Negative conflict of jurisdiction: Territorial competence retained despite tardy objection due to failure to verify timeliness ex officio

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 18.11.2024, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. despăgubiri, precum si obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

La data de 18.02.2025 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hârlău.

Prin sentinţa civilă nr. 837 din 14 aprilie 2025, Judecătoria Hârlău a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

În esenţă, Judecătoria Hârlău a reţinut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, iar în cauză, societatea pârâtă îşi are sediul în satul Zăneşti, comuna Zăneşti, judeţul Neamţ. Totodată, a reţinut că dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speţă deoarece prezenta cerere de chemare în judecată nu are ca obiect executarea unui contract încheiat între un consumator şi un profesionist, fiind vorba despre repararea unui prejudiciu presupus a fi fost creat de către pârâtă reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 4143 din 25 noiembrie 2025, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamantul A., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, sens în care a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a evocat prevederile art. 107, art. 129 şi art. 130 C. proc. civ. şi a reţinut că nu este competentă să judece prezenta cauză câtă vreme competenţa de soluţionare a cauzei a fost câştigată de către o altă instanţă. În acest sens a arătat că potrivit rezoluţiei din data de 10.01.2025, Judecătoria Hârlău a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare. Se mai reţine că deşi cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei la data de 15.01.2025, iar termenul legal pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la data de 10.02.2025, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială la data de 20.02.2025.

De asemenea, instanţa a arătat că deşi la termenul de judecată din data de 03.04.2025 şi prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată, Judecătoria Hârlău, fără a se pronunţa asupra celor invocate de către reclamantă, a admis excepţia de necompetentă teritorială invocată de către pârâtă. Or, a constatat Judecătoria Piatra-Neamţ, câtă vreme instanţa care s-a declarat necompetentă, nu s-a pronunţat pe excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetentei teritoriale, ea a devenit competentă să soluţioneze cauza începând cu momentul la care a expirat termenul legal de invocare a excepţiei de necompetenţă teritorială în faţa instanţei sesizate de reclamant.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Hârlău competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Judecătoria Hârlău şi Judecătoria Piatra-Neamţ, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect o acţiune în daune contractuale, reclamantul solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata de despăgubiri.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar conform alin. (4):

"Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă, nu va putea cere declararea necompetenţei."

În speţă, prima instanţă, Judecătoria Hârlău, s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare şi fără a se pronunţa asupra celor invocate de apărătorul reclamantului care, la termenul din 03.04.2025, când instanţa s-a dezînvestit, a solicitat instanţei să constate tardivitatea depunerii întâmpinării şi decăderea pârâtei din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii.

Având în vedere că, în speţă, formularea şi depunerea întâmpinării nu este facultativă, Judecătoria Hârlău era îndrituită să verifice, din oficiu, dacă pârâta a depus în termen întâmpinarea, cu atât mai mult cu cât apărătorul reclamantului a invocat tardivitatea depunerii întâmpinării.

Înalta Curte reţine că, potrivit actelor aflate la dosarul cauzei, întâmpinarea este depusă cu depăşirea termenului legal, motiv pentru care, nedepunerea întâmpinării în termenul legal trebuia să atragă decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, în condiţiile art. 130 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, câtă vreme Judecătoria Hârlău nu s-a pronunţat pe excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia necompetenţei teritoriale, excepţie de ordin privat, şi nici nu a procedat la verificarea legalităţii comunicărilor efectuate, pentru a stabili dacă întâmpinarea a fost depusă în termen legal, în măsura în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanţa rămâne competentă teritorial a soluţiona cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.

În acest sens se reţine şi soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronnţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii. Problema de drept care a suscitat interpretări diferite în practica instanţelor de judecată şi care a fost dezlegată prin decizia mai sus amintită priveşte împrejurarea de a şti dacă a doua instanţă, sesizată în urma declinării de competenţă are posibilitatea de a-şi verifica propria competenţă nu numai prin raportare la dispoziţiile legale care instituie regulile de competenţă, ci şi prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârlău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2026.