Construction contract termination and late penalties: scope of judicial authority and ultra petita limitations on contractual accrual periods

Şedinţa publică din data de 18 decembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, cu nr. x/2022, la 02 august 2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au formulat cerere de chemare în judecată prin care au solicitat rezilierea parţială a contractului de construire nr. x din 09 decembrie 2015 încheiat între A. şi B. şi societatea pârâtă E. S.R.L., numai în ceea ce priveşte obiectul cuprins la art. 2 punctul a.1 din contract constând în proiectarea şi construirea unei locuinţe casa tip D, varianta 2D, compusă din 4 camere de locuit, având o suprafaţa construită desfăşurată de 142,90 mp şi suprafaţa utilă totală de 110,29 mp, terasă în suprafaţa totală de 17,27 mp, loc de parcare în suprafaţă de 12,65 mp, la stadiul semifinisat (aşa cum s-a modificat contractul prin actul adiţional încheiat la data de 11.06.2021) construcţie ce urma să se edifice pe terenul situat în Cluj-Napoca, Cartierul Gheorgheni. nr. cadastral x înscris în C.F. x Cluj-Napoca, din culpa pârâtei, ca urmare a neexecutării şi a executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate prin contract, obligarea pârâtei la predarea către reclamanţi a imobilului teren şi casa în construcţie, care a făcut obiectul contractului de construire nr. x din 09 decembrie 2015 intervenit între reclamanţi şi pârâtă, în stadiul în care se află şi la asigurarea accesului în şantier pentru realizarea lucrărilor de construire, obligarea pârâtei la predarea către reclamanţi a autorizaţiei de construire în original, a cărţii construcţiei aferente casei identificate anterior, întocmită la zi, împreună cu toate actele construcţiei, toate în original, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere conform art. 9.2 din contractul de construire nr. x din 09 decembrie 2015 în suma de 41.333,6 euro- în RON la cursul B.N.R. leu/euro din ziua plăţii- calculate în continuare cu data de 26 noiembrie 2018 şi până la data de 01 august 2022 data înregistrării cererii de chemare în judecată, şi în suma de 30,80 euro pe fiecare zi de întârziere până la rămânerea definitivă a hotărârii de reziliere parţială a contractului şi predarea efectivă a imobilului.

De asemenea, au solicitat rezilierea parţială a contractului de construire nr. x din 15 decembrie 2015 încheiat între reclamanţii C. şi soţia D. şi societatea pârâtă, numai în ceea ce priveşte obiectul cuprins la art. 2 punctul a.1 din contract constând în "proiectarea şi construirea unei locuinţe casa tip 1), varianta 1S, compusă din 4 camere de locuit, având o suprafaţă construită desfăşurată de 142.90 mp şi suprafaţa utilă totală de 110,29 mp, terasa în suprafaţa totală de 17,27 mp, loc de parcare în suprafaţă de 12,65 mp, la stadiul finisat, construcţie ce urma să se edifice pe terenul situat în Cluj-Napoca.

Cartierul Gheorgheni, nr. cadastral x înscris în CF x Cluj-Napoca, din culpa pârâtei, ca urmare a neexecutării şi a executării necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate prin contra din vina pârâtei, ca urmare a neexecutării şi a execuţiei necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale asumate prin contract, obligarea pârâtei la predarea către reclamanţi a imobilului teren şi casă în construcţie tip 160 situată pe terenul din Cluj-Napoca, care a făcut obiectul contractului de construire nr. x din 15 decembrie 2015 intervenit între reclamanţi şi pârâtă, în stadiul în care se află şi la asigurarea accesului în şantier pentru realizarea lucrărilor de construcţie, obligarea pârâtei la predarea către reclamanţi a autorizaţiei de construire în original, a cărţii construcţiei aferente casei identificate anterior, întocmită la zi împreună cu toate actele construcţiei, toate în original, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere conform art. 9 2 din contractul de construire nr. x din 21 mai 2019 în suma de 44.151,8 euro- în RON la cursul B.N.R. leu/euro din ziua plăţii- calculate în continuare cu 26 noiembrie 2018, şi până la data de 01 august 2022 data înregistrării cererii de chemare în judecată, şi în suma de 30,80 euro pe fiecare zi de întârziere până la rămânerea definitivă a hotărârii de reziliere parţială a contractului şi predarea efectivă a imobilului, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior reclamanţii şi-au precizat acţiunea în ceea ce priveşte valoarea contractelor din care derivă pretenţiile.

Prin sentinţa civilă nr. 179/2025 din 04 februarie 2025, Tribunalul Specializat Cluj, a respins ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâtă, a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată şi modificată de reclamanţi, a dispus rezilierea parţială a contractului de construire nr. x din 09 decembrie 2015 încheiat între reclamanţii A. şi B. şi pârâta E. S.R.L., a obligat pârâta să predea reclamanţilor A. şi B., în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, imobilul ce face obiectul contractului nr. x din 09 decembrie 2015, în stadiul în care se află la data pronunţării hotărârii şi să permită accesul reclamanţilor la imobil, să predea acestor reclamanţi, în original, întreaga documentaţie tehnică aferentă imobilului obiect al contractului nr. x din 09 decembrie 2015, să plătească penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 30.807,97 euro, după data de 26 noiembrie 2021 şi până la data predării imobilului. A dispus de asemenea rezilierea parţială a contractului de construire nr. x din 15 decembrie 2015 încheiat între reclamanţii C. şi D. şi pârâta E. S.R.L., a obligat pârâta să predea reclamanţilor C. şi D., în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, imobilul ce face obiectul contractului nr. x din 15 decembrie 2015, în stadiul în care se află la data pronunţării hotărârii şi să permită accesul reclamanţilor la imobil, să predea reclamanţilor C. şi D., în original, întreaga documentaţie tehnică aferentă imobilului obiect al contractului nr. x din 15 decembrie 2015, să plătească aceloraşi reclamanţi, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 32.901,7 euro, cu data de 26 noiembrie 2021 până la data predării imobilului şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 448/2025 din 10 iulie 2025, a admis apelurile declarate în cauză împotriva sentinţei civile nr. 179 din 04 februarie 2025, formulate atât de către pârâtă cât şi de către reclamanţi, pe care o schimbat-o în parte, a respins cererile prin care se solicită rezilierea parţială a celor două contracte de construire, a respins cererile de predare a imobilelor, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor A. şi B., penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 43.131,12 euro, la cursul BNR de la data plăţii, începând cu data de 26 noiembrie 2021 şi până la 15 octombrie 2023, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 12.323,17 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii, începând cu data de 16 octombrie 2023 şi până la data efectuării recepţiei obiectivului şi a punerii în funcţiune, a obligat pârâta E. S.R.L. să plătească reclamanţilor C. şi D., penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 43.131,12 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii, începând cu data de 26 noiembrie 2021 şi până la data de 15 iunie 2024, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere calculate la suma de 12.323,17 euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii, începând cu 16 iunie 2024 şi până la data efectuării recepţiei obiectivului şi a punerii în funcţiune, a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile atacate, a obligat părţile la plata cheltuielilor de judecată şi a dispus compensarea integrală a acestora.

Pârâta E. S.R.L., a formulat cerere de recurs împotriva hotărârii pronunţate în apel, prin care a solicitat casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că instanţa a schimbat obiectul şi cauza cererii cu privire la acordarea penalităţilor de întârziere.

A susţinut aceasta că raportat la obiectul solicitărilor reclamanţilor, instanţa de apel a încălcat limitele investirii instanţei, pronunţându-se plus-petita şi încălcând în acest fel dispoziţiile art. 9 şi art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., prin aceea că deşi s-a solicitat acordarea penalităţilor până la rămânerea definitivă a hotărârii de reziliere parţială a contractului şi predarea efectivă a imobilului, instanţa de apel a obligat recurenta-pârâtă la plata penalităţilor de întârziere până la momentul efectuării recepţiei imobilelor şi punerii în funcţiune.

Raportat la cauza capătului de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere, autoarea căii de atac a evidenţiat confuzia instanţei în ceea ce priveşte relaţia principal-accesoriu, în raport cu capetele de cerere cu care a fost investită. În opinia acesteia, respingerea cererii de reziliere parţială a contractelor şi de predare a imobilelor în stadiul în care se aflau, impunea soluţia de neacordare a penalităţilor de întârziere, considerate un accesoriu al capetelor de cerere principale.

A invocat aceasta că instanţa a depăşit limitele investirii, modificând însăşi cauza acţiunii şi acordând mai mult decât s-a cerut.

Raportat la cauza capătului de cerere privind predarea documentelor tehnice ale imobilului, recurenta a susţinut că instanţa de apel a modificat chiar şi temeiul cererii reclamanţilor-intimaţi cu privire la această obligaţie. A învederat aceasta că s-a menţinut soluţia primei instanţe de obligare la plata documentaţiei tehnice, fără a mai analiza legătura cu soluţia asupra cererii principale, instanţa de apel ignorând raportul logic de dependenţă dintre cererea principală şi cea accesorie.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a invocat contradictorialitatea soluţiei instanţei cu propriile considerente, deoarece, deşi în motivare s-a reţinut că predarea imobilelor s-a făcut "în stadiul în care se aflau acestea", instanţa a dispus totuşi acordarea penalităţilor de întârziere până la data recepţiei finale şi a punerii în funcţiune a imobilelor.

Cu privire la incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a considerat recurenta că instanţa de apel a încălcat şi aplicat eronat prevederile art. 1266-1269 C. civ.

În opinia acesteia, instanţa de apel nu a înţeles şi nu a interpretat în mod corect termenele şi regimul relaţiilor contractuale asumate, neexistând un termen unic pentru executarea obligaţiilor şi nici posibilitatea de a fi tratate ca pe un tot unitar. A învederat faptul că interpretarea clauzelor contractuale s-a făcut după înţelesul literal al termenilor. Nemulţumirea a derivat din reţinerea instanţei de apel în sensul că obligaţiile asumate de recurenta-pârâtă nu pot fi calificate drept obligaţii de mijloace, încălcându-se modul concret de redactare a clauzelor contractuale şi voinţa reală a părţilor.

A mai considerat autoarea căii de atac că raţionamentul instanţei a fost profund eronat atunci când a respins interpretarea sa cu privire la începerea termenului de 24 de luni pentru demararea lucrărilor, şi anume "sub condiţia şi de la data obţinerii efective a autorizaţiei", fiind încălcate prevederile art. 1399 C. civ. şi art. 1400 C. civ. În opinia acesteia interpretarea corectă ar fi aceea potrivit căreia termenul de 24 de luni pentru executarea lucrărilor începe să curgă de la data obţinerii efective a autorizaţiei de construire.

Recurenta a mai invocat încălcarea regulilor de interpretare a contractelor şi în ceea ce priveşte conţinutul actelor adiţionale încheiate între părţi, instanţa de apel încălcând în acest fel prevederile art. 1268 alin. (3) din C. civ.

Aceasta a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut faptul că prin actele adiţionale nu a fost inserată o clauză distinctă faţă de cea de la art. 4.1 din contractele de construire şi nu se poate susţine că a fost modificat acordul iniţial al părţilor, golind de conţinut clauza contractuală. Potrivit acesteia formularea expresă a clauzei reconfirmă intenţia clară a părţilor în sensul că termenul de 24 de luni începe să curgă de la data obţinerii autorizaţiei de construire în concret.

Autoarea căii de atac aduce critici şi modului în care a fost soluţionată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. Soluţia instanţei cu privire la această excepţie, soluţionată în acord cu prevederile art. 2526 C. civ. nu este corectă, neputând fi reţinute considerentele care au stat la baza acesteia. Deşi cele două instanţe au tratat toate cele trei obligaţii care derivă din contract ca formând un tot unitar, data expirării celor 30 de luni de la data semnării contractului fiind stabilită ca punct comun a curgerii termenului de prescripţie, aceasta a considerat că cele trei obligaţii au regimuri juridice distincte şi termene proprii de prescripţie.

Astfel, a menţionat recurenta că raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, acţiunea reclamanţilor nu este neprescrisă pentru că termenul de prescripţie nu s-a împlinit şi a fost ulterior întrerupt, ci pentru că la data introducerii acţiunii termenul contractual de 24 de luni pentru executarea obligaţiei, nu se împlinise încă.

În considerarea aceluiaşi motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a adus critici cu privire la rezilierea parţială a contractelor de construire, nu din punct de vedere al soluţiei la care a ajuns instanţa de apel ci din perspectiva considerentelor care au stat la baza acestei soluţii.

Recurenta arată că rezilierea parţială nu s-ar impune nu din cauza faptului că obligaţiile neexecutate ar fi fost nesemnificative, ci din cauza faptului că termenul contractual pentru executarea şi predarea contractului nu era îndeplinit la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, instanţa de apel greşind prin omisiunea de a aplica prevederile art. 1413 alin. (2) C. civ.

S-a considerat că deşi soluţia în sine este, în opinia recurentei, corectă, motivarea care o susţine este greşită, iar fundamentarea juridică a respingerii cererii de reziliere trebuia să ţină cont de termenele contractuale şi de comportamentul ulterior al părţilor, nu de o presupusă lipsă de semnificaţie a obligaţiilor neexecutate.

Au fost aduse critici deciziei recurate şi cu privire la obligaţia de predare a documentelor tehnice, stabilită în sarcina E. S.R.L. A susţinut încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 37 din Regulamentul din 1994 privind recepţia construcţiilor, momentul predării cărţii tehnice, fiind, în raport de aceste dispoziţii, în strânsă legătură cu etapele procedurale ale recepţiei lucrărilor şi nu cu termenul fixat într-un eventual litigiu.

A arătat recurenta că soluţia instanţei de apel este greşită şi prin raportare la momentul stabilit pentru predarea documentaţiei tehnice, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile in materie.

Mai departe în conturarea aceluiaşi motiv de casare, s-a invocat că soluţia instanţei de obligare a recurentei-pârâte la plata penalităţilor de întârziere este eronată, soluţia fiind dată a fost dată cu încălcarea clauzelor contractuale stipulate de părţi.

Sunt încălcate în opinia recurentei prevederile art. 9.4 si 9.5 din contractele încheiate între părţi, considerând aceasta că până la momentul îndeplinirii obligaţiilor pentru care s-au solicitat penalităţi de întârziere, reclamanţii-intimaţi aveau dreptul să solicite instanţei, eventual, constatarea dreptului lor de creanţă în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, iar nu obligarea recurentei la plata acestora.

A mai invocat aceasta că atâta timp cât instanţa i-a admis apelul şi a respins cererea de reziliere, unica soluţie pe care o putea pronunţa cu privire la petitul de penalităţi era de respingere deoarece, conform prevederilor contractuale, penalităţile nu putea fi solicitate sau percepute anterior îndeplinirii obligaţiilor pentru care au fost calculate, respectiv anterior recepţiei.

Raportat la susţinerea instanţei că imobilele au fost predate ambilor intimaţi, s-a învederat că obligaţia pentru care au fost calculate penalităţile a fost îndeplinită, fapt ce confirmă nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, hotărârea fiind rezultatul interpretării greşite a prevederilor contractuale.

De asemenea s-a susţinut că intimaţii-reclamanţi au acceptat fără rezerve, executarea obligaţiei principale, fiind incidente prevederile art. 1539 C. civ., fapt ignorat de instanţa de apel.

A mai afirmat recurenta, că dreptul reclamanţilor-intimaţi de a cere executarea clauzei penale nu exista la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, raportat la termenul de 24 de luni pentru efectuarea lucrărilor şi predarea imobilelor.

În cadrul aceluiaşi motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat modul în care instanţa de apel s-a raportat la valoarea etapelor de execuţie rămase neexecutate în stabilirea cuantumului penalităţilor de întârziere. A susţinut că instanţa a apreciat în mod greşit că voinţa reală a părţilor a constat în stabilirea cuantumului penalităţilor de întârziere prin raportare la valoarea etapelor de execuţie nefinalizate, indiferent de nivelul lor de execuţie.

A considerat autoarea căii de atac că instanţa ar fi trebuit să ia în considerare nivelul de executare al fiecărei etape, astfel cum aceasta a fost modificată prin actele adiţionale încheiate de părţi, iar nu prin raportare la valoarea transelor, în întregime.

În cadrul motivelor de casare s-a mai invocat, că instanţa de apel nu a analizat în mod corespunzător existenţa unei culpe exclusive în sarcina societăţii E. S.R.L., pentru neexecutarea la timp a propriilor obligaţii.

La dosarul cauzei intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii pronunţate de instanţa de apel, cu cheltuieli de judecată.

În privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., au considerat aceştia că recurenta-pârâtă s-a bazat în formularea acestui motiv de recurs pe o interpretare greşită atât a acţiunii civile formulate de reclamanţi, cât şi a dispoziţiilor instanţei de apel. Au mai susţinut aceştia că motivul de casare prin care recurenta critică decizia atacată pe considerentul că instanţa de apel nu a analizat prevederile art. 9.4 şi 9.5 din contractele de construire, este invocat omisso medio.

Motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a fost considerat nefondat, reclamanţii analizând acest motiv în mod greşit prin prisma cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanţi, iar în privinţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a considerat că se face o interpretare nereală, eronată şi forţată a prevederilor contractuale referitoare la termenul de predare a contractelor.

La 16 decembrie 2025 recurenta E. S.R.L a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a reluat argumentele expuse cu privire la motivul de casare privind plata penalităţilor de întârziere sub forma unui petit accesoriu.

Prin concluziile scrise depuse la acelaşi termen de judecată intimaţii-reclamanţi au reiterat solicitarea de respingere a recursului declarat şi de menţinere a hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Examinând decizia recurată în raport de criticile şi temeiurile de drept invocate, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cadrul acestui motiv de recurs, asupra căruia societatea E. S.R.L.. s-a aplecat cu întâietate, se arată că instanţa de apel a încălcat limitele învestirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, pronunţându-se "plus petita", adică acordând mai mult decât au solicitat intimaţii-reclamanţi.

Se învederează faptul că obiectul solicitării reclamanţilor l-a constituit acordarea de penalităţi de întârziere "până la rămânerea definitivă a hotărârii de reziliere parţială a contractului şi predarea efectivă a imobilului", în timp ce instanţa de apel a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata de penalităţi de întârziere "până la momentul efectuării recepţiei imobilelor şi punerii lor în funcţiune".

În atare context, recurenta apreciază că prin decizia atacată au fost nesocotite în mod vădit dispoziţiile art. 9 şi cele ale art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care reglementează dreptul de dispoziţie al părţilor din procesul civil şi, respectiv, rolul judecătorului în aflarea adevărului.

Având în vedere dezvoltarea criticilor expuse prin motivul de casare indicat, se constată că atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi ulterior, prin cererea de apel, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere calculate de la data înregistrării acţiunii şi în continuare până la predarea imobilului în litigiu.

Instanţa de apel, admiţând calea de atac declarată de către apelanţii-reclamanţi şi schimbând în parte sentinţa primei instanţe, a apreciat că se impune respingerea cererii reclamanţilor având ca obiect rezilierea parţială a contractelor de construire încheiate cu pârâta (luând act de faptul că reclamanţilor le-au fost predate faptic imobilele), dar şi că intimata-pârâtă datorează apelanţilor penalităţi de întârziere calculate până la data efectuării recepţiei imobilelor şi a punerii lor în funcţiune. Pentru a concluziona astfel, instanţa de control judiciar s-a raportat la contractele părţilor şi la tranşele de plată şi de execuţie convenite, considerând că deşi părţilor li s-a permis accesul în imobile, totuşi, intimata-pârâtă nu a realizat decât în parte tranşa 7 care presupunea momentul recepţiei construcţiilor şi al punerii lor în funcţiune.

Procedând astfel, instanţa de apel s-a îndepărtat de manifestările de voinţă ale reclamanţilor, nesocotind pretenţiile izvorâte din cererea cu care aceştia au învestit iniţial tribunalul precum şi din cererea lor de apel.

În cazul menţionat anterior, instanţa de apel le-a acordat reclamanţilor mai multe penalităţi de întârziere decât cele solicitate întrucât s-a raportat la un alt moment final până la care ar putea curge acestea, potrivit economiei contractului părţilor.

Atâta timp cât penalităţile de întârziere au fost solicitate a se acorda ca efect al rezilierii parţiale a contractelor de construire imobile şi al predării lor efective, instanţa de apel luând act de faptul predării construcţiilor, apare că soluţia prorogării momentului până la care recurenta-pârâtă datorează aceste daune-interese încalcă principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil; obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată desemnând limitele procesului civil.

În raport de cele prezentate, având în vedere temeinicia motivului de recurs subscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai proceda la analizarea celorlalte critici din recurs, urmând ca, în schimb, instanţa de apel, în rejudecare, să se aplece şi asupra celorlalte aspecte semnalate de către recurentă cu privire la cererile accesorii formulate de către reclamanţi.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile legale invocate, Înalta Curte în temeiul art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul pârâtei E. S.R.L.., sens în care va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă E. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 448/2025 din 10 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C. şi D..

Casează în parte decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a apelurilor reclamanţilor şi pârâtei în ceea ce priveşte întinderea penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată.

Menţine în rest dispoziţiile deciziei pronunţate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 decembrie 2025.