Prejudicial relationship between commercial registry deletion and insolvency proceedings justifying suspension of judgment

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a formulat o cerere de intervenţie la cererea de radiere a societăţii A. S.R.L., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu sub nr. x din 28.01.2022, prin care a solicitat, în contradictoriu cu aceasta, respingerea cererii de radiere a societăţii.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 31/1990, O.U.G. nr. 116/2009 şi Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2594/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor.

Prin încheierea de şedinţă din 09 martie 2023, instanţa a constatat că au calitate de părţi în dosar titulara cererii de intervenţie, în calitate de petentă, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi numitul B., în calitate de intimat, fiind titularul cererii de înregistrare menţiuni, faţă de care s-a formulat cererea de intervenţie.

Prin urmare, s-a dispus scoaterea din cauză a societăţii A. S.R.L. şi introducerea în cauză, în calitate de intimat, a numitului B., în raport cu dispoziţiile art. 71 din O.U.G. nr. 116/2009.

Prin sentinţa civilă nr. 294 din 22 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de obiect a acţiunii şi lipsei de interes a reclamantei, invocate de intimatul B., prin întâmpinare.

Totodată, a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu faţă de cererea de radiere înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu, sub nr. x din 28.01.2022.

2. Împotriva acestei sentinţe, petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu a declarat apel.

Prin încheierea din 20 februarie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a suspendat judecata cauzei potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât dezlegarea acesteia depinde de soluţionarea dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu, având ca obiect intrarea în insolvenţă a debitoarei A. S.R.L.

3. Împotriva acestei încheieri, intimatul B. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Prin decizia 324 din 13 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II civilă, s-a admis recursul, a fost casată încheierea recurată şi trimisă cauza spre rejudecarea cererii de suspendare.

4. În rejudecare, prin încheierea din 17 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a suspendat judecata cauzei potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea dosarului nr. x/2023,

5. Împotriva acestei încheieri intimatul B. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii apelului.

În motivare, recurentul a prezentat situaţia juridică a societăţii A. S.R.L., precum şi dosarele în care aceasta este sau a fost parte.

În considerarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel nu a motivat soluţia de admitere a cererii de suspendare până la soluţionarea dosarului nr. x/2023, având în vedere inexistenţa motivelor reale de suspendare.

Potrivit recurentei, instanţa a făcut menţiunea aplicării art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. fără a efectua o analiză a condiţiilor impuse de acesta şi fără a-şi argumenta punctul de vedere faţă de cererea de suspendare, astfel încât încheierea nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aprecierea recurentului, adoptarea măsurii suspendării judecăţii cauzei depinde într-adevăr de aprecierea instanţei, însă aceasta este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci şi oportunitatea suspendării judecăţii.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul declarat de recurentul B. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, recurenta şi-a întemeiat cererea pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care se refera la ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nerespectarea acestor dispoziţii legale ar atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., numai că partea interesată ar trebui să dovedească existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Pentru a evita aceste dificultăţi, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de casare, care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate, însă, în cele din urmă, alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă (aceasta din urmă fiind numită de unii autori şi "lipsa de bază legală").

Hotărârea este casabilă: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie (de exemplu, admiterea cererii de chemare în judecată), însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară (de exemplu, respingerea cererii de chemare în judecată sau admiterea ei numai în parte); când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie principală sunt întemeiate, deşi ambele cereri au acelaşi obiect şi, în consecinţă, se exclud reciproc etc; când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă; dacă instanţa de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică şi fără să examineze problemele care i-au fost deduse spre analiză. în toate aceste cazuri menţionate, practic, soluţia la care s-a oprit instanţa, cuprinsă în dispozitivul hotărârii, apare ca fiind nemotivată.

Înalta Curte constată că, transpunând aceste considerente în analiza încheierii recurate, critica recurentului referitoare la pretinsa lipsă a motivării încheierii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 17.06.2025 este neîntemeiată.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa nu s-a limitat la o reproducere formală a textului legal, ci a indicat în mod expres: existenţa dosarului de insolvenţă aflat pe rolul Tribunalului Sibiu; consecinţele rămânerii definitive a hotărârii atacate asupra posibilităţii analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei; necesitatea evitării unor soluţii procesuale ireconciliabile, aceste elemente constituind raţiunea pentru care instanţa a apreciat că soluţionarea apelului depinde de dezlegarea dosarului nr. x/2023, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei A. S.R.L.

În speţă, încheierea atacată permite identificarea fără echivoc a motivelor de fapt şi de drept avute în vedere. Motivarea hotărârii nu presupune analizarea detaliată a tuturor susţinerilor părţilor, fiind suficient ca instanţa să arate raţiunile esenţiale care au condus la soluţia pronunţată. În mod cert, nu orice motivare succintă echivalează cu nemotivarea hotărârii, iar cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. sunt îndeplinite atunci când instanţa indică elementele esenţiale care au fundamentat soluţia adoptată.

În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o motivare succintă este compatibilă cu exigenţele art. 6 §1 din Convenţie, atât timp cât instanţa a examinat efectiv problemele esenţiale ale cauzei (Hotărârea din 28 aprilie 2005, Albina c. României).

În concluzie, motivarea încheierii atacate permite părţilor să înţeleagă raţiunea suspendării şi instanţei de control judiciar să exercite verificarea de legalitate, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, a fost indicat drept temei al cererii de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul a susţinut că instanţa de apel ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind în mod eronat existenţa unei chestiuni prejudiciale. Prioritar, Înalta Curte reţine că articolul indicat conţine o normă de procedură, ceea ce ar putea determina încadrarea motivului de recurs în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Textul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă, condiţionat de existenţa unei legături de dependenţă între soluţia cauzei deduse judecăţii şi soluţia ce urmează a fi pronunţată într-un alt dosar aflat în curs de soluţionare. Suspendarea judecăţii este justificată atunci când soluţia ce urmează a fi pronunţată într-o altă cauză este de natură să influenţeze decisiv dezlegarea pricinii deduse judecăţii, fiind necesară evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Or, în speţă, dosarul nr. x/2023, repus pe rolul Tribunalului Sibiu, vizează stabilirea stării de insolvenţă a societăţii A. S.R.L., respectiv existenţa unor datorii certe, lichide şi exigibile - elemente care contrazic premisa fundamentală a cererii de radiere, anume inexistenţa pasivului societăţii.

Existenţa unei chestiuni prejudiciale nu presupune identitatea de obiect a celor două cauze, ci caracterul determinant al soluţiei ce urmează a fi pronunţată într-un alt litigiu.

În mod corect, instanţa de apel a reţinut că soluţionarea definitivă a cererii de radiere, anterior stabilirii situaţiei de insolvenţă, ar lipsi de efect util procedura specială reglementată de Legea nr. 85/2014 şi ar crea riscul eludării drepturilor creditorilor.

Contrar susţinerilor recurentului, dizolvarea voluntară a societăţii nu exclude şi nu prevalează asupra procedurii insolvenţei. Potrivit art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 85/2014, procedura insolvenţei este aplicabilă inclusiv persoanelor juridice dizolvate anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul nu a fost numit sau menţiunea nu a fost înscrisă în registrul comerţului. Radierea societăţii din registrul comerţului nu poate fi dispusă în lipsa clarificării situaţiei pasivului, întrucât ar conduce la eludarea procedurii insolvenţei şi la prejudicierea creditorilor.

În acest context, suspendarea judecăţii apelului asupra cererii de radiere până la soluţionarea definitivă a dosarului de insolvenţă reprezintă o măsură necesară pentru respectarea principiului legalităţii şi a ordinii de prioritate între procedurile speciale.

Suspendarea judecăţii nu aduce atingere principiului securităţii juridice şi nu generează autoritate de lucru judecat, întrucât nu tranşează fondul dreptului dedus judecăţii. Măsura suspendării judecăţii nu afectează drepturile substanţiale ale părţilor şi nu anticipează soluţia pe fond, fiind un instrument procedural menit să asigure o judecată coerentă şi eficientă.

În raport de toate considerentele expuse, rezultă că încheierea recurată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, motivele de recurs invocate fiind neîntemeiate. Suspendarea judecăţii este justificată de existenţa unei chestiuni prejudiciale reale şi actuale, iar procedura insolvenţei are prioritate faţă de cererea de radiere, inclusiv în ipoteza dizolvării voluntare a societăţii.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. încheierea din 17 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Referitor la cererea recurentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 453 C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs, Înalta Curte constată că recurentului i-a fost respinsă calea extraordinară de atac formulată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea recurentului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii de şedinţă din 17 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Respinge cererea formulată de recurent privind plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2026.