la forma convenită. Mai mult decât atât, în unele cazuri, o atare renunţare se poate deduce din comportarea părţilor, independent de existenţa unei manifestări exprese de voinţă. Bunăoară, încheierea unui act fără respectarea condiţiilor de formă convenite anterior şi executarea de către ambele părţi a obligaţiilor generate de acel act pot valora renunţare la forma stabilită anterior."

De altfel, situaţia juridică dedusă judecăţii trebuie să fie analizată şi din perspectiva definiţiei antice dată dreptului, dreptul este arta binelui şi a echităţii, precum şi a deciziilor Curţii Constituţionale, care au reţinut că modalităţile juridice de interpretare a unei norme trebuie să aibă în vedere nu numai litera, ci şi spiritul legii.

În speţă, spiritul legii, cu siguranţă nu înseamnă ca un contractant (intimata-pârâtă din cauză) să încaseze actualizări de sute de mii/milioane de RON din banii comunităţii pentru binele căreia militează conform apărărilor formulate în dosar, cu titlu de majorare a preţului la echipamentele staţiei de epurare, majorare care nu l-a afectat în vreun fel, în condiţiile în care Subcontractantul este cel care a suportat întregul risc al contractului vizând staţia de epurare. La fel, voinţa legiuitorului care a acordat prin actele normative adoptate actualizări de sume, motivate, conform expunerii de motive, de creşterea preţului materialelor/echipamentelor livrate, nu este aceea de a îmbogăţi printr-o simplă cerere, contractorii care plasează întregul risc contractual asupra subcontractorului, şi întregul câştig contractual doar asupra sa, într-o lucrare de achiziţii publice.

Cu privire la invocarea de către instanţa de apel a incidenţei prevederilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., relativ la decizia civilă nr. 230/03.08.2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2021 având ca obiect poprire asiguratorie, apreciază că în mod nelegal instanţa a reţinut că am fi în prezenţa unei autorităţi de lucru judecat, încălcând, astfel, regulile de procedură.

Dosarul nr. x/2022 a avut ca obiect cerere de poprire asiguratorie, procedură sumară, care presupune analiza de către instanţa competentă a îndeplinirii unor cerinţe formale, impuse de prevederile art. 953 alin. (1) C. proc. civ.

Instanţa din dosarul de poprire asiguratorie nu a fost învestită şi nici nu putea să fie învestită cu judecarea fondului cauzei, astfel încât orice considerente ale acesteia prin care statuează asupra fondului cauzei sunt o depăşire a limitelor investirii în cauză. Aşadar, instanţa de apel nu poate să se raporteze la considerente ale instanţei care a soluţionat o cerere de măsură asiguratorie referitoare la necesitatea sau nu a unui act adiţional cu privire la actualizările de preţ, deoarece instanţa care soluţionează cererea de măsură asiguratorie putea să analizeze doar din punct de vedere formal creanţa, fără a putea concluziona cu privire la temenicia sau nu a pretenţiilor de fond ale recurentei, raportat la existenţa sau nu a unui act adiţional.

Solicită a se avea în vedere prevederile art. 430 alin. (1) C. proc. civ., care impun ca hotărârea de care se prevalează o altă instanţă în invocarea autorităţii de lucru judecat să fi soluţionat fondul procesului. Totodată, art. 430 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritatea de lucru judecat asupra fondului.

Aşadar, susţine recurenta, în mod nelegal instanţa de apel a reţinut o autoritate de lucru judecat care ar rezulta din cuprinsul unei decizii de soluţionare a cererii de poprire asigurătorie, fiind incident, astfel, şi motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 C. proc. civ., întrucât criticile invocate sunt doar o reluare a apărărilor expuse în faţa instanţei de fond. În măsura în care se va trece peste excepţia invocată, solicită, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea excepţie, ca nefondată şi admiterea recursului, astfel cum acesta a fost formulat.

La termenul din 8 aprilie 2025, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.R.L., prin întâmpinare, reţinând că, deşi o mare parte dintre criticile formulate în recurs reiau susţineri expuse anterior în apel, recursul conţine şi o critică nouă, distinctă, vizând faptul că instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pe existenţa unei autorităţi de lucru judecat pronunţate într-o hotărâre emisă într-o procedură privind o măsură asigurătorie, care nu poate constitui autoritate de lucru judecat.

Analizând decizia recurată în raport de această critică, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Înalta Curte constată că reţinerea greşită a autorităţii de lucru judecat, invocată de recurentă, respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 430 C. proc. civ., reprezintă o critică ce poate fi subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă acesta nu-şi găseşte incidenţa în cauză.

Recurenta susţine că instanţa de apel nu se putea raporta la considerente ale instanţei care a soluţionat o cerere de măsură asiguratorie referitoare la necesitatea sau nu a unui act adiţional cu privire la actualizările de preţ.

Răspunzând criticii formulate, se constată că reţinerea greşită a autorităţii de lucru judecat, pe care o reclamă recurenta, nu reprezintă singurul considerent pentru care s-a reţinut obligativitatea încheierii unui act adiţional pentru diferenţa de preţ şi s-a menţinut soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 312.519,35 RON cu titlu de ajustare preţ.

Astfel, instanţa de prim control judiciar şi-a fundamentat soluţia pe o analiză proprie a elementelor de fapt şi de drept ale cauzei, reţinând că potrivit prevederilor art. 28 lit. b) şi lit. g) din contractul nr. x/05.04.2020 încheiat între părţile litigante, acestea au stabilit că modificarea/ajustarea preţului contractual se putea face doar ca urmare a încheierii unui act adiţional, care în speţă nu există.

Totodată, s-a apreciat că prima instanţă a interpretat şi a aplicat corect în speţă dispoziţiile art. 1270 C. civ., în sensul că modificarea preţului stabilit prin contractul nr. x/05.04.2020 se putea face doar printr-un act adiţional încheiat între cele două părţi, neavând relevanţă împrejurarea că intimata-pârâtă ar fi încasat (sau nu) de la autoritatea contractantă sume de bani cu titlu de ajustări preţ conform O.G. nr. 15/2021 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru ajustarea preţurilor contractelor de achiziţie publică.

Aşa fiind, înlăturarea considerentului criticat nu poate atrage modificarea deciziei pronunţate în apel.

Celelalte critici, amplu expuse în cuprinsul memoriului de recurs, se constată că sunt de netemeinicie, aşa încât nu pot fi analizate, fiind incompatibile cu etapa recursului, în cadrul căreia se verifică doar aspecte de nelegalitate.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar instanţa de recurs nu se poate substitui părţii, formulând în locul său critici de nelegalitate care să vizeze considerentele instanţei de apel.

Prin urmare, constatând că nu există temeiuri pentru a reţine incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 218/2024-A din 15 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2025.