Territorial competence for labor claims by prosecutors: conflict resolved under Labor Code jurisdiction rules over inapplicable conflict-of-interest provisions

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 27.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu UAT - Comuna Galda de Jos prin Primar, Instituţia Prefectului Judeţului Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea, în principal, UAT Comuna Galda de Jos, prin Primar, iar în subsidiar Instituţia Prefectului Judeţului Alba şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, la plata diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, în cuantum de 2%/zi din indemnizaţia brută de încadrare a reclamantului în funcţia de procuror, pentru perioada 07.08.2020 - 28.09.2020, în sumă totală de 12.535 RON; indexarea, majorarea şi actualizarea cu rata inflaţiei şi plata dobânzilor legale aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 1209/2025 din 15 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Cluj.

În esenţă, Tribunalul Alba a reţinut că nu poate fi competent din punct de vedere teritorial să judece prezenta acţiune având în vedere că reclamantul deţine calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, iar dispoziţiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) C. proc. civ. au un caracter imperativ, de ordine publică, raţiunea normei rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii, în scopul garantării efective a principiului egalităţi de arme. Instanţa a redat prevederile art. 127 C. proc. civ. şi statuările Deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2045 din 10 noiembrie 2025, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în esenţă, că reclamantul are calitatea de procuror, iar la data sesizării instanţei acesta îşi desfăşura activitatea la Parchetul de pe lână Judecătoria Alba Iulia, parchet de pe lângă instanţa inferioară celei competente să judece cauza. Totodată, a reţinut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prevede foarte clar că judecătorul/procurorul/grefierul, trebuie să aibă calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, or cauza este de competenta tribunalului, instanţă la care acesta nu îşi desfăşoară activitatea.

A mai arătat instanţa că nu pot fi reţinute considerentele expuse în cuprinsul sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în sensul că reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, având în vedere că în cauză competenţa se stabileşte în raport de data sesizării instanţei şi nu în raport de momentul în care instanţa se pronunţă asupra acestei excepţii. De asemenea, Tribunalul Cluj a reţinut că indiferent dacă până la data pronunţării de către instanţa de judecată asupra excepţiei de necompetenţă situaţia reclamantului s-a schimbat, în sensul că în prezent şi-ar desfăşura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, aspect care oricum nu rezultă din actele dosarului, la data sesizării instanţei, respectiv 27.07.2023, acesta îşi desfăşura activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi, în raport de această situaţie, Tribunalul Alba trebuia să îşi reţină competenţa în cauză. Totodată s-a reţinut că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. deoarece acţiunea nu se îndreaptă împotriva unor instanţe judecătoreşti, unul dintre pârâţi fiind unitatea de Parchet, care nu are în competenţă soluţionarea de litigii specifice dreptului muncii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Alba şi Tribunalul Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect un litigiu de muncă, reclamantul având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, prevederi legale reglementate de dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 269, alin. (1) Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. ", iar potrivit alin. (2) "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul."

Având in vedere că atât domiciliul, cât şi locul de muncă al reclamantului se află în circumscriţia Tribunalului Alba, revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei.

În ceea ce priveşte posibila incidenţă în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui raţiune este asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, Înalta Curte reţine că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Alba, instanţă din circumscripţia Curţi de apel Alba Iulia, în a cărei circumscripţie se află parchetul la care funcţionează reclamantul.

Or, raportat la aceste date, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamantului nefiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul în care îşi desfăşoară activitatea sau a uneia inferioare.

Dimpotrivă, în cauză, acţiunea în obţinerea drepturilor salariale invocate intră în competenţa de judecată a unei instanţe superioare, mai mare în grad decât instanţa pe lângă care funcţionează parchetul din care face parte reclamantul, respectiv Parchetul de pe lână Judecătoria Alba Iulia.

Tot astfel, Înalta Curte reţine că în cauză nu este aplicabil nici textul art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., întrucât acesta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în pricina în care s-a ivit conflictul calitatea de pârât o deţine Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.

Ca atare, art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Este de subliniat astfel că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie ori aplicate altor cazuri decât cele prevăzute expres de lege.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2026.