Waiver of right of appeal renders appeal moot despite prior challenge to exoneration by negative administrative authorization

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28.09.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se dispună a fi obligată pârâta să îi plătească reclamantei suma de 55.900 euro + 5% TVA, în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de restituire avans plătit în baza promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x; dobânda penalizatoare, stabilită convenţional de 0,015% pe zi de întârziere aferent debitului principal cu începere din data de 10.04.2023; suma de 773,5 RON cu titlu de cheltuieli achitate pentru încheierea actelor notariale; suma de 238 RON cu titlu de cheltuieli aferente transmiterii actelor de procedură; cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Prin sentinţa civilă nr. 2571 din 15.10.2024, pronunţată în prezentul dosar, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a dispus obligarea pârâtei să îi plătească reclamantei suma de 48.257,57 euro, la care se adaugă TVA în cotă de 5%, în RON la data plăţii; dobânda penalizatoare convenţională de 0,015%/zi aferente debitului principal, calculată de la data de 14.04.2023 până la data plăţii efective; suma de 238 RON reprezentând onorariu executor judecătoresc; suma de 11.773,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe B. S.R.L. a declarat apel principal, iar A., apel incident.

Prin decizia civilă nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul principal declarat de B. S.R.L. şi admis apelul incident declarat de A.. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 55.900 euro + 5% TVA, în RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de restituire avans; suma reprezentând dobânda penalizatoare stabilită convenţional, respectiv 0,015% pe zi de întârziere, calculată la suma de 55.900 euro + 5% TVA, începând cu data de 14.04.2023 şi până la plata efectivă a sumei de bani datorate ca debit principal; suma de 12.818,06 cu titlu de cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe. Au fost menţinute soluţiile primei instanţe de obligare a pârâtei la plata sumei de 238 RON, reprezentând onorarii executor judecătoresc şi de respingere a capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 773,5 RON cu titlu de cheltuieli achitate pentru încheierea actelor notariale. A fost obligată B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 9.742,55 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că instanţa de apel a înlăturat cazul exonerator de răspundere invocat de către aceasta motivat de faptul că avizul negativ al Ministerului Apărării Naţionale a fost emis la 23.09.2022, iar actul adiţional încheiat cu intimata a fost perfectat la 26.09.2022. Potrivit recurentei, în lipsa oricărei dovezi privitoare la momentul comunicării acestui aviz către recurentă, prezumţia simplă a instanţei de apel înalcă normele legale.

Totodată, recurenta susţine că instanţa de apel, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, a reţinut un fapt esenţial, respectiv cunoaşterea avizului negativ la data semnării actului adiţional, fără ca acest aspect să fi fost dezbătut efectiv de părţi şi fără a acorda posibilitatea recurentei de a face dovada contrară.

În continuare, autoarea recursului face trimitere la situaţia de fapt şi înscrisurile de la dosar.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocate excepţia nulităţii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 21 ianuarie 2026 recurenta-pârâtă a depus un exemplar duplicat al declaraţiei de renunţare la calea de atac a recursului, autentificată la notar.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 858/A din 23 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2026.