Territorial competence for labor disputes against a defendant court: application of neighboring Court of Appeal jurisdiction under Article 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure.

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2024 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2024, reclamantele A., B., C. şi D., foste grefiere în cadrul Judecătoriei Târgu Bujor, prin mandatar B., au chemat în judecată pârâţii Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Galaţi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON neplafonată, începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor, majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1, Dispoziţii comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiţie Anexa V Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Consituţională - Legea nr. 153/2017;

- recalcularea sporurilor în procent de 45% şi valorificarea în concret a drepturilor reclamantelor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare începând cu data de 01.01.2018 (data aplicării majorării de 25% potrivit art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1, Dispoziţii comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiţie Anexa V Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională - Legea nr. 153/2017;

- plata diferenţei drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON neplafonată la care s-a aplicat o majorare de 25% şi sporuri de 45% raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1, Dispoziţii comune din Capitolul VIII Reglementări specifice personalului din justiţie Anexa V Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională - Legea nr. 153/2017, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1440 din 09.12.2024, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

În motivare, s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. faţă de calitatea reclamantelor de grefiere pensionare.

Totodată, constatându-se că reclamantele au domiciliul în oraşul Târgu Bujor şi în Mun. Galaţi, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Galaţi.

2. Cauza a fost înregistrată la data de 20 ianuarie 2025 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 878 din 23 decembrie 2025, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. având în vedere că, în cauză, mai multe instanţe au calitatea de pârâte.

În continuare, instanţa a reţinut că reclamantele având posibilitatea de a alege între sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii şi sesizarea unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia oricărei curţi de apel învecinate, au optat pentru această din urmă variantă, adresându-se Tribunalului Prahova, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Galaţi. Or, în aceste condiţii, Tribunalul Prahova nu putea să invoce din oficiu necompetenţa şi să decline soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2026.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Galaţi, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de judecată.

Instanţa supremă constată că reclamantele, în calitate de grefiere pensionare la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Prahova cu un conflict de muncă, pârâţi fiind Tribunalul Galaţi, Curtea de Apel Galaţi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere dispoziţiile cu caracter general prevăzute la art. 269 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanţei) şi având în vedere faptul că reclamantele au domiciliul în oraşul Târgu Bujor şi în Mun. Galaţi, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantele îşi au domiciliul, respectiv Tribunalului Galaţi.

Însă, având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Galaţi, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea, devin incidente şi dispoziţiile speciale referitoare la competenţa facultativă prevăzută de textele de la art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (21) C. proc. civ., care vizează ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Totodată este de menţionat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece la momentul introducerii acţiunii, reclamantele erau pensionare, adică nu îşi desfăşurau activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia.

Potrivit 127 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii", iar conform art. 127 alin. (21) din acelaşi cod "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Prin urmare, din coroborarea textelor legale evocate, rezultă că în cazul cererii introduse împotriva unei instanţe de judecată, cerere care ar fi de competenţa respectivei instanţe, reclamantele pot sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamantele au posibilitatea de a sesiza atât Tribunalul Galaţi, instanţă a cărei competenţă teritorială este stabilită de norma prevăzută la art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cât şi oricare alt tribunal din circumscripţia curţilor de apel învecinate potrivit regulii prevăzute la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că reclamantele, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Prahova au înţeles să se prevaleze de normele prevăzute la art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., respectiv de posibilitatea de a sesiza alt tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Galaţi, instanţa competentă potrivit legii.

Aşadar, se constată că Tribunalul Galaţi în mod just a reţinut incidenţa normelor de competenţă prevăzută de art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, care se situează în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază se află Tribunalul Galaţi.

Având în vedere opţiunea manifestată de reclamante de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate curţii de apel în circumscripţia căreia se află instanţa competentă să soluţioneze cauza potrivit Codului muncii, instanţa supremă constată că Tribunalul Prahova este competent să soluţioneze procesul potrivit art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2026.