Ministry's procedural invalid appeal annulled; damages award for post-contract beach humidification services stands final.

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2026

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 01.02.2024 sub nr. x/2024, reclamantele A. S.R.L. şi B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să îl oblige pe acesta din urmă la plata sumei de 324.791,83 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a efectuării de servicii de operare şi menţinere în stare de funcţionare a instalaţiei de umectare a plajei iazului Boşneag Extindere, Moldova Nouă, judeţul Caraş-Severin, începând cu data de 01.01.2021 şi până la data de 14.06.2021, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale (funcţionale) a secţiei a V-a Civilă, invocată din oficiu, şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civilă, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2024*.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.02.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a civilă şi a fost declinată cauza în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2024.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.04.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată cauza în favoarea secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti, s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, judecata cauzei fiind suspendată din oficiu.

Prin sentinţa civilă nr. 69/15.05.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a X-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, s-a stabilit competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2742/23.10.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată în sensul că a fost obligat pârâtul să achite reclamantelor în solidar suma de 324.791,83 RON, cu titlu de despăgubiri.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

Prin decizia civilă nr. 728 din 08 mai 2025 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 2742/23.10.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele-reclamante A. S.R.L. şi B. S.R.L., ca nefondat.

4. Recursul formulat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 728/08.05.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 06.06.2025, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei sub toate aspectele şi respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantelor.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., susţinând că prin hotărârea definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2021 instanţa a constatat că nu poate exista o obligaţie contractuală decât în cadrul unui contract şi, prin urmare, nu se poate susţine că un contract a expirat dar serviciile vor continua să fie prestate şi plătite conform contractului.

Inadmisibilitatea acţiunii rezultă din faptul că reclamantele nu se pot prevala de răspunderea civilă delictuală pentru a continua prestarea serviciilor din cadrul unui contract şi în final să invoce acel contract pentru stabilirea întinderii prejudiciului.

Un contract de achiziţie publică reprezintă un acord de voinţă realizat între autoritatea contractantă şi contractant, un act juridic bilateral, sinalagmatic, în care cele două părţi stabilesc care este întinderea drepturilor şi obligaţiilor pe care şi le asumă, în conformitate cu dispoziţiile art. 1270 C. civ.. Acesta trebuie să respecte atât limitele impuse de legislaţie, cât şi cerinţele prevăzute în documentaţia de atribuire.

În concluzie, recurenta a apreciat că instanţa de judecată a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că înţelege să critice decizia recurată cu privire la analizarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. A susţinut astfel că, în mod greşit a apreciat instanţa de apel că nu sunt fondate criticile formulate, cu privire la întreruperea termenului de prescripţie şi în mod greşit a considerat tribunalul că termenul de prescripţie a fost întrerupt, în conformitate cu prevederile art. 2537 pct. 2 C. civ., prin formularea cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, întrucât cererea respinsă definitiv în acest dosar a avut ca obiect pretenţii rezultate din executarea unui contract administrativ, dreptul material la acţiune nefiind perpetuu.

De asemenea, recurenta a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, neexistând niciun comportament intenţionat, păgubitor din partea ministerului, ori o vinovăţie sau culpă a acestuia, prejudiciul pretins fiind creat ca urmare a prestării serviciilor în afara contractului.

A opinat recurenta că raportul de cauzalitate lipseşte, prejudiciul fiind produs exclusiv datorită faptei reclamantelor, fiind incidente dispoziţiile art. 1352 C. civ.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi respingerea acestuia, ca nefondat.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 07.08.2025 şi a fost repartizat aleatoriu Completului nr. 3, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 10.11.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 22.01.2026, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 22.01.2026, după dezbateri contradictorii, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţie nulităţii recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei nulităţii, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Înalta Curte reţine că recursul trebuie să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, cererea a fost întemeiată formal pe motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici propriu-zise privind încălcarea autorităţii de lucru judecat, în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă fiind respinsă la termenul din data de 08.10.2024 şi nefiind contestată prin motivele de apel formulate.

Astfel cum s-a reţinut de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin cererea de apel au fost formulate critici cu privire la soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei dreptului material la acţiune şi cu privire la soluţia primei instanţe de admitere a cererii de chemare în judecată având ca obiect obligarea apelantului-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului la plata sumei de 324.791,83 RON.

Se constată aşadar că ceea ce contestă recurentul pârât sunt considerentele hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi nu considerentele reţinute prin decizia pronunţată de instanţa de apel, situaţie nepermisă în soluţionarea unui recurs, obiectul şi scopul recursului vizând hotărârile date în apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita încălcare sau aplicare a normelor de drept material de către instanţa de apel, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate norme de drept material.

Prin criticile formulate recurenta susţine, în esenţă, că instanţa de apel nu a analizat corespunzător excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi condiţiile răspunderii civile delictuale.

Instanţa de prim control judiciar, confirmând sentinţa primei instanţe, a apreciat critica vizând soluţia dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune ca fiind nefondată şi a reţinut ca argument pentru respingerea apelului pârâtului faptul că în speţă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, intimata-reclamantă A. S.R.L. fiind nevoită, urmare a faptei apelantului-pârât de a nu încheia un act adiţional sau de a prelua echipamentul de la intimata-reclamantă, să procedeze în continuare la menţinerea în stare de funcţionare a instalaţiei de umectare pentru a evita sancţionarea din partea Gărzii Naţionale de Mediu, rezultând astfel cu evidenţă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a apelantului-pârât şi prejudiciul suferit de intimatele-reclamante.

Înalta Curte notează că recurentul-pârât, prin criticile formulate, nu face referire la considerentele instanţei de apel, acestea vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa de apel a argumentat soluţia adoptată în raport cu stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

De asemenea, criticile recurentului vizând îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale reprezintă aspecte de fapt care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate, deoarece recurentul tinde la a obţine o rejudecare a fondului cauzei, prin stabilirea unei situaţii de fapt distincte de cea reţinută de instanţa de apel. Or, instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere asupra probatoriului administrat, în timp ce instanţa de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor şi la analizarea criticilor de netemeinicie a deciziei instanţei de apel.

Obiectul recursului îl constituie decizia instanţei de apel, a cărei conformitate cu regulile de drept aplicabile trebuie verificate numai prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, reluarea situaţiei particulare a litigiului şi prezentarea unor aspecte de fapt nu răspund exigenţelor legale, care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma respectării regulilor de drept aplicabile cauzei.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva deciziei civile nr. 728/2025 din 8 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului şi Turismului împotriva deciziei civile nr. 728/2025 din 8 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2026.