Revizuire against final civil judgment dismissed for exceeding one-month deadline and nullity of grounds

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019 şi a încheierilor din 25 noiembrie 2019 şi 5 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017; de asemenea, s-a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunţate de către aceeaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei sus-menţionate şi, în rejudecare, admiterea recursului promovat în dosarul nr. x/2017, cu consecinţa admiterii acţiunii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 20 martie 2024.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din dosarul nr. x şi încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x BS 1/15, instanţa penală a constatat, aşa cum alte 4 instanţe au constatat anterior, că societatea B. S.R.L. avea 4 asociaţi şi fiecare deţinea 25% din părţile sociale, revizuentul fiind singurul care a lucrat pentru această societate, astfel cum Tribunalul Constanţa a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, în cadrul dosarului nr. x/2011

Instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu se poate prevala, în susţinerea acţiunii promovate, de hotărârea AGA depusă în probatoriu, motivat de faptul că aceasta nu ar proveni de la societatea intimată, întrucât aceasta are 2 asociaţi înscrişi în Registrul Comerţului, fără însă să ţină cont de hotărârea instanţei penale germane pronunţate anterior, în dosarul nr. x Bs 1/15, care a constatat că societatea avea 4 asociaţi. Această hotărâre are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte constatările instanţei privind situaţia de fapt, constatare care este obligatorie pentru toate celelalte instanţe ce se pronunţă ulterior. Instanţa de recurs (în speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) a reţinut că instanţa de apel a analizat în totalitate cauza dedusă judecăţii, iar criticile formulate de reclamant împotriva deciziei Curţii de Apel Constanţa sunt nefondate.

Întrucât există divergenţe enorme între deciziile instanţelor române (care au pronunţat soluţia de excludere) şi toate instanţele germane, revizuentul A. apreciază că se impune admiterea cererii de revizuire.

Actul în baza căruia înţelege să formuleze calea extraordinară de atac în retractare este încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, care constată că domnul A. senior deţinea 25% din părţile sociale ale societăţii B. S.R.L.

În opinia sa, încheierea penală definitivă a Tribunalului Neuruppin din data de 12 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x Qs 108/23, într-o procedură publică, de care revizuentul A. a luat cunoştinţă la data de 19 februarie 2024, fiindu-i comunicată de către domnul C., conform e-mailului pe care îl anexează, este atât un înscris nou, cât şi o hotărâre potrivnică, care constată contrariul şi arată clar că societatea era deţinută de 4 asociaţi, cu concluzia că există o hotărâre AGA care stabileşte remuneraţia revizuentului. Acest înscris este ulterior pronunţării soluţiei, a fost reţinut de partea adversă sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului.

În acelaşi timp, se arată că înscrisul nou de care se prevalează revizuentul se coroborează cu încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din data de 12.07.2023, pronunţată în dosarul 88 Ds 332 Js 14 770/18 şi cu hotărârea penală din dosarul 80 Bs 1/15.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 19 aprilie 2024 intimata B. S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la faptul că pot forma obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul; or, în cazul de faţă, prin decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus respingerea recursurilor, ca nefondate; intimata a mai invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire, apreciind că motivele de revizuire indicate de revizuent nu sunt dezvoltate, prin raportare la hotărârea a cărei revizuire se solicită; prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea, ca tardiv formulată a cererii de revizuire, câtă vreme a fost depăşit termenul de o lună de zile prevăzut de art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din acelaşi cod.

Revizuentul A. a transmis, prin e-mail, la data de 18 septembrie 2024, note de şedinţă şi o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; autorul căii extraordinare de atac în retractare a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care instanţa supremă să stabilească dacă încălcările, de către un avocat, a obligaţiilor şi principiilor reglementate de Statutul profesiei, Legea avocatului, Codul de conduită al avocatului român şi al avocatului european, care sunt norme de interes public, duc la nulitatea actelor de procedură sau atrag o nulitate absolută a actelor de procedură formulate de avocaţii care încalcă aceste norme, deoarece completuri ale instanţelor de judecată au stabilit soluţii diferite în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestor norme şi interpretarea lor. Revizuentul a mai transmis note de şedinţă, prin care se contestă calitatea de reprezentant legal a pretinsului administrator al societăţii intimate, care pretinde că ar fi mandatat avocaţii din cadrul D. să formuleze acte în numele său în dosarul de faţă; în cuprinsul notelor de şedinţă au fost formulate mai multe petite, între care se regăseşte solicitarea de suspendare a prezentului dosar până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 (pct. 4), a dosarului penal nr. x/2019 (pct. 15) şi a dosarului nr. x/2011 (pct. 18), care are ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei de excludere; a mai solicitat suspendarea prezentului dosar până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2011 de către Curtea de Apel Constanţa (pct. 19); la pct. 12 din notele de şedinţă depuse la dosarul de revizuire, pentru termenul din 19 septembrie 2024, revizuentul a arătat că înţelege să se înscrie în fals cu privire la actele de procedură întocmite de intimata B. S.R.L.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2024, Înalta Curte a notat că, în prezenta cauză, completul de judecată se compune, în conformitate cu dispoziţiile art. 66 lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274/03.04.2023, prin includerea în complet a doamnei judecător E. în locul doamnei judecător F. (care a participat ca membru al completului constituit pentru judecarea cererilor de abţinere în dosarul nr. x/2024), eliberată din funcţie, prin pensionare, începând cu data de 2 septembrie 2024.

Revizuentul A. prezent personal la termenul de judecată din 19 septembrie 2024, a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător E..

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A. privind recuzarea doamnei judecător E., membru al completului nr. 3, învestit cu soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă.

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2024, revizuentul A. a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de recuzare a doamnei judecător E., arătând că doamna magistrat şi-a exprimat părerea faţă de excepţiile invocate în cauză şi cererile de revizuire formulate. Aşadar, are opinii deja formate cu privire la cauza dedusă judecăţii, atât în ceea ce priveşte excepţiile, cât şi fondul.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 21 noiembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, cererea de recuzare a doamnei judecător E. a fost respinsă.

Examinând cu prioritate cererile incidentale şi excepţiile cu care a fost învestită, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererile de suspendare a judecăţii prezentului dosar până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, a dosarului penal nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 şi a dosarului nr. x/2011, formulate de revizuentul A., vor fi respinse, în considerarea celor ce succed:

Deşi revizuentul nu a indicat niciun temei de drept în baza căruia înţelege să solicite suspendarea judecăţii cauzei, raportat la argumentele invocate în susţinerea acestora, sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;".

Dispoziţiile legale anterior evocate ce reglementează suspendarea facultativă a judecăţii oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri, faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Analizând motivele invocate în susţinerea cererilor de suspendare în raport de textele normative incidente, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale evocate, având în vedere caracterul facultativ al măsurii suspendării, dar şi natura extraordinară a căii de atac a revizuirii, care impune soluţionarea acesteia cu precădere.

Un alt argument care justifică respingerea cererii este acela că suspendarea solicitată priveşte aspecte legate de fondul raporturilor juridice litigioase, astfel că nu se impune luarea acestei măsuri, sens în care vor fi respinse solicitările formulate de revizuent.

Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de revizuentul A., Înalta Curte reţine următoarele:

Autorul căii extraordinare de atac în retractare a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei şi sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care instanţa supremă să stabilească dacă încălcările, de către un avocat, a obligaţiilor şi principiilor reglementate de Statutul profesiei, Legea avocatului, Codul de conduită al avocatului român şi al avocatului european, care sunt norme de interes public, duc la nulitatea actelor de procedură sau atrag o nulitate absolută a actelor de procedură formulate de avocaţii care încalcă aceste norme, deoarece complete ale instanţelor de judecată au stabilit soluţii diferite în ceea ce priveşte aplicabilitatea şi interpretarea dispoziţiilor art. 174, art. 175, art. 178 şi art. 179 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că, în cazul de faţă, este vorba de aplicabilitatea şi interpretarea dispoziţiilor art. 174, art. 175, art. 178 şi art. 179 din C. proc. civ., raportat la prevederile Codului de conduită al avocatului european care au fost preluate în legislaţia naţională prin decizia U.N.B.R. nr. 1486, Statutul profesiei [art. 173 alin. (4), art. 115 lit. b)], Legea avocaţilor, art. 2.3 din Codul deontologic al avocaţilor europeni.

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Printr-o analiză structurală a textului legal se poate observa că, pentru admisibilitatea cererii, este necesară întrunirea următoarelor patru condiţii: existenţa unei chestiuni de drept; chestiunea de drept pusă în discuţie să fie esenţială, determinantă pentru soluţionarea cauzei în fond; chestiunea de drept supusă soluţionării să fie nouă; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra acesteia şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Se observă că, deşi verificarea condiţiilor de admisibilitate este un atribut al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cererea de sesizare – ca act procedural – nu a fost lăsată de legiuitor la dispoziţia părţilor, ci a fost instituită ca o facultate a completului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, în scopul de a preîntâmpina apariţia unei practici neunitare.

Obiectul hotărârii prealabile este reprezentat de o chestiune de drept, respectiv de o normă legală neclară, imprecisă, cu un potenţial de dificultate şi de interpretare neunitară de natură a impune activarea mecanismului de unificare reglementat de dispoziţiile art. 519 şi următoarele din C. proc. civ.

Or, în speţă, revizuentul A. nu invocă asemenea aspecte în legătură cu un text legal, ci are în vedere o jurisprudenţă pretins divergentă la nivel de instanţă cu privire la modul în care Înalta Curte s-a pronunţat în ceea ce priveşte admisibilitatea înscrierii în fals faţă de împuternicirea avocaţială.

Revizuentul nu indică norma juridică a cărei interpretare este considerată a fi potenţial creatoare de interpretări divergente, ci indică generic prevederi legale care reglementează nulitatea actelor de procedură, nefiind aşadar îndeplinite condiţiile care să impună declanşarea mecanismului reglementat de art. 519 din C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, cererea formulată de revizuent urmând a fi respinsă.

În continuare, Înalta Curte constată că se impune a fi respinsă, ca tardivă, cererea formulată de către revizuent, de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială şi întâmpinare, ambele depuse de intimată, faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină", întrucât a fost depăşit momentul procesual până la care partea putea să formuleze o astfel de cerere.

În concret, împuternicirea avocaţială seria x nr. x/2024 pentru reprezentarea societăţii intimate în prezentul dosar, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/19.04.2024, a fost depusă la dosarul de revizuire la termenul de judecată din 25 aprilie 2024, în şedinţă publică, în timp ce întâmpinarea a fost depusă la data de 19 aprilie 2024.

Or, revizuentul A. a arătat că înţelege să se înscrie în fals cu privire la actele de procedură întocmite de intimata B. S.R.L. prin note de şedinţă (pct. 12) depuse pentru termenul din 19 septembrie 2024.

Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a administratorului societăţii intimate şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei, excepţii invocate de către revizuent, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Din coroborarea art. 209 alin. (1) şi (2) C. civ. şi art. 197 din Legea nr. 31/1990, rezultă că o societate cu răspundere limitată este reprezentată în raporturile cu terţii prin administratorul său numit în condiţii legale prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

În reglementarea C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, sub imperiul căruia a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii, potrivit art. 84 alin. (1), "persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii", iar conform art. 85 alin. (3) din acelaşi cod, "împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei".

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită.

Înalta Curte reţine că, în speţă, intimata B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, ataşând şi împuternicirea avocaţială seria x nr. x/2024 pentru reprezentarea societăţii în prezentul dosar, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/19.04.2024, având inserate menţiunile impuse de Anexa II la Statutul profesiei de avocat, nefiind întrunite cerinţele lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional.

În ceea ce priveşte puterea de reprezentare a administratorului societăţii B. S.R.L. instanţa supremă reţine că, potrivit menţiunilor din Oficiul Registrului Comerţului, opozabile terţilor, rezultă calitatea administratorului societăţii învestit cu puterea de a reprezenta societatea B. S.R.L. în raporturile cu terţii şi în justiţie.

Faţă de cele anterior arătate, există o prezumţie de legalitate, care nu a fost răsturnată de către revizuent, acesta indicând, prin notele scrise, anumite contracte de asistenţă juridică şi împuterniciri avocaţiale, vizând alte litigii desfăşurate între părţi, pentru care au fost demarate cercetări penale, presupunând, pe baza acelora, că nici mandatul acordat în prezenta cauză nu ar fi valabil.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi care să demonstreze susţinerile revizuentului şi să înfrângă prezumţia de legalitate privind puterea de reprezentare a administratorului care îndeplinea această funcţie la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică contestat, excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional şi cea lipsei calităţii de reprezentant legal a administratorului societăţii intimate apar a fi vădit nefondate.

Având în vedere caracterul nefondat al excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal a administratorului societăţii intimate şi al excepţiei lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei, excepţia nulităţii actelor de procedură întocmite de intimata B. S.R.L., invocată de revizuent, pe motiv că ar fi fost întocmite de persoane care nu au puterea de a reprezenta societatea, va fi respinsă.

În continuare, Înalta Curte constată că intimata B. S.R.L. a invocat, prin întâmpinare, inadmisibilitatea cererii de revizuire din două perspective. Distinct, a fost invocată nulitatea cererii de revizuire, întrucât nu ar fi dezvoltate motivele pe care se întemeiază, dar şi excepţia tardivităţii declarării căii de atac.

Procedând la analiza, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 482 şi art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., a excepţiei invocate de către intimata B. S.R.L., privind tardivitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părţile trebuie să le respecte atât în privinţa duratei, cât şi în privinţa momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat anularea deciziei nr. 643 din 16 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;

5. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă;

Aşadar, în cazul primului motiv de revizuire invocat, termenul de o lună se calculează de la data de 16 mai 2023, când i-a fost comunicată revizuentului A. hotărârea instanţei de recurs .

Calculând termenul de revizuire cu respectarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pentru ipoteza revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în speţă, termenul s-a împlinit la 16 iunie 2023.

Calea de atac a revizuirii a fost promovată la data de 19 martie 2024, fiind transmisă, prin e-mail la dosar, după împlinirea termenului legal.

Cu privire la motivul de revizuire formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se constată că actul în baza căruia revizuentul A. a înţeles să formuleze calea extraordinară de atac în retractare, conform precizărilor exprese ale acestuia, este încheierea penală definitivă a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, care constată că domnul A. senior deţinea 25% din părţile sociale ale societăţii B. S.R.L.

Din înscrisurile aflate la dosarul de revizuire, rezultă că încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23 a fost comunicată la data de 15 septembrie 2023, fără ca revizuentul să dovedească o altă dată la care ar fi intrat în posesia acesteia, conform susţinerilor din cuprinsul cererii de revizuire.

Cum revizuentul a transmis la data de 19 martie 2024, prin e-mail, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se constată că a fost depăşit termenul defipt de lege.

În raport de ultimul motiv de revizuire invocat, respectiv cel care vizează existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, Înalta Curte constată că devin incidente dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora, "termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, pronunţate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună şi se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în recurs, se calculează de la data pronunţării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunţare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 16 martie 2023 - data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost transmisă, prin e-mail, la data de 19 martie 2024.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se va ţine cont de dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".

Prin urmare, în condiţiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 16 martie 2023, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost marţi, 18 aprilie 2023.

Având în vedere că revizuentul A. a formulat cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., cu depăşirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanţa supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecinţa pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivele de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 185 alin. (1) teza I şi art. 511 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii, invocată de către intimata B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Excepţia invocată de intimata B. S.R.L. privind tardivitatea cererii de revizuire formulate de către revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va fi respinsă, întrucât instanţa se găseşte în imposibilitatea de a calcula termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;"), atâta timp cât revizuentul nu a dezvoltat acest motiv de revizuire.

Înalta Curte constată că, în această situaţie, este întemeiată excepţia invocată de către intimata B. S.R.L. privind nulitatea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepţie care va fi admisă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (4) din C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Aşadar, motivarea cererii de revizuire se face prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau, în ipoteza în care se depune printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a revizuirii.

Obligaţiei procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 511 alin. (4) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, o sancţiune, aceea a nulităţii prevăzută de acelaşi articol.

Aceasta întrucât instanţa învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. statuează în sensul că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Acest motiv de revizuire vizează situaţia în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre care ulterior a fost anulată sau schimbată şi ca atare a dispărut suportul probator pe care aceasta se sprijinea.

Din lecturarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, se constată că autorul căii de atac a invocat, în mod formal şi necircumstanţiat, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a arăta care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză (cu referire la hotărârea a cărei revizuire se cere - decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă).

Or, simpla nemulţumire a părţii faţă de o hotărâre judecătorească şi invocarea generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac în condiţiile normelor procedurale anterior menţionate, revizuentul având obligaţia să arate şi să dezvolte motivele de aşa manieră încât să facă posibilă încadrarea cererii de revizuire în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Constatând, aşadar, că imposibilitatea decelării motivului cererii de revizuire, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., echivalează cu inexistenţa motivelor unei astfel de cereri, în temeiul art. 511 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată de intimata B. S.R.L. şi, pe cale de consecinţă, va anula cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată cu privire la cererea de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul A. la plata sumei de 3.553,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.R.L., reprezentând onorariul avocaţial, conform dovezilor depuse la filele x – 167 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii actelor de procedură întocmite de intimata B. S.R.L., invocată de revizuent.

Respinge, ca tardivă, cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocaţială şi întâmpinare, ambele depuse de intimată, formulată de revizuent.

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a administratorului societăţii intimate şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apărătorului intimatei, invocate de revizuent, ca neîntemeiate.

Respinge cererile de suspendare a judecăţii prezentului dosar până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, a dosarului penal nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 şi a dosarului nr. x/2011, formulate de revizuent, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de revizuent.

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., excepţie invocată de intimata B. S.R.L.

Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepţie invocată de intimata B. S.R.L.

Admite excepţia nulităţii cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepţie invocată de intimata B. S.R.L.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 643 din 16 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Obligă revizuentul A. la plata sumei de 3.553,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2024.