Negative jurisdictional conflict: territorial competence for consumer claims against multiple defendants under Art. 121 and Art. 112 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 decembrie 2024 pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâţilor B. şi C. la plata sumei de 1.039,80 RON, reprezentând debit principal, 820,52 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la 30.11.2024, precum şi în continuare în cuantum de 0,1%/zi până la data plăţii integrale a debitului principal.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1026 - 1033 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6245 din 17.11.2025, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut că între reclamantă, în calitate de profesionist şi pârâţii B. şi C., în calitate de consumatori, s-au derulat raporturi contractuale, fiind incidente normele de competenţă prevăzute la art. 121 C. proc. civ.

Faţă de domiciliul pârâtei B. la momentul introducerii cererii, din Bucureşti, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 2 decembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, secţia civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 58 din 12 ianuarie 2026, pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 121 şi art. 112 C. proc. civ. reclamanta era obligată să se adreseze instanţei de la domiciliul oricăruia dintre cei doi consumatori, Judecătoria Piteşti fiind instanţă competentă în raport de pârâtul C., iar Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în raport de pârâta B..

Având în vedere alegerea făcută de reclamantă potrivit art. 116 C. proc. civ., prin introducerea acţiunii la Judecătoria Piteşti, instanţa a stabilit că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 23 ianuarie 2026.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Piteşti şi Judecătoria Sector 2 Bucureşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Instanţele de judecată au fost învestite de reclamantă cu o cererea cu valoare redusă, întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea pârâţilor la plata debitului restant şi a penalităţilor de întârziere prevăzute în contract.

Raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege.

În cauză, se constată că instanţele aflate în conflict au reţinut în mod corect că sunt incidente normelor de competenţă exclusivă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Însă, având în vedere că în cauză există o pluralitate de pârâţi, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 112 teza I C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Cercetând actele dosarului, se constată că ambii pârâţi au calitatea de debitori principali potrivit contractului încheiat între părţi şi că pârâta B. are domiciliul în Mun. Bucureşti, în timp ce pârâtul C. are domiciliul în Mun. Piteşti.

Prin urmare, instanţa supremă constată că potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamanta a ales dintre cele două instanţe competente, stabilite potrivit art. 121 din acelaşi cod, Judecătoria Piteşti, care a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2026.