Negative conflict of competence resolved by assigning jurisdiction to Bacău Tribunal over Iaşi Tribunal in employment salary dispute.

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2024 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, sub nr. x/2024, reclamantele A., B. şi C. au solicitat obligarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare brute lunare faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 şi în continuare, pentru viitor, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023 şi la plata diferenţei rezultate ca urmare a majorării.

De asemenea, reclamantele au solicitat actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie.

În drept, reclamantele au invocat dispoziţiile art. 194, art. 95 şi art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2012, art. 1531 şi art. 1535 C. civ., precum şi art. 166 din Codul Muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 229 din 02.04.2025, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale cu privire la cererea reclamantei B., invocată de pârâtă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În ceea ce priveşte restul reclamanţilor, s-a disjuns cererea acestora şi s-a repus cauza pe rol, formându-se un nou dosar.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii şi faţă de domiciliul reclamantei B. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Iaşi.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 12 mai 2025 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2025.

Prin sentinţa civilă nr. 2432 din 10 decembrie 2025, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că locul de muncă al reclamantei B. este la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 116 C. proc. civ. a constatat că Tribunalul Bacău este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 22 ianuarie 2026.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Iaşi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Instanţa supremă constată că reclamantele, în calitate de grefiere la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism au învestit Tribunalul Bacău cu un conflict de muncă, fiind aplicabile normele generale privind jurisdicţia muncii.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparţine tribunalului în circumscripţia căruia reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă, ori după caz sediul.

Instanţa supremă constată că prima instanţă aflată în conflict a declinat în mod eronat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în condiţiile în care, la data sesizării instanţei, reclamanta avea locul de muncă în mun. Bacău, la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, situaţie care atrăgea competenţa teritorială a Tribunalului Bacău.

În consecinţă, prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acţiunii, potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Bacău, iniţial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2026.